Medicul in familia mea

   E o isterie a antiboticelor in ziua de azi. E o isterie asa de mare incat poti fi usor tentat sa zici nu chiar si cand ai nevoie de el. Ma refer aici la curentul "sa fim cu natura in bot pana murim"...Eu una nu stiu ce sa mai cred. Medicii pediatrii si nu numai...se reped sa iti dea un antibiotic la orice viroza respiratorie. 

  Acum ca sa intelegem bine dictionarul:

   viroza respiratorie = raceala-gripa-guturai = "cum ii zice la tine in familie"....gen "te-a tras curentul"...Cand lumea zice "gripa" zici ca zice un fel de MOARTEA, adica "asta n-a fost domle o raceala a fost o GRIPA"...Bai...sa ne revenim. TOATE astea sunt VIROZE respiratorii. Oricum le-ai zice matale, se cheama idem, doar ca pe virusul in cauza il cheama Gigel sau Ionel. Ala de "gripa" este unul mai nasol din cate inteleg eu...din cate inteleg eu teoretic, pentru ca PRACTIC eu n-am fost sa ma testeze nimeni zilele astea cat eu am fost MOARTA...si sa vada care dintre haemofilu' curu' influenzu' draci cu laci m-a casapit! 

  In teorie deci...sunt toate niste virusuri. Asa mi-au zis mie cand am studiat biologia. Nu estem ei virusi ci estem ele visusuri! Ca sa fim corecti! Deci un agent patogen care se infiltreaza in organismu' fizic a' lu' matale...pe cale respiratorie...adica ori te pupi, ori il mirosi pe careva care poseda. 

  Buuun. Dupa ce l-ai luat...te duci cu el fericit acasa. Unde la fel de fericit il dai mai departe la toti ceilalti colocatari ai casei, ca nah...asa e viata plina de iubire! Cand incepe sa vina boala din dotarea virusului...incepi sa te intrebi "ce sa fac"...de unde incepe isteria. Daca esti adult e simplu: taci si inghiti in mare parte, taci si horcai mare parte din noapte, taci si vorbesti in soapta ziua caci ai laringita care ti-a luat vocea si a fugit cu ea in lume, saaaau te vaiti cu vorbe lungi dupa caz.

  Cum afli daca e cazul sau nu sa iei antibiotic? Caci da, in zilele noastre la orice "raceala" sau si mai frumos spus la copii "rosu' in gat" se dau ANTIBIOTICE. Si tu, ca parinte, ar trebui sa ai cinci minute de creier in plus fata de orice alt OM de pe fata pamantului, fie el si cel numit pompos "medic pediatru". Ma scuzati, domnilor medici, dar in Romania zilelor noastre eu n-am prea intalnit medici pediatri cu simt de raspundere. Adica stii cum sunt aia? Sunt aia care vin acasa sa iti vada copilul mic GRATIS...sunt acei medici care nu-s platiti la reteta sa prescrie ultimele aparitii in domeniu...sunt acei medici carora chiar le "pasa" de copilul altora. Eu pana acum n-am intalnit. 

  Medicul pediatru care mi-a urmarit mie nou-nascuta...a fost acelasi medic care m-a ingrijit pe mine cand eram de 2 ani. Asta a fost un noroc al "socializarii"...adica familia mea a fost asa de simpatica incat doamna doctor Basceanu de la circa de care apartineam eu acum 30 de ani, medic care venea acasa sa ma vada la orice ora din zi si din noapte...s-a indragostit cumva "mai mult" de noi si am ramas prieteni pe viata. Ea a fost alaturi de mine cand am nascut-o pe Mara. Ea mi-a explicat TONE de informatii medicale, mi-a aratat carti, mi-a explicat in detaliu procese fiziologice...a venit la mine acasa si mi-a aratat pe copilul MEU fiecare organ, lucru, stare, fapt...chestie medicala posibila.

   Asta a facut ea pentru mine. Ea, medicul meu "pediatru"...mi-a prescris antibiotic pentru prima DATA in viata mea la varsta de 18 ANI. Atat aveam cand am inghitit prima data un antibiotic. De cate ori venea la noi si eu aveam febra, ea repeta: "febra nu trebuie oprita din prima, nu trebuie scazuta daca nu e peste 39...febra e un MINUNAT aparat al omului cu care el combate infectia"....ani de zile in copilarie eu spuneam oricui ma intreba ca eu vreau sa ma fac "doctor de copii"...si o aveam pe ea in cap.

  Ea care culmea ironiei...nu a putut sa faca copii. Ea si sotul ei au fost sterili. Au adoptat fetita surorii ei si au crescut-o ca pe a lor. Ea care la ORICE ora din zi sau din noapte VENEA la tine acasa. Da, Ploiestiul e un oras mai mic, insa e destul de mare cand il iei la picior. Pe vremea aia nu mergea nimeni cu "taxiul" caci erau rare. O lua la trap in miez de noapte la orice copil cu febra avea la telefon. Avea ore la "circa" de care apartinea si apoi ore de "teren" care pentru ea au ramas "teren" si la aproape 80 de ani cat avea cand mi-a vazut-o pe Mara.

