joi, 16 ianuarie 2014

Plasticul e frumos

  Cineva a decis mai demult ca bagatul de plastic in femei e ceva dezirabil. De marea spaima a imbatranirii gravitationale unele femei aleg plasticul. N-am sa inteleg niciodata refuzul de a imbatrani. E ca si cand ai incerca sa refuzi sa respiri. Sigur, e dezirabil sa imbatranesti "frumos" adica sa nu arati de 90 de ani la 40. Pentru mine una ar fi si mai dezirabil sa fiu sanatoasa. Si la 40 si la 90. 

  Sa-mi var niste plastic prin anumite parti ale corpului, sa le tai, ajustez, umplu cu grasime, ser fiziologic sau alte substante.... nu prea. Ma uit cateodata la Bianca Dragusanu, vedeta Romaniei. Pentru ca stirile o contin din plin zilele astea am avut oroarea sa o vad filmata din prim-plan. Oaiiii! Oare cum a zis ala care a dus-o la operatia estetica? Ca n-a zis ea, asta mi-e clar, fetita e experimentul unei minti bolnave, nu stiu exact cine dar a fost un barbat care si-a zis "oare pot sa fac din fatuca asta o femeie de plastic?". Si a reusit. Cum o fi facut el comanda la doctorul ala?
  "Dom' doctor, vezi mata buzele astea? Domnle, m-am gandit io asa, poti sa le muti pe frunte? Mai sus acilea, sa se vada mai bine! Aaaasa, acolo, intre nas si ochi. Auzi, da' vezi matale tzatzele astea? Nene, as vrea sa-i faci unele mari. Nuuu, nu mari pentru corpul ei mic, mari pentru un camion! Daca ar fi un camion, sa fie unu' cu tzatze mari!" 

  Pana la un punct pot sa pricep o femeie care n-are deloc si se duce sa-si puna niste implanturi care sa o duca de la stadiul de ciupituri de tzantzar la stadiul de cupa A sau cel mult B. Pentru ca daca ea nu are de la natura inseamna ca e mica cu totul si ca ceva foarte mare pe corpul ei foarte mic o sa arate... gresit. Nu pot sa pricep faza cu buzele facute sa arate ca un cur de maimutza inflamat. Daca sanii ii tinem oarecum acoperiti si doar se poate banui plasticul din ei... cu buzele n-ai nici o sansa. Se vede. Iar eu pana acum chiar n-am vazut buze hialuronate frumoase. Sau dragute. Sau care sa arate oarecum natural nu absolut ciudat. 

  Chestia cu ridurile... mna. Imbatranim. Pe unii ii deranjeaza mai mult, pe altii mai putin. Unii accepta natura asa cum e ea, altii nu. Cand li se umbla la riduri nu prea se vede, decat daca ala care umbla e prost rau si nu nimereste. Iar toxina aia botulinica se duce in timp, deci ai sanse sa nu ramai cu o moaca uimita pe vecie. Sa treci prin viata ca si cand nu pricepi nimic si esti mereu cu sprancenele sculate. 

  Poate cea mai funny chestie pe care am trait-o cu bunica-mea a fost dupa ce am adus-o sa stea cu noi prima data, la iesirea din spital. Avea 7 coaste rupte, o gaura in plaman, mergea prin casa usurel si odata o aud in hol tipand cat o tinea glasul: "AAAAAAAAAAAAAAAAAOOOOOOOLEEEEEEEEEEUUUUU!"
Dupa ce am albit si am sarit de jos de a uitat sangele sa sara odata cu mine si sa imi ajuga in creier...cand am ajuns in hol eram perfect pregatita sa o gasest lata pe podea. Cand colo, ea, in fata oglinzii: "ceeee urata sunt! HIDOASA! ce riduri am!!!" Eu ma tineam de tocul usii si ma uitam tampita la ea... zic la 87 de ani ai bagat de seama ca ai riduri? Ma rog, asta am intrebat-o dupa ce am tipat la ea si i-am zis ca daca mai face asa vreodata din cauza de riduri s-ar putea sa ia bataie :))))

  Ea zicea ca e "oribila" si cand avea 60 de ani, si probabil ca si la 40. Pentru ca unele doamne nu pot trece peste momentul in care frumusetea aia initiala, cea de la 20 de ani... se duce. Si pe vremuri nu prea aveai ce-i face. Bunica-mea intamplator e chiar o batranica frumoasa. Adica e frumoasa pentru o batranica nu pentru o fata de 20 de ani. De ce sa comparam mere cu pere? 

