joi, 11 iulie 2013

O noua etapa. 13.

  Azi el pleaca in Elvetia. Drumul care ne-a adus aici e unul lung si plin de momente in care am zis "aoleu, sa moara gigi daca mai putem sa le mai ducem pe toate". A inceput undeva in toamna anului trecut cand a decis sa faca alte scoli, sa ia alte atestate, sa ia alte categorii de permis. Nu am cuvinte sa exprim cum a fost drumul asta. Drumul asta ne duce catre emigrarea din aceasta tara. 

  Nu ii mai zic pe nume. O urasc. Ii iubesc peisajele, marea si unele mancaruri. E doar o etapa in viata mea, aceasta tara. Este locul in care m-am maturizat, in care mi-am adus copilul pe lume in conditii gen Giulesti doar ca al meu n-a murit si am zis mersi...Este locul in care parintii nostri si bunicii nostri traiesc. In curand o sa ii lasam pe unii in pamant iar pe unii din ei probabil o sa ii luam dupa noi unde ne-om duce. Pentru ca noi ne ducem de aici. Incepand de azi cand el pleaca. Este etapa 1. 

  Nu are cardul ADR despre care va povesteam mai demult. Nu il are in buzunar, desi au trecut aproape doua luni de cand trebuia sa il aiba. Poate va veni azi, in ultima zi...poate ca nu. Cert e ca un om elvetian a decis ca Marius e un om atat de valoros incat el poate indoi un pic regula si il poate astepta in timpul trainingului care urmeaza timp de 3 saptamani de aici incolo, dupa semnarea contractului. Daca o veni azi pana la ora 14 cand se termina programul de gravide al functionarilor ARR...bine. Daca nu, o sa i-l trimit eu in Elvetia. Mna...de cand ne-a spus omul elvetian ca o sa il primeasca asa...ne-am mai luminat la fata.  

  Stim ca acum o sa fie bine. Speram mai precis. Speram ca asta e rampa care ne duce in alte tari, mai ales ca firma cu care semneaza el maine contractul e una care are filiale in toata Europa. Deci ne putem la o adica transloca in Anglia. Acolo e locul pe care il urmarim. 

  Acum 3 ani am decis ferm sa ne mutam in alta tara. Acum 4 ani incepeam sa fim bulveersati de Romania si sistemele ei, si, avand un copil, incepea sa ne apara tot mai des fantoma "sinistrului" in fata ochilor. Nici un om nu intelege pana cand nu are un copil...ce inseamna de fapt sa il cresti in Romania. Eu am inteles, prea tarziu de fapt. Mie imi pare rau ca i-am oferit un an de "gradinita" in Romania. Imi pare rau ca o sa ii ofer si un an de "pregatitoare" tot aici. Acum e inscrisa. Imi pare rau pentru ea. 

  Scopul meu este ca ea sa nu prinda clasa 1 aici. O sa o rog sa ma ierte, iarta-ma draga mea Mara, iarta-ma ca te-am supus la sistemul de "invatamant" al acestei tari de mizerie in care ai avut ghinionul sa te nasti. Ma bucur ca ai apucat sa iti cunosti bunicii si stra-bunicii. Cand m-am mutat de la Bucuresti inapoi la Ploiesti in sufrageria mamei...asta am avut in cap...O familie. Am incercat ca tu sa ai asta. Desi tu atunci existai doar in vise.

  Bunici, strabunici, amintiri din toate locurile astea. Pentru asta cred ca am fost oprita pana acum aici. Pentru amintirile ei. Pentru iubirea ei pentru locurile astea. Iubeste Ploiestiul, iubeste si Bucurestiul pentru ca i l-am aratat si i-am spus ca acolo s-a nascut si stie ca acolo sunt Ioana si Mo, si "Paua" si "Alis si Amaia", iubeste 2 Mai-ul pentru ca...mna...stie tot de pe acolo, iubeste Buftea pentru ca de cate ori aude tipa clar si tare ca acolo e Bianca si Gabiiii! Iubeste Sinaia pentru ca acum stie cine e Marilena si cum e acolo in curte la ea de frumoooos!. 