  Atunci am fost nervoasa. Ma enerva intruziunea. Vroiam sa fie liniste si sa pot sa imi vad de copil. Ulterior am apreciat toate informatiile pe care ea mi le-a adus...asa cu forta. Cum ar fi cele despre "cand" e cazul sa te repezi la spital. Cele despre "cati copii mi-au murit mie inecati cu mancare" si "cati copii am vazut cu ochii scosi in 45 de ani de activitate"...ea mi le dadea prea devreme, dar o facea pentru ca stia cumva ca nu o sa mai fie prea mult in preajma mea. Era avida sa LASE informatii! Eu le-am absorbit pe toate bodoganind la vremea aia...insa ulterior toate informatiile date de ea au fost utile in cazurile de criza ale copilului meu personal. Pentru ca ea, intre timp...acum e departe. E lovita de un soi de dementa senila, are o boala a batranetii si n-am mai vazut-o de mai mult de 3 ani.

  Si nici nu imi doresc sa o vad acum. Femeia care m-a invatat ca antibioticele nu-s o jucarie si ca cu cat le folosesti mai PUTIN o sa iti ajute mai MULT in viata...femeia asta doctor in niste ani in care putine femei erau medici de succes...eu nu vreau sa o vad acum pierduta. Sunt o egoista. Simt ca nu pot sa fac asta, insa stiu CATE lucruri m-a invatat. Ultima data cand am fost la ea acasa, dupa ce m-am operat de amigdale in 2005...mi-a aratat si atunci in carti de specialitate chestii. Atunci, in ziua aia am aflat ca "ce daca" mi-am scos amigdalele alea "care se vad", si ca mai exista o amigdala sub-linguala,  si aia ma durea pe mine crunt atunci. Apoi mi-a aratat cu poze in atlasul de anatomie explicativa! Mereu mi-a explicat lucuri, multe, multe, muuuuuuuulte lucuri despre fiziologie si anatomie si farmacologie. 

  In ziua de azi cand ma aude lumea ca ma "tratez" singura sau ca imi "tratez" copilul "de capul meu"...nu stie nimeni cate sute de ore de studiu am eu cu  un medic pediatru. Nu stie nimeni ca eu la 12 ani stiam CE E AIA antibiotic, cum functioneaza, si la ce ne foloseste. Eu eram dusa la analize, mi se explica toata procedura si tot instrumentarul si le stiam pe toate inca de atunci. 

  Asa cum acum cand sunt virozata pana in maduva, am stiut ca trebuie sa iau antibiotic la semnalele corpului meu...am stiut si ce sa iau pentru ca ea mi-a zis acum multi ani...am stiut si ca "domnule, trebuie tratat si local" adica daca iei antibiotic la viroza...baga-ti si IN NAS picaturi cu antibiotic, pentru ca daca ai infectie cu puroi in GAT ai sigur si in NAS...si tot asa. Mereu imi zicea doamna Basceanu "da' nu e logic?"...Dap, organismul uman e extrem de LOGIC. El are schemele lui de organizare pe care daca le intelegi o sa stii sigur cand TREBUIE sa iei antibiotic si cand NU. Si cand trebuie sa dai copilului tau un tratament invaziv si cand nu. Dar pentru asta trebuie sa STUDIEZI intens. Anatomie, fiziologie, farmacologie....nu sa zici "mi-a dat medicul" si aia e!

  Eu cu doamna Basceanu ma luptam! Mereu ma luptam cu ea. Acum, in ultimii ani, cand o mai intrebam cate ceva, ea imi raspundea, eu ii raspundeam INAPOI! Ea se ducea la CARTE...si apoi revenea cu un telefon si ne luptam iar. Aici zic de chestii pentru MINE, om mare ce eram. :) Chestiile pentru Mara eu le-am luat de la ea, le-am trecut prin toate filtrele de studiu posibile si apoi am aflat ca femeia chiar stia CHESTII reale despre copilul mic! Mereu zicea cu obida ca la facultate acum nu se mai face domnule PUERICULTURA, si ca aia era o chestie de baza despre organismul bebelusului. Despre cum functioneaza el. Despre semne care iti spun de anumite carente in alimentatie sau dezvoltare, despre semne care iti spun ce e aia infectie bacteriana suprapusa uneia virale, si multe altele. Ea m-a invatat toate astea. 

  Era mandra de mine de cate ori ma vedea ca am INTELES un fenomen fiziologic. A fost primul medic care mi-a zis "mama, daca vezi copilul "altfel" decat il stii tu, il duci IMEDIAT LA SPITAL"...a fost unul din putinii medici reali din viata mea. Medic cu pasiune pentru ceea ce face. Iar eu am fost un om cu pasiune pentru ceea ce ea stia. Am absorbit ca un burete tot ce mi-a zis intotdeauna..apoii am citit pe cont propriu restul...si asa, am reusit sa stiu cand e nevoie si cand nu de tratamente invazive, de antibiotice, sau de operatie in cazul meu. Dar asta cu operatia o las pentru un episod urmator: cum mi-am extirpat amigdalele!