   Mereu am avut grija sa nu se simta "urata" tocmai pentru ca de cand o stiu se vaita ca e "oribila". Cand aveam vreo 7 ani cred, i-am smuls prima data cu penseta fire din barba care incepea sa ii creasca. A fost foarte incantata asa ca obiceiul asta dureaza pana in ziua de azi. La inceput ma punea sa ii smulg firele albe din sprancene pana intr-o zi cand am inceput sa radem amandoua (tot in copilaria mea era asta) cum ca daca mai smulgem mult nu mai ramanem cu nimic. Parul alb devenise majoritar :)))) Atunci a ras ca "putem sa le smulgem p-alea negre de acu' ca sa ramana uniform macar!". 

  M-a chemat odata la televizor la ea in camera sa ma intrebe "auzi, ce si-a facut, draga asta la tzatzele alea? sunt ale ei sau sunt d-alea?" Era una la care se vedea plasticul prin piele cumva, genul ala de silicon care pleaca de langa corp la 90 de grade de ai impresia ca acu-acu o sa ii zboare in sus tzatzele si n-o sa le mai poata prinde ca pe baloanele cu heliu! Am ras sa lesin, zic da, sunt "d-alea". A zis ca se gandea ea ca parca "arata aiurea". Chestia e ca eu cred ca daca ea era azi la un 40 de ani ar fi strans toti banii sa isi puna tzatze, buze, sa isi dea gusa si ridurile jos :))))) Dar cred ca nu s-ar fi indurat de bani ca-s multi si ea e zgarcita :))))

  Eu zic sa fim mandre si fericite cu ce avem in momentul respectiv al locului din viata. La 20 de ani sa ne fluturam cu mandrie tzatzele tari si coapsele frumoase, la 30 sa fluturam ce a mai ramas, la fel si la 40. La 50 sa nu zicem ca suntem "batrane" sau "urate" pentru ca s-ar putea ca viata sa isi rada de noi si sa mai traim alti 40 de ani! 

23 de comentarii :

  1. excelent. Mersi! Sa imi fie invatatura de minte. Ca eu am inceput sa ma vait sotului meu ba de una ba de alta. Lui ii place cum arat, desigur, ma gaseste (inca) foarte apetisanta, dar eu parca insist sa ii explic toate defectele mele (doar pe cele fizice, culmea) si primele semne de degradare a corpului. Ciudate mai suntem.

    Cu drag, Adela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adela, stai cumintica! Uita-te in oglinda ca si cand te-ai uita la alta femeie. Atunci o sa vezi numai lucrurile frumoase. Uita-te la tine cu invidie :)))) Esti frumoasa pentru el si asta e tot ce conteaza!

      Ștergere
  2. Si eu m-am intrebat de crede fata asta, si altele ca ea, ca buzele alea diforme care atarna ca un jeleu topit la soare sunt frumoase, de ce tind toate sa concureze cu exponatele unui muzeu de ceara, am ajuns la concluzia ca atat pot, atata pretentie au de la ele, "sa arate bine" cu asta isi castiga painea, daca ar trebui sa traiasca din ce au in cap ar fi muritoare de foame.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce e trist e ca "ala" e idealul pentru ele. Plasticul. Ca nu inteleg ca un corp cu plastic e intotdeauna aiurea.

