Cred ca la nastere fi-mea n-a citit ce scria pe eticheta de deasupra patului. N-a vazut nici culoarea roz pe care n-a indragit-o niciodata. N-a aflat utilitatea fundelor in cap sau a imbracamintii stil varaza de Bruxelles. Ii place in pantaloni. Ii plac si rochitele insa stie ca nu orice tavaleala in parc se preteaza la asa o imbracaminte. Ii place sa isi puna rochita si sa se uite in oglinda. Ii place sa-si schimbe cercelusii ei normali cu unii in forma de gargarite mici-mici cu galben pe care i-a primit cand era bebe mic. N-am dubii, stie sa fie fetita.
Cand vine vorba de jucarii insa... se schimba treaba. Ultima data cand am mers la Kaufland a luat banii din pusculita ca sa isi cumpere ea ceva. Ajunse la rafturile cu jucarii, primul era cel roz-greatza-bomboane-printese-chilotzi. A trecut repede pe langa si a strigat "mami, hai la ALEA BUNEEE!" si m-a dus repede catre raionul cu rotzi. Nu i-am zis niciodata ca unele ar fi bune si altele nu. Nu i-am zis niciodata "esti fetita, trebuie sa te joci cu papusi". Si mie imi placeau masinutele cand eram mica, mi-au placut si papuselele insa in mai mica masura pentru ca stiti ceva? Sunt plictisitoare. Acum mi-am dat seama de fapt de ce fetele (lasate in firea lor) adora masinile si jocurile de constructii. Pai pentru ca cu alea ai ce FACE. As in... sa faci ceva, sa misti, muti, transformi, lucruri. Cu o papusa poti pretinde ca esti ma-sa o perioada limitata ca te plictisesti repede. Si dupa aia, iti zic io, o iei si o pui calare pe o masina si o duci undeva sa se distreze si ea. Sau ii construiesti o casuta.
Ii place casuta de papusi dar cea mai interesanta chestie e sa mute mobilele de colo colo, sa faca transformari, sa lucreze asupra ei si ea sa devina mereu altceva. Papusile care locuiesc in casuta rezideaza de obicei undeva pe langa ea cu cracii in sus in timp ce inginera muta mobile. Dizaintz interior, maica.
Acum astept curierul sa imi aduca coletul cu cadoul de ziua ei. Printre altele o pista cu doua masinute care au un soi de telecomenzi cu volan. Isi dorea "masina cu telecomanda" de mult desi mai are una. Dar cu asta are ea o problema de posesiune si anume ca i s-a spus ca e a lu' ta-su. I-am luat lui in gluma cand a facut 30 de ani un Ferrari ca mereu zicea ca el aia vrea. Asa ca i-am luat unu' mic cu telecarma sa nu-l mai aud ca zice la orice intrebare "ce vrei cadou" inevitabilul Ferrari. E, fi-mea cea Berbeaca se joaca si cu masina "lu' tati" (va dati seama ca tati nu are nici o obiectie si nu se joaca el cu masinuta) da' ea vroia masina ei!
Asta fiind si "cu pista" cred ca va fi hit. Si sambata o sa mergem la dansuri. A zis domnul dragut cu care am vorbit ca face balet sau street-dance. Ia ghiciti ce a ales fi-mea? Mi-a zis direct "io nu vreau baleeeet! e prea LENT!". Nu mamica, tu mergi la hip-hop ca esti neam cu aia dupa care ti-am pus numele, se stie ea care! (wink-wink a' lu Vra!) Adevarul e ca acest copil s-a nascut in doua ore. E drept, dupa termen, da' totusi... Fata are viteza, se misca prin alergare sau tzopaire, n-o intereseaza sa "stea" decat cand "face" lucruri. Si ar face chestii tot timpul si cu mainile si cu mintea.
Am mers azi in oras cu ea si pe cuvantul meu daca nu la fiecare doi pasi sarea ca o capritza. La un moment dat m-am gandit sa nu ma mai uit la ea (circula la doi metri inaintea mea) ca ma ia cu durere de picioare. Ore in sir a mers asa... prin salturi de capra neagra de munte. Are o energie in ea mai ceva ca iepurasii Duracell. De tacut nu tace decat cand doarme. Ziua nu doarme. In oras am intrat la un magazin care avea si jucarii ieftine. Ce si-a ales? Un robot! Care in ce se transforma el robotul? M-a informat dintr-o suflare:
"Maaahahaaaaaaaaaamiiiiiiiiiiiiiii, asta e robot transformator de la transformatoriiiiiiii-salvatoriiiiiiiii!" Pac toti ochii pe noi. Io "shhh mai incet, ce zici ca e?" si ea in "soapta" ei care e echivalenta cu strigatele de lupta ale indienilor "maaahahami e de la un desen cu roboti care salveaza lumea si se SI transfooormaaa, in masini!". Io, perfect impresionata "a, da? si, il vrei pe asta?" Mama si n-am de lucru si zic uite, mai sunt niste modele! Pfffff, am belit-o! Ca mai erau 3, ca aia transformatorii sunt patru bucati de extraterestri! Dar cum era 12 lei unul am informat-o politicos in soapta ca poate sa aleaga unul. Pfoai, sa lesine de nervi ca nu se putea hotari care e mai jmecher. Asta pana i-am aratat ca erau toti fix identici si ca diferea doar o culoare de la mutra robotica. A rasuflat usurata si-a plecat cu unul din ei strans la piept. In mod uimitor avea o postura de rugbyst da' nu vreau sa cobesc...