  Isi iubeste bunicii pentru ca ii cunoaste acum. Ii stie pe toti cu toate bucuriile si defectele lor. Pe toti 3! Pe taica-miu si-l aduce vag aminte pentru ca l-a vazut ultima data cand era prea mica. El asa a ales. Eu ii povestesc mereu despre el, ca sa stie ca mami a ei a avut si un tati al ei chiar daca el a fost doar in vise. O cunoaste pe strabunica ei...cat de misto suna asta...strabunica EI! Stie totul despre ea, tensiune, puls, lesinuri si alte asemenea. Mnah, avantajele in a trai la ma-ta-mare in sufragerie. Cu strabunica-ta in dormitor :))) 

  Mara isi cunoaste inaintasii. Oamenii ei, oamenii care au facut-o sa fie omul care va fi. Si n-au facut-o doar asa, in vise...ea stie despre fiecare dintre ei ce au invatat-o ei. Chestie care mie mi se pare uluitoare, care ma face sa cred ca da, anul asta cu 13 in coada este anul in care noi o sa intram intr-o noua etapa. Una fireasca pentru noi, care ne dorim mai mult pentru ea. Mai mult decat "un credit" sau "o cariera". Mai mult real pentru copilul nostru. Mai mult pentru ea. Scoli mai bune. Spitale in caz de doamne-fereste (nu, nu imi spuneti ca spitalele private din Bucuresti sunt bune ca pentru mine deja asta e o gluma)...drumuri pe care ea sa mearga oriunde vrea, finante ca ea sa faca ce va dori in viata.

  De maine incolo vom fi din ce in ce mai bine. Stiu asta. Pentru ca pe 13 omul meu va fi in Elvetia. Si pentru ca e anul 2013, an in care stiam sigur ca o sa fim mai bine doar din cauza ca eu sunt nascuta pe 13 si asta imi aduce noroc. Nu cred in noroc asa cum nu cred in ghinion. Cred doar ca la un anumit moment, oamenii buni trebuie sa mai si respire un pic. Macar un pic. 

  Iubitule, drum bun! 

  

25 de comentarii :

  1. Doamne-ajuta!
    Hai ca asa incepe, cu o prima veste buna. Urmeaza restul si acusi ne scriem din tari (si lumi) diferite!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, nu chiar acusi, dar sper ca macar anul viitor :) Si las' ca oricum o sa ne vedem pe Skipe, nu las io blonda sa fuga fara mine prin casa!

      Ștergere
  2. Te citesc de mult, dar nu am scris nici un comentariu pana acum.
    MA bucur ca plecati. Noi avem un an de cand suntem in Germania. Sotul meu a venit aici in 1 februarie, iar noi am venit in 16 iunie, adica 4 luni jumate. Asa va fi si la voi. SIGUR!!!!
    Mult mult succes!!!
    Carmen

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim din suflet, Carmen. Multi emigranti pe aici pe la mine!!! Cumva s-au aliniat astrele...

      Ștergere
  3. Cu siguranta totul se va intampla exact cum va doriti! (asta si pentru ca stiti exact ce va doriti). Totul se intampla cu un scop in viata, exact atunci cand trebuie, iar acesta este clar inceputul unei noi etape pentru voi, cu atat mai mult cu cat (nu intamplator) incepe pe 13 (07+2+0+1+3 = 13, again) deeeci de 2 ori 13! Drum bun,om bun!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce ai adunat fai femeie acolo? :))))Multumim din suflet!

      Ștergere
    2. :)) am adunat luna iulie (07) si anul(2013) (ca asa se face, numerologic vorbind!)

      Ștergere
  4. Ce ma bucur...scapam cu totii de o proasta si o casnica!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) Pai daca io sunt o proasta si o casnica tu ce esti daca ma citesti cu atata atentie?

      Ștergere
    2. Ce ma bucur si io cand mai arunca unu cu cacat, dar de dupa groapa de gunoi, asea, ca ne dam discreti si stim sa dam peste botic incognito.

      Draga anonim, daca tu te bucuri ca scapi de prietena mea, si eu ma bucur ca nu stiu cine esti, ca mi-e ca scapam si eu vreo doua de dulce, dar oficial, cu nume propriu si semnatura la final.