      Ștergere
  3. Ce ma bucur ca sunt in stare sa traiesc intr-u dulce iluzie... N-am fost niciodata frumoasa, nici nu mi-am dorit sa fiu (prea mare efortul, nu m-am machiat in viata mea, nu m-am ferit de genunchi juliti sau riduri de expresie de la prea mult ras), si am o liniste interioara in privinta asta, nu ma deranjeaza ridurile si parul alb (ok, ma deranjeaza putin kilele aterizate in plus, dar nu atat cat ar trebui poate), ma simt in pielea mea la fel de bine spre 40 pe cat ma simteam la 20... :-) Cred ca asta e una din probleme, daca ai fost vreodata frumoasa, ai tot timpul tendinta sa iti aduci aminte "cum ai fost", si sa incerci sa "repari" ce s-a stricat de-a lungul timpului, in loc sa accepti ca natura isi vede de treaba.
    Si da, Nora e frumoasa, poti sa-i transmiti, chiar am vrut sa-ti spun mai demult.
    Apropo, bancul ala il stii cu liftingul facial? Daca da, nu-i nimic :-) Merge o doamna la cabinet sa-si faca lifting. Peste inca o luna, iar. Peste o luna, iar. Dupa o vreme, doctorul exasperat spune: "doamna, nu va suparati, ca sa va scutim de drumuri, v-am instalat un surub la ceafa, cand simtiti ca s-a lasat pielea, mai insurubati putin, ok?" Pleaca domana super fericita acasa. Dupa o luna vine spumegand de furie la doctor si incepe sa tzipe isteric "dom'le doctor, nu stiu ce mi-ati facut, dar a inceput sa-mi creasca barba!!!" Doctorul o calmeaza, o inspecteaza si se lumineaza la fatza: "Doamna, aia nu e barba, e parul pubian..." Asa si fatucile astea cu operatiile lor estetice...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))))))))))) Hai ca am ras cu spume la banc, nu-l stiam! Ma, eu in tinerete am fost slaba, frumoasa si cu tzatze mari. Dupa ce am nascut si m-am uitat in oglinda m-am ingrozit. Desi eram mai slaba decat cand am ramas gravida... lucrurile s-au dus dracului total!! De la clavicule pana la genunchi nu recunosteam nimic din ce vedeam in oglinda. Am avut un oarecare soc care mi-a trecut odata cu hormonii post partum. Am invatat sa ma iubesc si in noua forma. Am niste kile in plus dar analizele sunt bune. Si ma simt chiar frumoasa asa cum sunt acum. De cand am rani pe tot corpul de la pitiriazis am invatat sa ma iubesc oricum :))))

      Ștergere
  4. si eu cam tot in papucii simonei sunt. nu mi s-a parut niciodata ca as fi vreo frumusete, asa ca mi se falfaie de riduri (spre surprinderea mea, n-am sau nu le vad eu :) ), par alb (d-asta am un fir care se joaca de-a fata morgana cu mine) si sani lasati (ok, recunosc, astia mi-ar placea sa stea nitel mai teapeni, dar n-au stat ei cum imi doresc nici la 20, la 30+ slabe sanse :) ). si nu stiu cum si de ce, dar imi place mai mult de mine, inclusiv fizic, acu' dupa 30 de ani, decat la 18-25.
    dar nici macar la 20 cand imi doream si eu sa fiu draguta nu as fi vrut sa-mi retusez cicatricea (daca as fi avut bani, of course); am una imensa, pe spate, de la baza gatului pana la mijloc (scolioza). ma gandeam (asa gandesc si acu'), cand o sta copilu' meu stramb, cocosat sau mai stiu eu cum, doar imi ridic bluza la spate "daca nu stai drept, ajungi ca maica-ta" :)
    ady

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumusetea ti-o induce mama ta. Asta stiu sigur. Mama mi-a zis intotdeauna ca-s frumoasa. Nu-mi zicea multe alte lucruri pozitive asa ca am ales sa cred ca-s frumoasa. Mama m-a invatat sa ma depilez, sa ma dau cu oja, mi-a luat primul parfum la 14 ani... m-a invatat cum sa fiu "draguta". S-a ocupat de partea asta a mea, desi ea s-a simtit "urata" toata viata. Probabil pentru ca mama ei asa se simtea si nu i-a spus niciodata ca e frumoasa :(

      Ștergere
    2. Absolut. Mama a ras de mine toata viata, ca "mi-am uscat ciorapii pe butoi" (eufemism, ca-s cracanata). Ca doar curvele se epileaza... si multe altele... Dar asa a prins si ea de la maica-sa, bataie de joc generalizata. Poate de aia nici nu mi-am pus problema vreodata ca as putea fi frumoasa. Si exact ca voi, la varsta asta mi se falfaie de riduri sau ca-mi trece trenul printre picioare... :-) Eu in schimb sunt in extrema ailalta, nu pierd ocazia sa-i spun fiica-mii ca e frumoasa (cu mentiunea "esti frumoasa asa cum esti tu") pentru ca o vad, are multe insecuritati...

