La piata

  Urasc. Decat sa ma trimiti intr-o piata mai bine ma omori. M-am dus azi ca sa mai iau niste ceapa verde, ridichi, branza de oaie...mna, d-astea de primavara cat de cat mai naturale ca de cele de supermarket ne-am saturat o iarna intreaga. Bine, daca "taranul" ar fi un taran si nu un etnic non-maghiar de culoare incerta...ar mai fi cum ar mai fi...

  Ajung in haosul ala si imediat sunt acostata. Si nu de masculi cum ar fi normal...ci de niste babe. Care urla catre mine "hai domnisoara sa iti dau o ceapa". Trecand peste apelativul domnisoara de care sunt sigura ca n-o sa scap niciodata pentru ca am fata rotunda si ma imbrac sport...ajungem la zbieratul dupa mine care ma oripileaza intotdeauna. Cumpar doar de la cei care TAC. 

  Nene, io am una mica si sfrijita care tipa dupa mine de dimineata pana seara prin casa. Ma simt acostata urlacios suficient. Nu simt nevoia sa fiu strigata, trasa de maneca...iar faptul ca incerci sa imi infigi o ridiche in ochi cand trec pe langa taraba matale n-o sa ma faca sa scot banu' sa o cumpar. Te urasc. Tine-ti ridichea la locu' ei si lasa-ma naibii sa imi gasesc creierul in haosul asta. 

  In noua cazuri din zece uit de ce am venit in primele trei secunde dupa expunerea la "piata". Uit si cum ma cheama. Verific preturile doar cat sa ma amuz cum sunt toti intelesi sa dea cu acelasi pret. Veirfic vanzatorii sa nu fie prea negri...si nu la unghii ma refer. Cumpar in general de la mamaitze tacute care au marfa putina si mainile batatorite de munca pamantului. Imi fac trei cruci cu limba in gura in speranta ca mamaie n-a descoperit "prafurile" cu care sa omoare gandacu' de Colorado si buruiana dintre brazde. In Romania e o loterie. Legumele sunt pline de cacaturi in hipermarket insa cele de la tarani pot fi mult mai pline din simplul motiv ca romanu' daca a gasit el un praf, un medicament, ceva...o sa puna cu galeata. Las' mai bine sa fie decat sa nu s-ajunga...

  Daca intru in Hale la camera cu branzari...Acolo e ca la Ninja...sar cinci-sase cutite incarcate cu branza sa iti scoata ochi dintr-o suflare. Oracaie toti deodata "mai veche sau mai nesarata?" dupa care incep cu strigaturile ca la nunta "aiiiiicea duomnishuaraaaaaaaaaaa, ia d-aiciaaaaaaaaaa". Nu iau, ba. Nu iau nici de a dracu. Ca pe tanti Dochia mea de la care iau branza de mai bine de 10 ani tot asa am ales-o. Ea tacea. Si pentru ca tacea m-am dus sa gust de la ea. Si ea, culmea, da' nu zice ca e de la Sibiu. Al dracu' Sibiu n-are el numar de locuitori cati vanzatori de "branza de la Sibiu" sunt in toata tara asta. N-are Romania oi cati ciobani vand "branza de Sibiu". Pentru ca romanu' e un prost ingalat care nu o sa priceapa niciodata ca mustarul de la Tecuci e tot un mustar. E la fel. Ba chiar mai prost. Si branza e fix aceeasi si din Prahova si din Sibiu. Ca nah....tot un fel de oi ie si astea. 

  Tanti Dochia are o mutra rotunda, o basma in cap si un zambet mare si tacut. Si cea mai buna branza pe care am mancat-o eu vreodata. O face pe placul meu. Si o face mereu LA FEL. Nu ea, sotul ei. Ea o vinde in piata si ofteaza de cate ori ii arati ca vrei bucatica aia mai mica, pentru ca nu ai bani si oricum iti vine sa plangi cand auzi copilul ca cere la Hale la tanti Dochia. Are urda buna, aia e mai ieftina si Mara o iubeste cu o ardoare fantastica. I-o frec cu smantana si cu usturoi si o mananca cu lingura cate un castron odata. Daca e vara ii pun si rosii cubulete. Si neaparat oregano! 

  La piata risti multe. Risti sa pleci fara portofel. Sau fara geanta, ca baietii de etnie non-maghiara s-au invatat sa taie barete la marea arta...te tii aprig de bareta gentii si habar n-ai ca mai ai doar bareta, geanta e pa demult. Risti sa iti pierzi creierul de mirosurile diverse care bantuie. Risti sa te iei clar la bataie cu jegosii care iti arata marfa frumoasa si in punga INTOTDEAUNA tu gasesti numa' mizerii si stricaciuni. Deci al dracului Houdini era nimic nene! Era un cacat cu ochi fata de astia care iti arata capsuna mare si frumoasa si tu pleci cu bors in sacosa. Si esti vesel ca "ie mai ieftin domnle". E pe naiba...cel putin un sfert din marfa cu care vin din piata e aruncabila. Deci nu, nu e mai ieftin, e doar o iluzie stupida. Daca mai pun si furaciunea cantarelor...nu ma mai gandesc ca fac spume la gura si ar fi pacat. 

  Dar...am fost sa iau copilului capsuni...ca ma intreaba de ele de asta toamna. Am luat. Sunt acre si n-au prea mult gust dar ea o sa fie foaaaarte incantata. Ah si maine ma duc in excursie la Ruse cu sotul meu care are niste trebi pe acolo. Deci am ajuns sa am bucurii d-astea minore. Da-s bune si astea zic...