Cu si fara par

  Sau diferenta dintre un centimetru si trei centimetri. De par. Daca ai doi-trei centimetri de par pe cap se cheama ca nu esti chel. Daca n-ai...sa te tii distractie in Romania mileniului 3. 

  De pe la 20 de ani incolo am inceput sa ma tund scurt de cate ori aveam nevoie de o schimbare. Ma plictiseam de ce vedeam in oglinda, dadeam fuga si ma tundeam scurt scurt. Si toata lumea se mira ca si cand mi-as fi taiat o mana sau un picior. Eu ma miram cel mai tare de reactiile astea dramatice, pentru ca istoria imi demonstrase ca intotdeauna parul ala creste la loc in cateva luni, deci nici o uimire aici. 

  In ultimii ani, avand probleme cu pielea de pe scalpul in care locuiesc...m-am ras in cap vara. Nu exista tratament mai bun si mai eficient pentru problemele de par sau scalp. Si culmea, nu e nimic tragic. El tot creste inapoi, ori de cate ori l-ai rade. Insa reactia oamenilor e una care duce de la penibil la oribil. Vara trecuta am stat mult timp rasa in cap, din iulie pana prin octombrie, timp in care n-a fost zi in care sa nu aud straini comentand, sa nu ma intrebe cineva ceva, sa nu se uite careva ciudat la mine.

  Dincolo de ideea ca poate am ceva grav, cum ar fi cancerul...oamenii sunt disperati de ideea ca o femeie umbla rasa in cap. Pentru ca, nu-i asa, o femeie e femeie pentru ca are parul lung. Si sosete roz. Eu zic ca pe mine se vede destul de limpede ca nu sunt bolnava (nu-s slaba, am pielea colorata normal, n-am cearcane, umblu machiata si rujata pe afara..ca un fel de femeie cum ar veni)...si cred ca si lumea de aia ma comenta, pentru ca sunt femeie, deci "nu e voie". 

  Un nene taximetrist mi-a spus in primele 20 de secunde de la urcarea mea in trasura lui cum ca ar trebui sa incerc sa ma spal pe cap cu sapun de rufe. Ca lui asa i-a trecut matreata si i s-a indesit parul. Ce puteam sa ii raspund? Creierul meu nici n-a percutat ca vorbeste cu mine, mai ales ca vorbeste cu mine despre asa ceva. La cateva luni mai tarziu, am nimerit din nou in masina lui, a zis ca ne-am mai vazut si m-a intrebat daca am incercat cu sapunu' de rufe...ca e miraculos, domle...

  Pe Mara am ras-o in cap de la 2 luni din motive de caldura si confort. Si s-a invatat asa. Iarna a avut parul mai mare, ii creste foarte repede, ii sta foarte bine, are ochii mari si frumosi, capul perfect...e foarte frumoasa rasa in cap. Vara asta a cerut ea insistent, ca si anul trecut, sa o tund si pe ea din  nou. Vara trecuta am umblat amandoua rase in cap si ei i-a placut grozav ideea ca suntem amandoua la fel de "frumoase"...

  Pe o baba am injurat-o pe strada. Cu cuvinte din alea urate legate de anatomia mamei domniei sale. Pentru ca eram cu Mara de mana si pentru ca baba a inceput sa comenteze pe strada de una singura, sa intoarca capul si sa strige catre copil ca suntem rase in cap si ca doamne fereste si alte aberatii. Asa ca daca ea si-a permis sa faca asta, mi-am permis si io sa ma intorc catre ea si sa o injur, explicandu-i ca noua o sa ne creasca parul insa ei mintea nu o sa ii mai vina daca nu i-a reusit pana acu'.

  De la taximetristi si babe ma astept la orice, insa nu ma asteptam sa merg la o sindrofie asta toamna si sa constat ca si intelectualii de capitala au cam aceleasi apucaturi. Singura diferenta a fost ca nu au comentat atat de tare incat sa ii aud. Dar de uitat in mod nepotrivit dupa noi (desi atunci aveam circa un cm de par in cap si eu si ea, deci nu mai eram chele)...s-au uitat. Le simteam privirile si ma gandeam cum ar fi sa ma duc si sa ii intreb "de ce va uitati asa oameni buni?" Ce vi se pare asa de ciudat? 

