Consideratiuni gastronomice (1)

  Imi place sa mananc. Din pacate nu imi place sa mananc 90 la suta din obiectele comestibile disponibile omului. Organismul meu este unul carnivor iar copilaria mea a fost una chinuita din punct de vedere gastronomic. Adica nu aveam. Nu aveam carne, oua, branzeturi, unt, iaurt...nu aveam de nici unele din gama animala decat foarte putin. Asa ca totul era lungit, chibzuit, impartit, gandit, organizat...in asa fel incat sa iasa un fel de ceva de mancare. 

   Cand aveam mancare cu carne (adica rar) si ridicam capacul oalei...imi luceau ochii. Infigeam ochii si furculita intr-o bucata, o pescuiam si o furam din oala. In secunda doi auzeam o voce "nu manca numai carneaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!"  Intotdeauna as mai fi mancat carne. Sosul, legumele sau ce mai era pe acolo era total bleah pentru mine. Imi doream carne de o visam noaptea. Acum ceva vreme am aflat si de ce aveam pete albe pe unghii: lipsa de zinc pe care il iei din...da! produse animale!...

  Cel mai misto era cand dormeam la matusa mea, pentru ca ei dimineata mancau OMLETA! Sotul ei se trezea si se apuca de treaba. Facea omlete pentru toata lumea. Aveau trei copii...cu mine patru...nu stiu cate oua punea el saracu' acolo, ca nici ei nu aveau ca si noi...dar stiu cu CATA placere mancam acea omleta. Mi se parea cel mai bun lucru din lume. De cate ori ma duc la matusi-mea in vizita si intru in acea bucatarie, desi e renovata si nu prea mai seamana cu cea dinainte....eu ma gandesc la OMLETA lu' unchi-miu. Imi lasa gura apa ca la cainele lu' Pavlov. Azi mananc omleta foarte rar...imi plac mai mult ouale fierte sau ochiuri. Dar cand zic omleta ma gandesc la ei toti in jurul mesei si la momentul cand puteam manca oul ala fara sa aud "nu manca doar ouuuul!" :)

  Legumele fierte pentru mine (in afara de cartof, fasole sau mazare) sunt moartea. Da-mi morcov fiert si prefer sa fac foamea. Telina si pastarnacul ma fac sa vomit numai cand le miros. Patrunjelul, mararul si leusteanul sunt pentru mine niste chestii pe care nu o sa le inteleg niciodata, si pe care le urasc din tot sufletul stomacului meu. Leusteanul e pe primul loc. Mirosul de leustean imi provoaca greata fizica. Patrunjelul imi trezeste si acum cosmaruri de pe vremurile in care il pescuiam cu atentie din ciorbe si il aruncam sub masa din bucataria mare de la 2 Mai. Ulterior l-am instruit si pe var-miu intr-ale aruncatului sub masa, asa ca aruncam amandoi mancare sub masa pana se rotunjeau pisica si cainele din dotarea gospodariei. Ei n-aveau greturi.

  Peste toate circumstantele astea ale mele personale...au intervenit gradinita cu program prelungit unde tin minte si in ziua de azi cum am invatat de foame sa mananc piele fiarta de pui. Imi era scarba rau de ea inainte sa merg acolo. Nu stiu daca aveam 3 ani cand am invatat ca aia e cam singura chestie pe care o poti pescui din ciorba de laturi cu miros de cantina servita zilnic..si am invatat sa o apreciez cu adevarat. Asa cum am invatat sa ma folosesc de PAINE ca sa nu mai simt gusturile care ma faceau de multe ori la o masa (chiar si acasa) sa imi declanseze reflexul de voma. Mancam si icneam. Mama zicea ca ma prostesc. Nu ma prosteam. Imi venea sa vars la propriu de la unele gusturi de minunatii din "bucate romanesti gen ghiveci" ala era cel mai horror lucru ever...am reusit sa ma abtin intotdeauna. Azi de cate ori mananc piele de pui fiarta imi aduc aminte de foamea aia. De faptul ca aia era singura "carne" care plutea prin nenorocita de ciorba de la gradinita.

  Apoi a venit scoala iar mama saraca, parinte singur care muncea zi lumina a zis sa ma dea la "cantina" Liceului Pedagogic pe care il frecventam la cursurile primare. Aveau cantina pe vremea lu' Ceasca, erau "jmecheri", aveau chiar si ferma de porci si pasari...pffff, m-au bagat cu pile acolo. Nu cu "recomandari" ci cu pile d-alea sanatoase, nene :))). O luna am stat la cantina. Pe bani. Ca dupa aia a constatat biata maica-mea ca eu veneam acasa lesinata de foame. Carnea de la porci se ducea la "tovarasu director Dad" n-o sa il uit cate zile am. Avea o burta cat 5 porci, deoarece toti porcii plecau cu Dacia lui de la scoala. In ciorba copiilor...plutea slanina. Da, slanina. De porc. Dupa cum stim, carnea dintr-o ciorba sta la fundul oalei sau al castronului, ca de aia e CARNE. Ciorba aia ne venea zilnic cu "plutitoare"...nu pricepeam ce e pana am bagat botu' intr-un cub 3 pe 3cm de SLANINA. FIARTA. Care plutea. 

   Asa au trecut anii si de abea de pe la 14 ani incolo, cand m-am marit...am inceput sa zic "ia mai gata"...si am inceput sa refuz categoric sa mai mananc chestiile care ma terminau psihic. Pentru ca, atunci cand iti place sa mananci si cand iti e foame si cand esti hranit ani de zile in proportie majoritara cu chestii care iti provoaca sila...te simti oarecum terorizat. Azi taiam morcov fiert pentru salata a la russe pe care o faceam...si numai infiptul cutitului in chestia aia despre care stiu cum gusta...imi trezea amintiri cu ciorbe si ghiveciuri :))). Partea frumoasa, foarte frumoasa din toata povestea asta este ca eu am invatat sa gatesc. Din cauza asta. Si am invatat sa gatesc si chestii care nu imi plac, dar mai ales chestii care imi plac...si m-am dat peste cap sa invat cum si in ce fel. Zilele astea mi s-au trezit asa niste amintiri si niste consideratiuni gastronomice din varii motive. Revin cu episodul 2.