Invataturile lui 2012

  Sunt multe si variate. Ca el e aici pentru noi mai bun decat imi imaginam eu acum 20 de ani cand ascultam eu Whitney Houston si ma gandeam cum naiba o sa reusesc eu, o nebuna, sa fac rost de un sotz misto care sa ma iubeasca mult de tot. Si plangeam de tristete ca nu mai vine odata. A venit acu' 15 ani si de atunci n-a mai plecat din inima mea. Azi am auzit-o pe Whitney la radio pe cand el dadea de zor gheata de pe parbrizul masinii ca sa duca nebuna sa ia creveti d-aia buni cum numa' Mega Image stie sa importe :) Ca asa i s-a sculat nebunei, sa pastreze "traditia" infiintata haaaat, anul trecut. Si radioul canta, el era mai frumos ca oricand...ca atunci cand face treaba parca e mai frumusel...iar eu am lacrimat in liniste in masina...de bucurie ca mi-a iesit in cale si ca a stat in calea mea atata vreme. 

  Ca prietenii buni te iubesc mult. Chiar si cand sunt asa de noi incat simti cum le scartaie folia aia frumoasa in care i-ai impachetat in capul tau pe cand te gandeai "cum naiba sa iti mai faci prieteni noi dupa 30 de ani"...Si ca prietenii buni se poarta frumos mereu, te iubesc si te apreciaza asa nebuna cum esti tu. Si ca aia vechi, chiar si cand nu te-au auzit demult se bucura sa te auda. Si stii ca se gandesc la tine din cand in cand, chiar daca viata ne-a luat si ne-a azvarlit de colo colo. 

  Ca oamenii frumosi vin la 2 Mai. Si ca le place acolo! Si ca o sa mai vina. Si ca unii din ei mi-au zis ca asa un loc frumos n-au mai vazut demult. Si ca ai lor copii vor sa mearga iar acolo pentru ca le-a placut asa de tare vacanta de anul asta incat de abea asteapta vara viitoare sa vina iar. 

  Ca un copil crescut de mama lui nebuna o sa refuze "bomboane" si ciocolata chiar si la gradinita. Si o sa refuze sa minta chiar si la gradinita. Si ca toti anii aia in care mi se explica de zor ca astea toate vor disparea ca prin farmec la prima adiere de "colectivitate" au fost greu de inghitit, insa acum stiu sigur ca am avut dreptate! Si ca un copil educat e un copil pe care te poti baza ca nu o sa iti ofere surprize neplacute. Si ca o sa te faca mandru oriunde te-ai duce si orice ai face. Si ca o sa te iubeasca si o sa iti spuna ca se bucura ca ea stie cum e sa fii politicos. 

  Ca un om caruia ii dai o a doua sansa si te frige iar nu mai merita si o a treia, si o a treizecea. Cine e rau cu tine si vrea sa iti faca rau, nu o sa se lase de sportul asta doar pentru ca spune din gura ca e bun si ca esti prietenul lui. Asta e o lectie grea si urata. Si am primit-o pentru ca am gresit foarte rau. Cred ca de nimic nu mi-a parut atat de rau in viata mea ca de o decizie stupida facuta anul asta. Cand stiam ca o sa iasa prost, am indraznit sa cred ca omul ala totusi nu vrea sa imi faca rau. Oooo, ce rau m-am inselat...

  Ca batranii trebuie ingrijiti mai mult decat copiii. Un copil care nu are mancare sau jucarii se descurca. Cumva el nu stie ca  nu are. Un batran care nu are ce ii trebuie si pe care nu il ajuta nimeni si care a muncit o viata intreaga si acum e singur, parasit sau fara ce ii trebuie...e ceva mai rau decat imi puteam eu imagina ca e. Batranii au nevoie de ajutor. Chiar si atunci cand nu vor ajutorul, chiar si atunci cand vor "acasa la mine" cu o obsesivitate care te poate duce la nebunie. Batranii sunt tristi daca ii lasi sa fie asa! Lupt in fiecare zi cu tristetea unui batran care pe 6 ianuarie face 89 de ani. Si care la telefon povesteste oricui vrea sa o auda ca ea vrea sa moara...

  Ca o prietena de demult a reusit sa inteleaga ce am vrut sa zic. Ca alta prietena tot de demult, de mai demult...probabil si ea a inteles ce am vrut sa zic cu ani si ani in urma cand m-am suparat foarte rau pe ea. Asa ca m-am bucurat sa o regasesc acum in preajma Craciunului, ca un copil care se bucura de niste cadouri sub brad. Bine ai revenit, draga mea, stii tu cine! :) Ea e un om de care eu m-am lipit tot la 2 Mai...si de care m-am lipit de parca fusese cu mine din totdeauna...mi-a lipsit in anii astia din urma. 

  Cea mai importanta invatatura a lui 2012 e ca trebuie sa am rabdare. Pentru ca stiu sigur unde o sa ajung si cum o sa fie. Doar ca trebuie sa mai am un pic de rabdare. Bunica mea, si probabil si Universul, ma vor inca aici. Dupa aia o sa mai vedem. Eu stiu unde am fost, cine sunt, cu cine vreau sa fiu si ce vreau sa o invat pe Mara de aici incolo. Si mai stiu ca o sa fie bine. 

  Voua, tuturor celor care nu ma cunoasteti dar ma cititi, va doresc din suflet un an mai bun ca cel care a trecut, multa, multa sanatate si tot ce va trebuie voua acolo la casele voastre. Celor care ma cunoasteti si ma cititi va doresc sa ne vedem cat mai curand, sa ne pupam si sa ne simtim bine in lumea asta bizara in care traim. Pe toti va imbratisez cu drag!