Multe, mici si scurte

- In premiera pentru noi avem cei mai misto turisti din lume care stau de trei saptamani la noi si vor si a patra! Eu cand m-am pornit la drumul asta la asta ma gandeam, asa vedeam lucrurile. Nu pot sa exprim in cuvinte bucuria de a-i fi intalnit in viata asta plina de nebuni pe oamenii astia buni, blanzi, civilizati si simpatici! N-am cuvinte! Alina si Mihai, va multumim din suflet ca ne-ati calcat pragul. Iar bebe Teo eu sper din suflet sa vina la 2 Mai si cand o avea el copiii lui!

- Lumea a venit in acest iunie mega-super-ploios de n-am cuvinte. Am avut casa plina. Oamenii din anii trecuti ne trimit prieteni pe aici iar asta spune multe. Prieteni vechi ai casutei si-au antamat cate doua sejururi in luni diferite in vara asta la noi. 

- Azi a venit un domn care era in delegatie la Mangalia, familia din Bucuresti cu doi copii, ar vrea sa vina in concediu iar el a venit sa vada cum e casa si cand a razbit prin iarba de pe drum mi-a zis "Doamne, IARBA LA MARE, nu credeam ca mai exista asa ceva, ce frumosss eeeeeee!!!". Da, la mare exista "pavele". Multe. Si ciment. Mult. E pentru...mdeh, bucuresteni. E pentru oameni care nu inteleg ca atunci cand aici a plouat tone de apa toti vecinii cu "pavele" erau inundati in curte pan' la usa casei iar noi astia cu iarba si nisip n-am avut nici macar o "baltoaca" in curte. Deh, e greu sa gandesti si pricepi unele lucruri, e greu sa fi in ton cu natura. Erau case cu saci de nisip puse in fata portilor. Case care au in curte ciment si pavele. Oh, well... Bucuria mea e una majora: exista inca multi, multi oameni care isi doresc natura, iarba, nisip, tzarana pentru ei si mai ales pentru copiii lor. Jos palaria! 

- Mi-e frica de vara care o sa vina dupa tot acest frig ciudat. Stiu, suna dubios. Mi-e teribil de frica de ce urmeaza pentru ca am impresia ca o sa vina si reversul medaliei si ca o sa ne cocoseze cu vreo caldura. Sunt eeeextrem de recunoscatoare naturii pentru racoarea acestui iunie, n-am trait niciodata asa ceva, savurez din plin! Eu sufar crunt de caldura, in alti ani eram in suferinta de la mai incolo. Anul asta pot sa zic ca nu mi-a fost cald inca. Ceea ce e minunat!

 - Am luat cele mai dragute luminite solare de la Lidl. Din cele de pus prin curte. Am umplut gardurile si curtea si locul cu 20 de luminite care se aprind cand se face seara. Minunat! Am luat cele mai misto umbrele de soare pentru terasa de sus care au infruntat cu brio furtuna cea mare. Minunat!

- Mi-am vazut copila jucandu-se cu copiii satului. Vreau sa fac un post separat despre copiii satului. Cei care-s liberi cu adevarat, care cresc in curti si pe strada, pe garduri si pe plaja. Cei care sunt atat de frumos crescuti incat isi ajuta parintii la treaba. Cei care nu stiu ce-i aia "ma plictisesc" si care o invata si pe Mara ca "plictis" nu exista cand ai lumea si gradina la dispozitie. 

- Mara e in transformare. O vad cum evolueaza, cum are grija de pui ca Teo, cum trage mai degraba catre alergare decat catre tableta cu jocuri. Cum stie sa se joace frumos, cum interactioneaza politicos cu oamenii, cum se bucura de vara asta aici mai mult ca oricand. Cum ma ajuta la treaba. Si cum ma toaca la cap ca pe frunze. Si cum ma bucura mereu chiar daca eu sunt tot timpul cu gura pe ea :)

  Cam asta ar fi darea de seama pentru luna asta. Cu drag, de la mare, Albuletzii.