Glumesc. O incurajez sa faca si sa-i placa ce vrea. Nu exista in capul meu "esti fetita, trebuie funda in cap si sa te joci cu papusi". Discriminarile astea cand sunt mici nu cred ca le fac bine. Cineva mi-a zis ca fetita ei vrea la fotbal si ca ea e oripilata de ideea asta. In anul 2014 eu va spun sincer ca orice dar absolut orice sport ar dori ea sa faca ar fi pentru mine o minune! Fotbal vrei mamica? Ia d-aci! Vrei popice? Orice sport sau activitate asa zis "masculina" e cat se poate de benefica pentru orice femeie in devenire. Cum sa-i refuzi tu un sport cand sunt mii de copii ai zilelor noastre parcati cu ochii in calculatoare? Imposibil! Si nici sa-l duci la un sport pe care iti doreai TU sa-l faci (sau l-ai facut tu), nici la alte activitati pe care ti le doreai TU sau le faceai TU. Decat daca cere asta, fara sa ii spui tu inainte ca le faceai TU. E simplu, nu? Copilul vrea sa iti faca pe plac, n-are sens sa-l manipulezi. Nu-ti foloseste la nimic. Nici macar TIE, d-apoi lui.
N-as duce-o la ski, asta mi-e clar. Sau la bungee jumping. Nu la chestii periculoase pentru scheletul in crestere si nu la chestii "de performanta". Nu, asta niciodata. Dar in rest...lasa sa fie ea baietzoasa ca asta trece odata cu varsta. Si in urma baietzoseniei inveti cum sa-ti faci prieteni barbatii. Care stiu sa fie prieteni un pic mai buni decat femeile pentru ca ei sunt mai sinceri. E bine sa te simti in pielea ta printre ei si imbracata ca ei. Te aduce cu un pas mai aproape de acea "egalitate" care nu prea exista ea in real-life dar care face bine la cap si la suflet ca idee asa....
"Fa-mi o poza cu Optimus, liderul robotilor transformatori" Na belea!
Eu am baiat, si pe la 7-8 ani cel mai mult il interesau....florile. Si nu asa, oricum, ci cu navigat pe internet ore in sir sa gaseasca informatii despre planta x sau y, cum se cultiva, cum se ingrijeste, de unde ar putea comanda mai stiu eu ce planta exotica. Si il tine pasiunea si in ziua de azi, nu vrei sa stii cate ghivece am eu in casa :D
RăspundețiȘtergereMaria
Pai da, Maria dar "horticultor" e o meserie de barbat :)))) Sau botanist. Biolog. Florile duc si in alte locuri in afara de buchetele sau ghivecele pentru doamne :) Bravo lui, in ziua de azi un peisagist d-asta face averi!
ȘtergereMda, dar era straniu asa cand restul baietilor vorbeau despre masinutze si fotbal, si al meu tinea discursuri despre altoirea trandafirilor, nu se legau prea multe prietenii cu baietii, ca sa zic asa. Dar avea alte avantaje, ce-i drept, odata, cand m-am dus sa-l iau de la scoala, el era prin curte cu un fan-club de vreo 4-5 fete dupa el, si le explica domnitzelor diverse detalii fascinante despre florile din rondoul scolii, si alea numa' cat nu picau pe spate in admiratie! :D Adevarul e ca si in ziua de astazi ii vine mai usor sa se imprieteneasca cu fete decat cu baieti, nu e deloc ciudat in preajma lor, cum sunt majoritatea adolescentilor. Si Mara ta va avea acelasi avantaj, o sa fie prietena "pe bune" cu baietzii si o sa-i fie mai usor sa-i evalueze.