  Insa multe dintre femeile care se uita asa dupa mine cand sunt rasa in cap o fac de in ideea ca si-ar dori si ele, si ca nu au curajul sa faca asta. Se uita cu jind. Multe isi doresc...nu pot sa spun in ultimii ani cate zeci de femei mi-au spus asta! Mereu le intreb de ce nu fac asta macar odata in viata...ca nu e nici o drama nene...Parul creste cu o viteza foarte mare. Daca azi te tunzi zero, peste doua saptamani deja ai par destul de ok cat sa nu mai poti fi numit "chel". Deci poti face asta intr-un concediu, nu? De ce sa nu ai "curaj"? Toate mi-au raspuns ca e din cauza ca se uita lumea ciudat sau ca e din cauza ca ele nu stiu cum le-ar "sta"...  O singura exceptie am intalnit. Prietena mea Paula, careia i s-a facut pofta cand m-a vazut ca ma tund si s-a tuns si ea. Apoi s-a mirat ce bine ii sta!

  Ieri am fost sa ma tund mai scurt, ca acum am par si trebuia scurtat un pic deoarece sambata ma duc la o nunta la capitala. M-as fi ras in cap si vara asta daca nu era acest eveniment, insa experienta destul de neplacuta de anul trecut m-a facut sa imi revizuiesc atitudinea, pentru ca viata e scurta si nu merita sa ma enervez degeaba. Marius e ras in cap mereu, insa stiti, el e mascul. Deci e voie. La el nu se uita nimeni niciodata ciudat, nu comenteaza nimeni. Bineinteles, in teorie n-ar trebui sa imi pese deloc, nu? Weeeel, cand stai 3 sau 4 luni ras in cap continuu si zilnic simti priviri din astea pe chelie, devine inconfortabil. Eu nu imi doresc atentie din partea strainilor, n-am placeri din astea. Asa ca ma simt agresata de priviri insistente. Nu e placut deloc. 

  Si aici intervine minunata experienta a saloanelor si frizeriilor romanesti. Unde te duci si incepi sa o rogi pe tanti: "vreau si eu sa ma tundeti SCURT". Ieri era o fatuca acolo unde am mers si data trecuta si unde atunci era o tipa care a nimerit sa priceapa cuvantul scurt. Fatuca avea o coafura nehotarata. Cam ca atunci cand ti se termina bateriile la masina de tuns in timpul actului. Jumate de cap era aproape chel, jumate era cu parul lung. Am vazut ca e o moda. Nu o inteleg, nu-s o femeie care intelege trendurile, cine sunt eu sa discut fericirea capilara a domnisoarei nehotarate. Probabil o e o idee buna, daca se uita dintr-o parte e tunsa scurt, daca se uita din aialalta are parul lung si mov...deci nu are cum sa se plictiseasca. E si asta o strategie.

  Bun. Ii zic scurt, incepe ea sa taie asa cu frica. Am vazut-o dupa primele miscari ca nu o sa faca ce i-am zis. Sunt doua feluri de coafeze: alea care stiu frizerie si stiu sa tunda scurt din foarfeca, si nimeresc sa faca asta foarte bine ( eu am intalnit UNA singura in toata viata mea, la Bucuresti, langa Piata Matache unde era o frizerie pentru domni la care ma tundea Lili cu 3 lei) si cele care se dau "stilisto-coafeze" sau ceva...si care chiar nu stiu sa taie par. Le e frica de el. 

  Domnisoara de ieri, dupa ce ca se incadra la a doua tipologie, nici nu era priceputa...era prea tanara si chiar nu stia meserie. Dupa ce i-am zis de patru ori "mai scurt" si am vazut ca o ia cu transpiratii, am lasat-o in pace, i-am dat cei 15 lei aferenti si am plecat acasa, unde am rectificat eu problema. Adevaru' e ca de 15 lei nu stiu la ce sa ma astept. Imi lasase o chica de cocalar pe ceafa, ca na, asa "se face la doamne", doamne-fereste sa tai frumos parul scurt...Una peste alta, o sa imi trag si o vopsea si o sa ma prezint la nunta cu pricina, dupa care probabil o sa trag o tunsoare zero ca sa mai dreg un pic problema pielii cu care vara ma lupt ingrozitor din cauza caldurii care exacerbeaza afectiunea. 

  Cam asa e cu parul si ne-parul. Cam asa e cu lumea care in Romania simte nevoia sa-l discute pe altul si sa moara de grija pantofilor cu care s-a dus el la cununia civila. Si simte nevoia sa ii si spuna cu glas tare omului ca e ras in cap, ca are pantofi urati, ca e nepotrivit, ca e nu stiu cum....O natie de oameni preocupati de celalalt mult mai mult decat de propria inteligenta. Io una zic ca daca esti curat, decent, zambitor si daca te porti frumos...esti cel mai bun! Zdrentele de pe noi, pilozitatea in plus sau minus, silicoanele bagate prin corp...nu astea ne fac frumosi. Frumos esti cand te simti bine cu tine. Si cand esti om cu altii.