O zi la Mangalia

  Mai precis o jumatate de zi. Ne-am trezit cam de dimineata si am constatat ca e cam vant pentru o zi de plaja. Si cum niste prieteni se duceau spre Mangalia m-am trezit si io sa propun copilului sa mergem si noi, sa mai vedem si noi, adica io...cum mai arata Mangalia. 

  Ca de obicei Mara a zis intai NU. Evident. Cam orice i-as zice ea zice initial NU. Daca ar fi sa fiu din curentul ala misto si nou de parinti care fac doar ce le spun copiii, copilul meu n-ar fi facut cam nimic in ultimii 6 ani si 5 luni. Gen nimic. Zero. Zilch. Nada. Niente. Noroc ca io m-am nascut in alte vremuri, unele in care am fost invatata ca parintele isi duce copilul si nu invers. Asa ca i-am zis "mamica, io am treaba la Mangalia, vii sau faci pe imbufnata?"

  "Culmea" dar raspunsul a fost ca vine. Si ziua a fost....ca as pune-o intr-un borcanel mic-mic cu capac...sa o mai miros circa 50 de ani de acu' inainte, nu de alta da' nu mi-am propus sa traiesc dincolo de 84. Iar ea...eaaaaaaaa....ea are la ora la care scriu niste dureri de picioare. Si niste replici care suna cam asa: "mami asa o zi de frumoasa eu n-am POMENIT"...."mami, am fost asa fericitaaaaa aaaazi"...etc.

  Asadar, ne-am pornit cu microbuzul 2 Mai-Mangalia. Un puhoi de bani, jnapanii planetei. Ne-am dat jos la Posta. Nu mai e Posta acolo, cum nu mai e nici in 2 Mai si noi zicem ca "iau paine de la Posta" pentru ca unde era Posta e magazin de paine si chilotzi. Iar o iau pe mirisiti. Ne-am dat jos in centrul Mangaliei si am constatat ca vantul bate. Cum era in cartea lui Jerome K. Jerome cand le-a zis capitanul de ce nu pleaca ei de la mal "vantu' o sufla viu da' noi n-o sa mai suflam morti"...deci cam asa sufla azi. Si noi plecasem ca niste floricele. Una in rochie alta in pantaloni scurti si tricou. Moama, un frigulete de erau mangaliotii cu geci pe ei. In prima instanta am cautat un magazin de toale, am fost si in bazar, zic sa iau o bluza copilului. Cand am aflat ca era juma' din salariu mediu pe economie m-am relaxat....

  Zic maica, ia-te in brate singura, ca Nurofenu' il dau io daca oi raci. De banii aia luam circa 5 sticle! Mnu, nu incurajez jnapanii oricati bani as avea, mai bine facem frigul! Nu e vorba ca dupa una bucata tur de Mangalia cap coada ne incalzisem. Apoi ne-am dus in port. Nene, Mangalia are port!

  Mangalia de azi are strazi frumoase, spatii verzi, locuri de joaca, port turistic, restaurante, hoteluri, si o plaja care acum in aceasta zi de septembrie m-a dat pe spate. Pentru ca era goala si frumoasa. Nu stiu ce haos o fi in sezon si nu prea ma preocupa ideea asta, eu daca as fi turist as veni la mare numai in luna septembrie sau in iunie. Si cam atat. Azi plaja Mangaliei, multa ea, pana in Saturn...era asa ceva de vis. Am mers pe faleza aia renovata, frumoasa si curata...si imi doream sa nu se mai termine. Eu am fost acolo si in copilarie...nu arata asa...

  Ne-am oprit, am mancat, am mers mai departe...Ne-am intors prin oras, pe Rozelor, pana la Sens de unde am luat microbuzul de 2 Mai. Rupte. Dar mai fericite decat se poate descrie in cuvinte. Minunea a fost ca Mara a dormit o ora dupa ce am ajuns acasa, atat de rupta a fost dupa circa 4 ore de mers pe jos in continuu. Daaar, seara a vrut in sat "la plimbare" asa ca nu stiu cum mi-a venit si am gasit restaurantul La Babusca, unde mai fusesem cu niste ani in urma...Pentru cei care vor in 2 Mai: mancare buna, preturi bune, acum au si terasa-curte-interioara cu muzica foarte, foarte buna. Am dansat. Da, noi doua, nu prea mai era lume acolo...am dansat pe Beatles, Elvis si multe alte muzici bune. 

  Deci azi am mai tricotat ceva...a mai fost o zi absolut  memorabila, in vant si soare de toamna, ne-am copt amandoua in obraji...Fericire pura. Mangalia e un oras frumos. Frumos tare. Din Mangalia este prietena mea Mara Cealalta (ca asa ii zicem intru diferentiere), femeia dupa care eu mi-am numit copilul. Un om bland si intelept, nascuta in aceeasi saptamana din aceeasi luna a anului...Ea si fra-su, pe care l-am iubit eu ghebos (iubirea, nu fra-su!) mi-au aratat mie Mangalia acum multi ani, cand aveam eu vreo 16...Azi pe strada Rozelor mi-am adus aminte de ei si de noi in vara lui 1996...si de mana cu Mara mea am zambit nostalgic in soarele si vantul de toamna...Amintiri de o viata si pentru o viata...si pentru mine si pentru fetita mea....