Cadouri, Sinaia, Kuib, toti trei...

  Eram treaza. S-a aruncat din pat si am auzit lipa-lipa-lipa-lipa...a aprins veioza. 8 jumate, bezna proasta, ploaie urata. S-a azvarlit in gramajoara de cadouri si a inceput sa chiuie...Ce e astaaaa? O foaieee? I-au scris mami cu tati cat de mult o iubesc. A citit incet pe litere. S-a bucurat de fiecare cadou in parte, apoi a inceput: "cand plecam?"..."da' plecam repede?"..."hai sa plecam la Sinaiaaa".

  N-o interesa ca ploua, ca e negru afara ca in cerul gurii cotarlelor comunitare. Nimic. Noi de abea ne miscam de somn si sila aia specifica diminetilor negre...si ea tzopaia. Ne-a plouat pana la Sinaia de am zis ca ne ia pe sus. Acolo am poposit direct la mancatoare. Si anume la laudatul restaurant Kuib de la Complexul Piatra Soimului. Am tot cautat locuri noi....si am gasit. Locatia e de vis. Daca n-ar fi plouat cu bulbuci am fi putut profita si de parcul pentru copii exterior, si de terasa mult prea misto, din lemn natur. 

  Hotelul, vilele si locatia in general...cam de 5 stele din astea romanesti. Adica misto spre foarte misto. Mai ales ca e in padure, pe o padure, pica o padure pe domnia sa...E un loc din Sinaia unde eu habar nu aveam ca e inca o Sinaie...si eu am cam haladuit Sinaia la viata mea. Dupa Gara, pe centura, dreapta brusc si sus pe munte. Foarte, foarte....foaaaaarte misto. 

  Restaurantul genial, cu pereti de sticla si pomii padurii fix gramada pe geam. O garla pe sub geam, trepte si locul de joaca undeva mai jos. Loc de joaca si interior, pentru copilasi mici-mici! In restaurant nu se fumeaza. Nu e nici un semn in sensul asta, poate ma insel. Nu erau scrumiere pe masa si nimeni n-a fumat. Restaurant orientat PREDOMINANT catre clienti cu copii. Scriu mare si subliniat. Oamenii nu numai ca au scaune speciale de mai multe feluri dar cum te vad cu copilul iti spun ca ii aduc de colorat. Noi eram dotati asa ca ne-au adus doar o fisa cu meniul pentru copii pe o parte (felurile de mancare au culori cod si au si nume de basme) si pe partea cealalta e un peisaj de munte colorabil. Delicios! Meniul pentru copii e chiar foarte misto si bun din punct de vedere nutritional.

  Preturile din restaurant...decente. Decente si pentru Ploiesti, deci ultra-decente pentru Sinaia unde pe strada principala te cam ia cu lesin daca intri in carciumi. Foarte ok. 30 de lei o portie de ceva carne cu ceva garnitura. De la 4,5 lei o bere. 6 lei o cinzeaca de tzuica pentru sotul care inainte de o ciorba de burta de 12 lei (asta era cam sarita din pret, dar nu erai taxat pentru smantana si ardei cum e prin Ploiesti)...Si 13 lei mancarea copilului. Era si cu 9 si cu 15. Cam asta e aria de preturi. Cele mai scumpe sunt fripturile de muschi de vita pe piatra vulcanica incinsa, e si normal...de la 75 la 95 portia da' erau fripturi de 400 de grame...Ne-am uitat cu jind si am trecut mai departe :))))

  Problema e ca am nimerit asa...gen aprilie...final de iarna...final de un sezon. Probabil ca exact inainte de schimbarea bi-anuala de ulei din aparatul in care se prajesc lucruri. Pentru ca pane-urile si cartofii au avut un gust specific de ulei din ala refolosit. Marius a avut probleme cu burta toata ziua respectiva, ceea ce ma face sa cred ca nu-s eu o carcotasa nesimtita, deoarece el fiind cu probleme in domeniu e ca un fel de barometru: cea mai mica mancare aiurea ii produce probleme. 

  Si...mujdeiul. Am o mare problema. Eu de circa 30 de ani de cand am descoperit usturoiul il cam mananc la orice masa si sub orice forma. Doar daca am de dus prin vizite sau locuri ma abtin. Cand merg la carciumi comand "ceva SI un mujdei"...O carciuma buna dupa mine e aia care iti da un mujdei care e facut...hai nu atunci ca deja am pretentii, da' barem in ultimele 5 ore, in pana mea! Stiti cum face usturoiul, nu? Se oxideaza. Uneori se si inverzeste, da' jmecherii s-au prins si baga ulei in compozitie. Insa gustul de mujdei vechi, facut ieri, alataieri sau acu' o saptamana (by the way, asta nu se prea "strica" nici dupa o luna la frigider)...este ceva horror. Pe cat imi place mie usturoiul, pe atata imi displace mujdeiul oxidat. Iar stomacul meu care poate prelua si pietre mai ceva ca o gaina...cand da de d-asta ma ragaie cu insistenta circa doua zile. 

  Ragaiala deoparte...gustul e infiorator. Bai, dar se pare ca oamenii din restauranteria romaneasca n-au aflat asta. Si iti servesc cu obstinatie mujdei vechi si imputit. Si iti strica toata masa, sincer. Intai de nervi. Apoi de lipsa usturoiului pe care ti-l doreai alaturi de friptura cu pricina. Apoi iar de nervi pentru ca iti aduci aminte cat de simplu e sa razi doi catzei de usturoi si sa ii flescai in doua linguri de apa. Pe loc. 

  Ghinionul lor a fost ca mi-au dat commment-card. :D Si eu le-am povestit. Cum a fost chelnerita PERFECTA, locatia PERFECTA, restaurantul SUBLIM...dar uleiul neschimbat si mujdeiul vechi. Si le-am mai zis ca a fost asa frumos incat vom reveni cu siguranta. Cand ne-am ridicat sa plecam o tipa discuta aprins cu "sefu' de sala" si ma arata cu degetu' ca la urs. Chelnerita a venit si si-a cerut scuze si ne-a zis ca spera ca data viitoare sa fie mai bine. Tipa care ma arata cu degetul vorbea foarte convinsa si cred ca se exprima despre neajunsurile bucatarului care e acolo acum. Sau a cuiva, nu stiu cui, ca parea ca nu e la prima "abatere" de genul asta. I-am soptit lu' Marse "hai ba, repede ca plecam cu huo d-aici" (vorba lu' prietenu' Lica)...ne-am ras si am ragait ulei pana la Ploiesti. 

  A nu se intelege ca nu ne-am distrat. Ne-am distrat si ne-am intristat deopotriva. Intai ca ploua si ca piticuta mica n-a putut sa se duca afara, unde ploua cu bulbuci de tremura padurea...si se uita cu jiiiiind cam asa:

  Si apoi, dupa cum ne e natia de oameni care rad din orice, cam asa:

Evident aici incercam sa il lamuresc "sa nu te strambi, maaah la poza"...da da...el o gadila pe fi-sa pe sub masa si aia se hinchinea ca la maimutze. 

  

       Cam asa.