Miros de copilarie

  Azi am zis ca decat sa o duc in parc in Ploiesti unde sa respire toate gazele planetei mai bine sa o duc in parc la Sinaia. 44 de lei diferenta, pretul trenului pana acolo. Cand i-am zis a inceput sa chiuie printre behaielile de la tuse si mucii hatzuri care o insotesc. 

  Fuga la tren, repede la Sinaia. Racoare bine de tot la Sinaia azi. Aici erau destule grade cat sa te ceri in tricou, acolo ne-am pus ploverele si gecile pe noi si am purces pe trepte catre parcul de la Hotel Caraiman. Hotelul asta, pe langa ca e o cladire de o frumusete ireala...este hotelul unde stateam cu mama in fiecare excursie de iarna la Sinaia cand eram copil. Stateam mult acolo, nu mai stiu daca o saptamana sau 10 zile, stiu doar ca nu mai intrasem acolo din anul 1989 cand acolo ne-a prins Revolutia. 

  Azi, pentru ca eram in parc si s-a facut ora mesei, zic hai la Caraiman sa vedem daca ma apuca plansul sau nu. Intai si intai ca inauntru e la fel. Dealtfel nu avea ce sa se schimbe pentru ca interioarele sunt din marmura iar tamplaria e din aceea regala...fara moarte. Ce s-a schimbat eram eu. Inainte cand intram pe usile alea inalte de 3 metri ma simteam foarte mica, asa cum si eram dealtfel. Holul ala mi se parea URIAS. Azi am ramas incremenita cu Mara de mana. Holul e mic. Nu e deloc mare. Nici Receptia aia pe care mi-o aminteam enorma. Totul e mic! Sau eu sunt mare...

  N-am cerut sa vad o camera, am intrebat doar de pret,de curiozitate, preturi mari, mult prea mari pentru un hotel de 2 si 3 stele. Ne-am dus in restaurant sa mancam ceva. La ora 1 jumate, restaurantul gol. Pustiu. Arata cum mi-l aminteam, nimic schimbat. Nici macar tanticile care erau toate trecute bine de 50 de ani. Se uitau la TVR1 la emisiunea Marioarei Murarescu. Am pasit inauntru in vocea Murareascai, am vazut fetele albe de masa apretate, niste tanti imbracate in negru...si jur ca am simtit ca sunt in vreun film d-ala de se intoarce personajul in timp si nu mai nimereste sa iasa dracului inapoi de unde a venit. Imi venea sa ma asigur ca usa nu se incuie in spatele meu si nu ma trezesc prizoniera intr-o realitate paralela. In universul comunist al anilor 80. 

  Nu ma intelegeti gresit, mi s-a parut fabulos. Adica na, unde in tara asta ai posibilitatea sa retraiesti atat de intens momente din copilaria ta? Pe bune! Lumina era semi-difuza asa...perdele la geamuri, nimeni la mese. Mara a zis in prima secunda "eu nu vreau aici, nu imi place". M-a busit rasul, zic de ce nu iti place? Nu stia sa imi spuna. Pur si simplu nu stia sa imi spuna "e un restaurant comunist" pentru ca nu are notiunile. Cum sa intri intr-un restaurant si sa fie gol la ora pranzului, o liniste de mormant in care vorbeste Marioara si apoi canta muzica populara...pentru ea era asa...ceva absolut bizar. 

  Am asigurat-o ca e mai bine ca e gol ca o sa fim servite mai repede. Cine a incercat vreun restaurant in Sinaia la ora pranzului duminica stie despre ce vorbesc. Aici nu era nimeni. Zic hai ca chiar vreau sa vad ce preturi au astia in meniu si ce mancare o sa fie capabili sa ne dea. Testul suprem pentru Romania: ceafa la gratar, cu cartofi prajiti si mujdei si niste cascaval pane de curiozitate. Preturile mai mult decat decente. In Sinaia la restaurant e nesimtire mare de tot la preturi. Aici era chiar ok. Zic ia sa vedem cum stiu ei sa faca o ceafa cu cartofi.

  Poate parea hilar. Insa in Romania nu sunt restaurante. Nu mai zic din cele fancy...in Romania nu avem "carciumi", "birturi"...locuri unde sa mananci mancare facuta CORECT la un pret normal. Dar pun accent pe CORECT. Deci: daca imi dai o ceafa uscata, prea subtire taiata, ARSA, carbonizata pana a luat-o dracu'...Atunci nu e corect. Daca imi dai cartofi congelati iar nu e bine. Daca ai cartofi dar nu nimeresti simplul act al prajirii lor (arsi si cruzi inauntru, arsi cu totul, cruzi cu totul, reci de alaltaieri, imbibati de ulei pentru ca nu stii ca trebuie pusi in ulei incins, etc, etc) atunci esti tampit. Meriti sa mori de foame cu unu' care iti flutura cartofi prajiti CORECT dinaintea nasului! Despre mujdei nu mai zic, ca daca mi-l dai verde de alaltaieri inseamna ca nu esti numa' prost esti si lenes. De aceea o ceafa cu cartofi si mujdei este testul suprem. 

  Cu ceva luni in urma am fost la Kuib, celebrul restaurant al complexului Piatra Soimului. Acest test a fost picat cu brio de cei de acolo cand mi-au servit dupa o ora si jumatate o ceafa uscata-iasca, mai uscata ca Andreea Raicu, rece (ceafa, nu Andreea Raicu)...alaturi de cartofi slinosi si mujdei de acu' o saptamana. Azi, in plin miros de comunism la Hotel Caraiman, in linistea aia sparta de vocea Marioarei si de cate o doina...am primit o mancare corecta. O ceafa buna, taiata bine si suculenta, facuta exact cat trebuie, cartofi adevarati fara pic de ulei atarnat si mujdei facut atunci. Si...surpriza: cascaval pane facut DE EI, nu din cel Hohland la cutie pe care il gasim acum la orice restaurant la preturi total aberante. Facut de ei si facut bine! Asta e un alt test, de cand a aparut cel pre-fabricat la cutie eu cer peste tot cascaval pane...Asa poti afla imediat daca in acea carciuma cineva gateste sau cineva e plin de o lene ancestrala :)))) Daca ii e lene, probabil ii e lene sa se spele si pe maini cand se duce la buda!

   Pentru ca tanticile erau foarte simpatice m-am lasat convinsa si la un desert, am luat clatite cu branza dulce si stafide. Pentru un mancator de dulciuri nu cred ca erau potrivite insa noua ne-au placut pentru ca nu erau dulci aproape deloc, aveau si smantana deasupra si erau cumva prajite in tigaie impachetate cu branza aia in ele. Foarte bun. 

  In recapitulare: o ceafa (12 lei) plus cartofi cu branza deasupra (5,5 lei), cascaval pane (8 lei), mujdei (2,5 lei), clatite cu branza si stafide (6,5 lei), o bere Ursus (6 lei) = 40,5 lei. Portiile erau normale, ne-am saturat numa' bine impartind portia de cartofi in doua, n-a ramas nimic, ceea ce mie imi place. Doamnele erau dragute, linistea era buna. M-as duce si sa stau o noapte acolo in amintirea vremurilor trecute, da' cum costa cat 3 nopti in alte parti o sa imi infranez dorintele de retraire a copilariei. Dar la masa acolo vom mai merge, sa vedem daca se pastreaza calitatea. Ca pana la urma despre asta e vorba. Da' tre' sa mergem repede ca doamne-fere moare Murareasca maine-poimaine si la ce ne mai uitam in timpul cefei???