marți, 21 aprilie 2009

Purcelisme

Am mai scapat cu viata de un Paste. Am mai trecut inca odata peste ipocrizia cu Inviatul din morti, cu bairamurile, cu oamenii in coma alcoolica, cu mancarea pana la apoplexie, cu iepurasii pornografici care ademenesc copii cu "bomboane".

Romanul. Chintesenta petrecerii. O mai fi pe lumea asta vreun neam care atunci cand se aduna sa il ingroape pe unu' mananca si beau pana cad sub masa? Tin minte copilaria mea ca fiind asezonata cu Sarbatori Crestine si cu Parastasuri, ocazional cu inmormantari. Zilele de nastere nu se serbau cu atata fast ca alea de moarte sau ingropaciune...sa fim seriosi. Pai ala de dincolo, saracu nu poa sa bea, astia care isi serbeaza inca ziua de nastere, sunt in putere, dar ala de dincolo...pentru el CINE BEA? Pai cum cine? NOI...Nu tre ajutat si el saracu?

Drept pentru care s-a inventat Parastasul. Asta e o institutie nene. Are niste reguli de iti sta mintea in loc. Una la mana, se pare ca dupa ce moare unu, tre sa i se dea de mancare. Nu stiu de ce. Cred ca oamenii nu vor sa creada ca a murit, asa ca tot au impresia ca ala nu e mort ci ca e undeva unde e pare-mi-se legat de maini, ca nu poate nici sa bea nici sa manance. Si atunci noi trebuie sa ii facem o favoare LUI, si sa mancam si sa bem pana lesinam, si sa dam si la ALTII sa bea pana se tin de gardurile bisericii.

Asa ca se aduna enoriasii si incepe distractia. Vorba lu mama, cele mai tari petreceri la noi in familie au fost la parastasuri. Inevitabil toata chestia se lasa cu oameni beti care radeau in hohote, asta dupa ce mancasera ca spartii intru sfintirea celui dus dintre noi. Nu mai zic de aia care urmeaza toate regulile parastasismului si incep si dau lucruri...la nu stu cat se da nu stu ce...mai incolo se da nu stu cum nu stu cui...si tot asa, pana cand i-am auzit pe unii ca ajungeau la MOBILA. Dadeau o mobila completa de sufragerie...cum naiba sa nu creasca criminalitatea in tara asta?! Pai daca stii ca daca stai pe aproape s-ar putea sa te faci cu o casa complet mobilata si utilata...nu iti vine sa ii dai niste ceai de matraguna lu tanti Tantza?

Dar marea duda e aia cu inmormantarea, care la romani depaseste orice limita umana. Adica nu e suficient ca se plimba cu fostu pacient prin tot satu, dupa caz orasul, mai tre sa si claxoneze nene. Ca poate nu a vazut cineva niste zeci de oameni prin mijlocul strazii. Ca sa poa sa iasa si babele la ferestre, sa vada cum arata Gigel, era mov, era verde...ce dracu...
Am facut greseala si am mers la 2 Mai la inmormantarea bunicii unei prientene. Doua luni nu am mai fost om dupa smecheria aia. Mama prietenei mele, doamna profesoara dealtfel, a tinut sa discute cu defuncta mama la marginea gropii cam 15 minute...adica cu fraze, cu intrebari (retorice evident), cu declaratii. Dupa ce mi s-a sculat parul pe mine de oroare...vine DUDA MAXIMA...au inceput sa joace leapsa cu o gaina vie deasupra gropii in care urma sa fie introdusa doamna.

Da...deci...se ia una bucata gaina vie si evident isterica deoarece a fost scoasa de langa suratele ei si dusa la mama dracu intr-un sac, se ia frumusel de craci si se zvarle peste groapa, unuia din partea cealalta. La baseball cre ca ii zice chatcher, adicatelea prinzac/prinzator...care o insfaca si...guess what...o arunca inapoi. Se repeta de trei ori manevra...ca la sampoane, samponati, clatiti, repetati. Aici ar fi insfacati, aruncati, repetati.
Evident ca nu trebuie sa va mai explic cam cum face o gaina pusa in postura asta. Adica nene...e o gaina, deci din start e afectata de viata. Balamucul se mai potoleste, dupa care urmeaza partea cea mai haioasa: inchiderea cu cuie a sicriului. Nu cumva sa fuga ala de acolo bre. Ca daca vine inapoi acasa si ii gaseste pe toti beti ranga si constata ca i-au dat de pomana toata averea...nu inebuneste omu'?

4 comentarii :

  1. O daaaaaaaaaa, cit adevar graiesti femeie.....Eu as propune sa facem pomenile cind suntem in viata (ca oricum platesc apropiatii) si ziua de nastere dupa ce mori...cred ca ar fi foarte tare

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai dreptate Alexandra, sunt intru totul de acord cu tine. Am cautat la tine si am gasit postul asta la intamplare. Deci ca la noi , la nimenea.Am avut si eu o experienta din asta cu gaina si alte alea la o inmormantare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am ras cu lacrimi! :))))))))))Genial, si perfect adevarat, din pacate.

    RăspundețiȘtergere