      Ștergere
    3. Auuu, ce uraaat Simona! Cum sa zica ma asa ceva? Pai si eu ii zic Marei tot timpul ca e frumoasa. A se nota ca noi ne si radem in cap vara! Si am invatat-o ca e frumoasa oricum ar fi, cu par sau fara. Si ca nu aia o face "fetita". Ea e tunsa scurt mereu si lumea zice ca e baiat TOT TIMPUL! Desi are moaca si cercei de fetita, ni se intampla mereu sa zica lumea ca e baiat. Astea sunt cliseele de "frumusete" romanesti!

      Ștergere
    4. In mintea mea, rasul in cap nu are nimic de daunat feminitatii... (https://picasaweb.google.com/simonagaina/DiverseDeAugust?authkey=Gv1sRgCL_mqpf4zvLd4gE&noredirect=1#5511435088998404690), exact cum spui, parul nu o face mai fetita sau nu. Cat despre cliseele romanesti, am povestit eu odata, eram in Ro, cu copila de 8 luni imbracata in sandale si rochie roz, (primite, eu nu prea sufar culoarea) m-a intrebat o tanti "cat are baietelul?" Eu sa pic jos, nu va suparati doamna, e fetita, ce, nu se vede? Ea: nu, ca n-are cercei... Eu "adica e mai probabil sa-mi imbrac baiatul in rochie roz decat sa nu-i pun cercei fetitei?!!!" - screwed up mentality ;) Si ti-am mai spus eu, si imbracata in carpe de vase, Mara e tot fetita, si inca una extrem de frumoasa, prin atitudinea ei.

      Ștergere
    5. Daaa, sunt tampiti! Si in rochie si te intreaba daca e baiat. Nu mai zic ca noi umblam in culori "de baieti" ca alea ne plac, albastru, verde, etc. Da are si cercei nene si tot nu se baga de seama :)))

      Ștergere
    6. Pai, eu am patit si mai si...Fiu-meu a fost intotdeauna un copil mare pt varsta lui, inalt osos, o mutra din aia baietoasa, hotarata, trasaturi foarte masculine. Deci in niciun caz genul de baietel gracil si finut pe care l-ai putea confunda cu o fetita. Noah, si intr-o zi, in parc, avea vreo 2 ani, ma intreaba o tanti cati ani are fetitza ??? Am ramas masca, chiar nu-mi puteam imagina cum poate cineva confunda un baietoi cu mutra tipica de baiat, cu haine de baiat etc., .... cu o fetita. De ce il confundase cu o fata? avea obiceiul, pe vremea aia, sa care dupa el peste tot o papusa din aia de carpa! Ca sa nu mai zic ca alta data o alta mamica, in parc, m-a intrebat daca-i .... vopsesc parul! Adica e mai probabil sa vopsesti parul unui baiat de 3 ani decat sa se fi nascut asa, o tzara mai roscat?
      M.

      Ștergere
    7. Hai ca am ras sa lesin! Cum ma sa-l vopsesti? Ahahhaa! Ce tampiti! Si cu cliseele din capul lor. Marei ii plac mai mult masinile si chestiile de construit sau prelucrat decat papusile.

      Ștergere
  5. Apropo de asta cu inducerea ideii că eşti frumoasă aşa cum eşti: eu am scolioză. Genetică, adică deformarea coloanei a început pe la 3 ani. Gimnastică medicală, înot - au ţinut oarecum pe loc evoluţia porcăriei, dar tot nu arăt perfect. N-o să arăt niciodată.
    Familia mi-a scos sufletul. "Stai dreaptă! Uite, se vede cocoaşa! O să râdă toată lumea de tine! Uite cutare şi cutare copil, cum poate să stea drept? Suntem îngrijoraţi, se vede cocoaşa! Ai să ajungi ca mătuşa cutare, ai văzut-o ce ghiboasă e" (mătuşa în discuţie are alt gen de deformaţie a coloanei, foarte vizibil, biata de ea). Şi tot aşaaa, de-mi venea să-mi iau câmpii!!!!! Aveam impresia că toate problemele omenirii au fost rezolvate şi-a mai rămas doar coloana mea.
    Şi nici nu eram vinovată, deformaţia era genetică, fapt stabilit mulţi ani mai târziu...
    Dacă aş putea, aş ţine prelegeri în lumea întreagă despre cum să nu distrugi imaginea de sine a copilului şi să nu-i exacerbezi defectele...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah ce oribil! Am vazut multi, multi parinti cand eram mica... cum le vorbeau copiilor cu "bai uratule" sau le ziceau "ai un picior stramb ca tac-tu, nasu' mare ca ma-ta" si alte d-astea. Cum sa nu creasca copilul cu toate frustrarile din lume. Din pacate unii nu se pot scutura de ele nici cand devin adulti :(

