A trecut o saptamana nebuna. Intai ne-am dus si am sarbatorit-o pe Prietena cum se cuvine...si eu una cu mana pe inima pot spune ca atat de bine nu m-am mai simtit parca de mii de ani. E bine cu prieteni, domnule...e foarte bine. Anul asta care a trecut mi-a adus prieteni noi care ma bucura in fiecare zi de zici ca sunt un copil in fata zapezii.
Dupa aia am racit oleaca...insa ma bucur nespus ca Marei i-a trecut in fix doua zile. A racit in total de 3 ori de cand a inceput gradinita. Odata o saptamana, si de doua ori cate 2-3 zile. Ce pot sa imi doresc mai mult. Ma asteptam la chestii mai nasoale mai ales ca ai ei colegi sunt tot timpul bolnavi. Are si doi gemeni in grupa, iar aia saracii si-o paseaza ca la ping-pong, la ei cred ca nu se termina niciodata :). Se pare insa ca s-a dovedit adevarata chestia cu copilul care nu e dus de la 2-3 ani in "colectivitate"...cand e mai mare are organismul mult mai rezistent. E si logic dealtfel.
Daca tot am stat pe acasa...am facut cracile si coroana pentru serbare. Ha! Suntem "fag". As in copacul. Cand a auzit prima data de "serbare" evident ca a zis ca ea nu va face asa ceva. Ca nu si nu. Dupa ce i-am explicat ce e aia...si-a dat seama ca vrea. Ii place teatrul, ii place sa se faca actrita. Ne face spectacole si prin casa. Asa ca a primit rolul si s-a apucat de treaba. Mie una nu mi-a venit sa cred ca dupa 2-3 repetari invatase si rolul si o poezie pe care o are de zis. Se tinea dupa mine prin casa cu hartia sa repetam. Phiiii, se pare ca nu seamana cu ma-sa si cu ta-su care au urat cu spume poeziile si scoala in general. Nu, nu...ea a inceput sa imi citeasca cuvinte de prin carti, scrie foarte frumos...si vrea sa invete. Inca sunt in uimire. Mai intrebati-ma si peste 2-3 ani :)
Deci am prestat craci din carton. Cine ma cunoaste stie ca detest "lucrul manual". Ura mea pentru activitatile bibilistice nu cunoaste limite. E drept am avut o invatatoare care stia doua activitati: dansuri populare si lucru manual. Stia si gramatica dar o plictisea. Asa ca timp de patru ani am facut semne de carte din noduri de matase. Nu poci sa detaliez activitatea cu pricina deoarece ma face sa doresc sa vomit doar cand imi aduc aminte. O sa zic doar atat: firul de matase are prostul obicei sa nu vrea sa stea sub forma de nod! Iar baietii de 8-9 ani au prostul obicei sa puta cand dantzuiesti cu ei pe muzica de trai-lai-lai. Dar am fost chiar si la Cantarea Romaniei.
Marei ii place tentativa de costum asa ca asta e tot ce conteaza. Si asteapta zapada. Iar eu mi-am propus dinainte de a avea copil sa nu fac ca mama care de cate ori ziceam ca vreau sa ninga incepea sa imi explice cat de naspa e cand ninge si cum o sa ma lecuiesc cand o sa fiu in zloata pana la genunchi. Sigur, m-am lecuit cand am devenit adult, dar nu vreau sa ii stric Marei placerea de a astepta zapada. Anul asta e primul in care si-a adus ea aminte ca o sa fie zapada si o asteapta in mod activ. Si-a facut planuri despre cum o sa facem un om de zapada si bulgari, si...Asa ca asteptam zapada!
Ma bucur ca s-a entuziasmat cu serbarea, sper sa iasa bine, si sa se bucure pana la capat!
RăspundețiȘtergereEu ii am acasa, pe amandoi, de azi. Pana ieri a fost doar fata, ca se febrilase, ieri a dat si Matei in tuse si mucozitati vascoase.
Se repara ei pana sapt viitoare, dar nu stiu exact cum o sa fie la serbare, ca nu doar ei lipsesc de pe la grupele aferente, ci cam jumatate din contingent :)
Luana o sa fie cu costum de Clopotica! Sa vezi la Bunii, ce se strofoaca sa-i iasa :) azi a ajuns la pantofi :)
Iar cu invatatul, da, si pe mine m-a surprins f tare cat de repede invata, si ca ii place. Stie deja mai mult de jumatate din rolurile totale si vreo cateva de la grupa lui frate-su :)
Cum e cu zapada? Noi o mirosim doar pe geam, inca nu ne-am reparat ca o si putem ... gusta :)
Da pai si noi suntem acasa saptamana asta, ca a luat inca odata raceala asta de la mine...asa ca acu' ii dam cu sirop de patlagina si asteptam sa ne treaca.
Ștergere