2 Mai

 Pentru mine nu e o data, e o localitate. Locul in care imi petreceam verile in copilarie. Strabunicii mei, la origine din Cadrilaterul aflat azi in Bulgaria, au fost nevoiti sa se stramute la un moment comunist al istoriei. Li s-a spus de azi pe maine sa isi ia tot ce aveau si sa plece. Strabunicul meu era un om avut acolo, avea o carciuma, avea o gospodarie mare, avea pamant mult. Era "chiabur" cum ar veni. Avea 4 fete pe care le-a luat, le-a pus in caruta cu ce au mai strans de prin casa...si le-a adus la Mangalia. Dupa o vreme in Mangalia li s-a arondat o casa in 2 Mai, locul de unde dobitocii aia stramutasera familiile de bulgari. 

  Si asa am aterizat eu la numarul 473 pe strada principala din 2 Mai. Unde aterizam in fiecare vara si de unde plecam tocmai toamna tarziu. Mama nu avea alta solutie cu mine peste vara. Solutia a fost buna pentru momentul ala pentru adulti. Pentru mine nu prea...la mare era frumos cat eram cu mama acolo, insa cand ea pleca nu mai era asa misto. Aveam 5 ani cand am realizat in mod constient ca dorul de mama e mai important decat statul la mare 4 luni pe an. 

  Toti copiii ma invidiau. Asta imi provoca o sila teribila. Cred ca atunci am invatat ca oamenii sunt limitati si egocentrici. Pentru ca dupa ce ca ei nu intelegeau ca eu am un singur parinte, lor li se parea asa interesanta MAREA incat se gandeau ca e o minune sa stai acolo atatea luni vara. Ei se gandeau la EI. Ei nu puteau face asta, ei stateau in concediu dat de sindicat cate 10 zile pe an daca aveau noroc. Marea e frumoasa. A devenit prietena mea cu timpul, insa dorul de mama era mai mare decat orice. Si in ziua de azi am o nostalgie, cand vad o apa ma gandesc automat la mama. Nu stiu de ce. Poate pentru ca eu stiam atunci ca "nu se poate" altfel...si ca si ei i se rupea inima cand ma lasa acolo. De cate ori vad o apa ma intorc la varsta de 5 ani.

  Poate devine repetititva asta cu 5 ani, insa e explicabila: Mara are acum 5 ani. Eu stiu acum sigur ca ea isi va aminti tot ce se intampla acum in jurul ei. Ba chiar mai multe decat ne imaginam noi acum. Ma bucur ca a apucat si ea sa vada 2 Mai-ul oarecum cum era el cand eram eu mica, adica a prins gradina noastra cea mare ne-ciopartita...a vazut-o inainte sa ii tragem garduri prin ea si sa delimitam mostenirile. A trait momentele in care gradina aia "uriasa" e asa de mare incat se vede pana la orizont...asa par 5000 de metri patrati cand ai 2 ani. La 2 ani am dus-o prima data acolo. 

  In poza asta era in al doilea an, in 2010. In primul an a stat 7 saptamani la cort. Dap. Eu care toata viata mea n-am pus un picior in vreun cort, am facut acest lucru pentru ea. Am vrut sa stea acolo, la racoare si mare in loc sa stea aici in apartamentul cu chirie de la un ultim etaj, apartament in care se faceau 45 de grade vara. Si am facut asta. Si a fost tare frumos. 

  In al doilea an a stat 4 luni la rulota. Am stat acolo, in gradina, sub un nuc amandoua...am fiert multe luni de cald, caci deh, rulota n-are aer conditionat si nu e nici cort sa se raceasca noaptea. In poza se zareste cortul din fata rulotei, rulota e pitita intre pomii aia mari. Iar Mara e mica. Mica, mica...si ma striga sa vin repede dupa eaaaaa ca are probleme importante sa imi arate!

  In al treilea an a stat doua luni, tot la rulota, insa doar cu tati si cu mama mea. Si se pare ca s-a resimtit mai mult decat ne imaginam noi, pentru ca anul asta cand a plecat pentru doua saptamani tot cu ei, a apucat-o o mare jale pe drum, a plans si acolo, mi-a zis zilnic cu lacrimi in glas ca ea vrea la mine si ca nu o mai intereseaza de nimic. Dupa cum ziceam, magica varsta de 5 ani...cand totul devine limpede, cand incepem sa fim de fapt oameni cu totul si stim tot ce misca in jurul nostru. Nu mai putem fi "pacaliti" cu nimic...Cand am auzit-o plangand la telefon de pe drum si spunand ca ea vrea la  mine...m-am rupt in doua. Am simtit ca sunt cel mai prost om de pe fata pamantului, ca am pus-o in aceeasi situatie in care eram eu demult. Desi ea a vrut sa plece, desi statuse anul trecut foarte linistita acolo...acum plangea ca vrea la mami. Am vazut negru in fata ochilor si n-am dormit pana cand nu am vazut-o acasa. 

  Acum decupeaza la masuta ei lucruri. Ma uit la ea, ma uit la casa asta stupida si fara pomi, ma uit afara pe geam si vad canicula cum apare...si sunt linistita. Si ea e la fel. Suntem aici amandoua, diseara vine si tati al ei si ii poate sari direct in brate cum intra pe usa. Despre asta e vorba...La mare e frumos cand esti in familie. Si cand iti e bine. Frumos e frumos cand e frumos.