      Monica

      Ștergere
    3. Arde-l, Mo! Se bucura ca "scapa" da' ma citeste cu sfintenie cretina, ca presupun ca e o muiere.

      Ștergere
    4. Hahaha, exact cum spuneam (cu "pacat ca e locuita"), pute locul de persoane care improasca cu rahat din umbra caldutza a anonimatului... Anonim, si eu ma bucur ca ramai acolo unde iti e locul, cu cei ca tine, va meritati unii pe altii! :-)

      Ștergere
    5. Vorbeste invidia din ea/el!!!
      E o frustrata... pt ca,mai mult ca sigur,e o EA!!!
      Rusine,rusine,rusine anonimooo!!!

      Orsi

      Ștergere
    6. Dap, precis e o ea. Doar femeile sunt pasionate de alte femei care sunt casnice. :)))

      Ștergere
  5. Ma bucur tare mult pentru voi, si te inteleg perfect. Am trait toata viata cu sentimentul ca ceva nu e in regula, nu intelegeam ce caut in tara aia, unde m-am nascut dar nu m-am simtit "acasa" niciodata. E frumoasa, asa e, e superba, dar pacat ca e locuita, vorba glumei... In momentul in care am ajuns in Canada (poate am sa povestesc odata ce interesant am ajuns noi acolo si ce greu a fost primul an, in care ne-am avut doar unul pe altul) am oftat amandoi si am spus "aici se simte un fel de acasa...", am stiut ca am gasit ce cautam. Chiar ma gandeam retrospectiv (pe 1 Iulie, de ziua Canadei, noi am implinit 10 ani aici) si cu riscul de a supara pe cineva acolo sus imi spuneam ca daca mor in secunda asta nu-mi pare rau, mi-am indeplinit toate visele copilariei si adolescentei, and then some... tot ce mi-am dorit mi s-a implinit aici. Si cel mai important, n-a trebuit sa ma fac frate cu dracul, n-a trebuit sa fac multe compromisuri, tot ce am realizat am realizat prin munca cinstita si fara ajutor de la altii, e totul realizat de noi doi, si material si spiritual. Ceea ce va doresc si voua, sa va gasiti "acasa"ul unde sa va puteti dezvolta si relaxa impreuna ca o familie frumoasa ce sunteti, un loc unde lumea sa o priveasca pe Mara la justa ei valoare si sa incerce cu toate resursele sa o ajute sa devina omul care poate deveni...
    Doamne-ajuta, o sa fie bine!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce frumos, Simona! Minunat! Multumim din suflet pentru cuvintele frumoase

      Ștergere
  6. Sa fiti sanatosi si sa va impliniti visele! Drum bun,Marius,sa mearga totul asa cum iti doresti si sa ai in curand langa tine,fetele tale dragi!
    Acu',pe bune,ce-i rau in a fi casnica...nu prea pricep.Este ilegal,este imoral,de ce s-a inflamat anonima noastra? Descaleca,draga,de pe matura si vezi-ti de treaba,rautatea nu este sanatoasa.
    Imbratisez cu drag fetita cu ochi frumosi si pe mama ei.
    Daca-i anonima,semnez si eu,da?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) Multumim Carmen! Eu nu ma mai intreb demult care e problema cu a fi casnica intr-o tara in care majoritatea salariilor nu iti folosesc cat sa traiesti in subzistenta. Si in general asa...ca as fi proasta ar putea fi o problema dar casnica? :))))

      Ștergere
  7. Mult succes amandurora!! De ce nu plecati amandoi acum, sa o inscrieti pe Mara la gradi afara? Dan

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mara a fost aici la gradinita, acum e la "pregatitoare"...noi doua nu avem unde sa plecam acum pentru ca el o sa fie prin toata Europa initial :) O sa o dam direct la scoala in UK, sau o sa ii facem homeschooling daca e cazul.

      Ștergere
  8. Poate ca e mai bine sa porti in suflet un colt frumos de Romanie decat sa-i porti pe umeri toate poverile care te ingenuchiaza...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vai cat de bine ai sumarizat, Adelina! Perfect! O sa aleg 2 Mai-ul! :)

      Ștergere