      Ștergere
  6. sunt de acord cu voi fetelor simona si alexandra!frumusetea se ''cultiva'' de la mama si depinde ce spune ea despre cum esti frumos(sufleteste,cu machiaj,,etc.).si eu am crescut indoctrinata de ''numai curvele isi dau cu juj,cu oja,se machiaza,etc.''.
    in privinta d-soarei bianca-e imposibil sa-i faca cineva cu forta buzoaiele alea si tzatzele alea exagerate-ea cu siguranta isi doreste asta,crede ca numai asa este frumoasa!sigur are aceleasi probleme psihice ca un anorexic-el se vede in oglinda obez-in realitate i se vad coastele.daca nu ma insel afectiunea se numeste tulburare dismorfica.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, la cum arata duduia s-ar putea sa fie ceva buba la caputz. Sau pur si simplu sa se bazeze ca va primi bani toata viata din curvasaraie cu baieti bogati. E si asta o strategie de viata pana la urma :))))

      Ștergere
  7. Draga mea, la 20 de ani nu aveam ce sa flutur, ca eram pielea si ie-te osu', abia acum arat si eu bine ! Sunt o frumusete, ce pana mea ! :)))

    RăspundețiȘtergere
  8. Oaiii si nu ti-ai pus si tu macar patru tzatze de plastic! Vezi cum ie omu'... la 20 "prea slab" apoi la 40 "aoleu ma ingras"... Pana mea! :)))))

    RăspundețiȘtergere
  9. mai, ce sa zic, maica-mea chiar s-a straduit, dar n-a prea avut cu cine. adica, da, de ingrijit ma ingrijesc, o depilare, o pensare, unghiile aranjate (fara oja, ca-mi place aia rosie si nu e voie la job- parol;), mai un parfum (daca se poate la buget), s-a straduit sa-mi cultive o oarece pasiune pentru haine, dar chiar n-a avut cu cine- o apuca pandaliile cand ma vede venind de la cumparaturi de haine, pun haina in dulap si gata- am probat-o, frate, la magazin, stiu cum imi vine, am luat-o pentru ca imi place mult, ca n-o luam daca nu-mi placea de-a binelea, dar ce sa mai fac parada modei prin casa. poate o oarecare vina a avut si tata care a decretat cand eram eu mica-mica : fara oja si machiaj pana la 18 ani (nu am respectat totusi decretul, dar am inceput muuult mai tarziu). in plus, la inceputul adolescentei cand am incercat eu fardurile mamei, culorile ei nu ma prindeau deloc, iar eu am preferat sa-mi dau banii pe carti decat pe smacuri de incercare.
    n-am auzit niciodata; "esti urata, ai picioare strambe" sau mai stiu eu ce. pur si simplu, ma uit in oglinda si nu ma vad frumoasa. draguta, simpatica (mai ales daca am dormit bine si nu-s exagerat de stresata), da, dar nu frumoasa.
    hm, asta imi aminteste de o carte si un film, mai ales de scena din film. "culoarea sentimentelor", cand tanti menajera, negresa, ii repeta mereu fetitei albe de care avea grija si pe care maica-sa n-o prea baga in seama : you is kind; you is beautiful, don't forget that". (sau ceva de genul).
    ady

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu am vazut o singura tipa cu o existenta oarecum comuna si care sa fie "imbunatatita" chirurgical...si anume o vanzatoare de la un magazin de telefoane dintr-un mall bucurestean.Avea niste buze...In rest sunt numai tipele de la tv, prostituate de lux ca sa zic asa, gen bianca,luciu,mantea etc.Iar ele din asta traiesc, e meseria lor, si trebuie sa arate asa pt ca asta e trendul: ca sa pozezi in reviste, ca sa prezinti lenjerie intima, ca sa fii asistenta la tv etc trebuie sa arati asa.
    Oricum "plasticul" asta costa bani grei, nu e deloc la indemana oricui.Iar cine e-n stare sa traiasca din munca proprie putin probabil c-o sa-si prapadeasca veniturile pe niste sani, buze sau posterior plastifiat.

    RăspundețiȘtergere