ȘtergereMaria
Doamne... ca bine le zici! :)) cum ti-am mai spus,ma bucur ca mai sunt fetite baietoase!!! :D
RăspundețiȘtergereDin noiembrie pitica mea face minibasket... sincer,ma intrebam ce-o sa faca ea acolo... dar daca ei ii place... sanatate sa avem! :)
Va pup,Orsi
Ce sa faca mah acolo, o sa alerge, o sa tzopaie si o sa se miste. Si o sa doarma mai bine dupa aia noaptea. Plus ceva prieteni si amintiri frumoase. Si daca nu-i place nu se mai duce, clar! Nu cred in fortatul copiilor sa mearga la "activitati" dincolo de momentul in care ei zic nu. Pentru ca nu cred in "de performanta" :)
ȘtergereExact!chiar azi am avut zi cu basket.... ii place tare mult,si asta e cel mai important!a facut si un fel de balet acum 2 ani de zile... dupa un an a spus gata!important e sa se distreze si sa socializeze... ea fiind o fire foooarte timida si inchisa!
ȘtergereNoapte buna! :)
Orsi
ma recunosc in totalitate in descrierea Marei ca o berbeaca ce sunt :))))
RăspundețiȘtergerein ce priveste alegerea jucariilor si noi am lasat-o pe fetita noastra sa aleaga ce vrea ea,bineinteles a ales masini,constructii,roboti,etc.panicati ca nu invata sa se joace ca o fata i-am cumparat bebelusi,papusi,seturi de bucatarie,ceai,etc.abia acum la 4 ani a inceput sa fie mai mamoasa cu jucariile:le culca,le face mancare,le plimba cu masina,le doftoriceste.
pana la urma a iesit bine :)!
felicia
Mara pe la 2 ani se juca cu bebelusi si d-astea. De mamoasa e mega-mamoasa! Ia sa ii dai un copil mic viu pe mana sa vezi ce frumos il invata, il duce de colo-colo, il apara. Pe la 2-3 ani cu papusele, dupa aia s-a prins ca alea nu-s vii :)))))
ȘtergereToata copilaria mi-am petrecut-o intre baieti, batand baieti. Nu mi-au placut papusile dar m jucam cu figurine decupate din reviste si am luat bataie pentru prea multa imaginatie dimineata, la pranz si seara. Nu m-am priceput sa joc fotbal dar eram solicitata de toti in echipa pentru ca faultam foarte eficient. Apoi am descoperit cartile, cititul si ramasul pe ganduri, am schimbat "local combatul" pe...filozofeala! :) Iar azi nu-s in stare sa sar un gard sau sa schimb vitezele la masina... :) Lasa copilul sa fie ce vrea sa fie si sa-si gaseasca singura albia care i se potriveste. Poate vrea sa se faca "transformatoare". :))
RăspundețiȘtergerePai a fost atat de incantata de robotu' ala incat azi m-am dus si i-am luat si pe ceilalti doi. Nu m-am putut abtine. Cand am ajuns cu ei acasa am crezut ca lesina de fericire :))))
ȘtergereEu sunt de-aia de-am crescut cu tractorase si seturi de construit. Nu ma mira nimic la copii si ma invatat sa nu-i canalizez unde spune "societatea consumerista" ca ar trebui. Dar am bafta de niste copii care sunt amalgamul perfect, nu sunt nici baietosi nici feminini, desi daca e sa fiu total sincera, Emmy e mai "barbata" si Robbie mai... "molcom" la fire, dar nu au trasaturi de caracter dominante spre unul dintre sexe. Emmy refuza fustele sau rochitele cu incapatzanare, in schimb ii place culoarea roz (nu din cauza presiunii externe, i-a placut inca de cand era bebelus), se joaca cu masini, sare garduri si cand se supara il bate pe frate-sau mar (desi eu protestez). Robbie e ala care citeste, scrie, viseaza cu ochii deschisi, e inebunit de placere la gimnastica, are o grija materna de prietenul lui plusat (Ziggy) si e pedant pana spre extreme, hainele lui sunt curate, calcate si asortate, tpate prietenele se bucura cand primesc "hand-me-downs" de la el pentru baietii lor, pentru ca sunt ca noi. Ce iese dupa purtatul fiica-mii e bun de aruncat, e tarat prin toate noroaiele, desenat cu markere si acuarele, agatat prin toate gardurile etc... Dar cu toate astea am vazut-o pe Emmy ca poate oragniza picnicul perfect pentru jucarii cand ii vine prietena in vizita, la scoala toate fetitele umbla dupa ea ca hipnotizate (li se pare ca e "cool"a) si Robbie se incadreaza in doua fractiuni de secunda in orice grup de baieti, poate discuta orice de la Pokemon si pana la rachete si baseball :-))) Si eu sunt de parere sa-i lasam sa se exprime singur cu ce le place si ce nu, de cate ori o mai aud pe fetita prietenilor nostri cu "I can't play with this, this is a boy toy, don't you see?!" imi vine sa dau cu ea pe geam... :P
RăspundețiȘtergere