vineri, 19 iulie 2013

In ce cred eu

  Cand imi proclam, desi rar si sfios, ne-credinta in Dumnezei de tot felul...sunt intrebata in ce cred eu. In Mos Craciun clar nu. Da, si aici la subiectul asta facem misto, deci move on daca nu va place cu d-astea.

  Eu personal nu cred in Dumnezeu. Nici in Satana. Nici in Allah, Buddha sau alti asemenea profeti-chestii adiacente. Am crezut cu tarie in Dumnezeu cat am fost mica, familia m-a indoctrinat puternic in acest sens. Ba mai mult, m-am luat la mari controverse cu profesorul de biologie din scoala generala, domnul Vrabie, cum ca domle, exista Dumnezeu. El insista ca nu exista. S-a amuzat omul la vremea aia de vehementa mea. 

  Ulterior, la bac am dat ca proba genetica, deci nici un dubiu despre Dumnezeu aici. Mai ales ca era proba din materiile "opuse", eu filoloaga fiind in liceu. Eram deja ferm convinsa ca nu merge "asa"...ca nu te rogi si iese duda. Ca nah, ma tot rugasem la viata mea si parol de iesise ceva. Nimic. Prin liceu pe la inceput chiar frecventam diverse biserici, intru aflarea adevarului. Am fost la ortodocsi, la catolici, la templul evreiesc, si la baptisti. D-aia cu Allah n-aveam, ca m-as fi dus si la aia. M-am dus la toate cautand cumva...religia.

  N-am gasit-o. Cum nu l-am gasit pe Mos Craciun sub brad punand cadouri. N-am gasit explicatie pentru ca nu exista. Apoi am gasit biologia, anatomia, genetica...le-am gasit pe astea. Atunci am priceput ce si cum cu oamenii pe pamant. Si am mai inteles ca prietenul meu Doru din liceu, avea dreptate cand imi spunea ca religia e pentru oamenii slabi. Pentru cei care nu pot sa existe altfel. Poate pentru ca ii doare prea mult viata asta nasoala cum e ea.

  Religia a fost inventata pentru ca niste oameni sa ia altor oameni pamanturi, drepturi, beneficii. Pentru a manipula. Cand iti e frica de puterea "divina" dai banu', dai pamantu', dai orice, faci rugaciuni, cumperi lumanari sau pur si simplu...te simti bine in fiecare seara recitand Tatal Nostru. Cuvintele astea au putere...e ca o mantra, ca un mmmmmmmmmm facut de yoghini, ca un orice alt sunet scos de un om ca sa se auto-linisteasca. 

  In ce cred eu? Eu cred in oameni. Cred in ce pot face ei, cred in bunatatea lor. Cred si in rautatea lor. Cred in fapte si nu in vorbe goale. Cred in promisiuni facute, pentru mine o promisiune e mai mult decat orice. Cred in punctualitate, tot un fel de promisiune. Cred in dragoste. Cred in doi oameni care chiar se vor iubi pana la capat fara sa se insele unul pe altul. Cred in lacrimi. Cred in durerea omului care zice nu mai pot. Eu cred in oameni. In oameni buni, cu suflet si traire. In oameni care simt inainte sa gandeasca si actioneaza ca atare.

  In ce nu cred eu? Nu cred in dumnezeu-miracol-bla-bla-mos-craciun. Nu cred in statul roman. Nu cred in oameni care azi iti zic da si poimane iti dau in cap. Nu cred in cei care stiu doar sa se bucure cu tine. Nu cred ca oamenii trebuie sa minta. Nu cred in multe baliverne. Nu cred in  competitie. Nu cred in comparatie. Nu ma compar cu nimeni si nu ma intereseaza asta. Cel mai dureros episod din viata mea de adult a fost cand cineva a presupus ca imi compar copilul cu al altora. Crunt. 

  Pe cine respect eu? Pai pe aia care nu ma inghesuie cu parerile lor despre dumnezeire. Acu' pe bune, suntem in anul 2013...puteti sa credeti in ce vreti voi da' nu incercati sa ma mutati pe mine ca nici io nu incerc sa va explic voua ca nu exista. Fiecare isi proclama credinta sau abstinenta, dupa caz :)

  Cam asa cred si nu cred eu in lucruri si oameni. Si daca Mara maine ar veni sa imi spuna ca ea crede in oricare din Dumnezeii existenti pe Planeta asta, eu as fi fericita. Pentru ca ideea asta iti da liniste. Iti da asigurarea ca nu gresesti tu, ca asa vrea EL, ca nu din cauza ca nu esti tu suficient de bun ci din cauza ca asa vrea EL...si tot asa. E o plasa de siguranta psihologica minunata! E mult mai simplu sa traiesti stiind ca cineva deasupra capului tau decide lucruri, iti da sau ia lucruri...iti face lesne activitati sau te face sa fii intr-un anumit fel. E mai usor. 

  Noi astialaltii....o luam asa cum e. Si trebuie mereu sa ne aducem aminte ca nu, nu suntem noi de vina, ca nu, nu e un topor deasupra capetelor noastre si ca natura e asa cum e. Vine si da, pleaca si ia...E ca marea. Spala si da mai departe. Asta e viata si asa o traim noi astia abstinentii dumnezeirii. 

9 comentarii :

  1. Eu nu contest credinta sau necredinta nimanui,nu imi permit sa dau sfaturi sa sa emit pareri care nu mi se cer.Credinta inseamna iubire,iertare si curatenie sufleteasca,nu aratat cu degetul spre cei care nu cred.Fiecare stie ce are in gand,in suflet,in inima...Nu,nu cred in promisiuni.Teoretic,promisiunea data e datorie curata,ca s-o citez pe bunica mea,dar multa lume promite...si atat.Iubesc oamenii,de fapt sunt fascinata de ei.Si incerc,zi de zi,sa fiu mai buna,mai blanda,mai concilianta...Ar fi o lume cu mult mai buna daca fiecare s-ar purta cu cel de langa asa cum i-ar placea chiar lui sa fie tratat.O vorba buna,un zambet,nu costa,dar inseamna mult uneori.Am prieteni de religii felurite,nu intram in polemici si nici nu le vad rostul.Cum este cu religia? Ca si cu multe altele.Am par lung de o caruta de ani,am ceva impotriva celor tunse scurt? Nu,ba chiar imi plac.M-as duce eu in vacanta cu cortul? Categoric,nu,dar ce treaba am cu cei carora exact asta le place? Si asa mai departe.Totul este sa nu ne judecam unii pe altii pentru alegerile facute,sa ne respectam,indiferent ca iesim din biserica,templu,moschee,casa de rugaciuni sau de niciunde.Am un prieten vechi si drag,ateu.Este un om atat de bun,mereu prezent cand are cineva nevoie de el sau de ajutor,nu l-am auzit niciodata,dar absolut niciodata injurand sau vorbind de rau pe cineva.Imi vine greu sa cred ca cineva,undeva,candva,il va trage la raspundere pentru ca nu a fost ''inmatriculat''la vreo religie.
    Care este esenta? nimeni,dar absolut nimeni,nu detine adevarul absolut.Putem sa pedalam la nesfarsit in discutii.In timpul asta ne putem bucura de fiecare clipa.

    RăspundețiȘtergere
  2. astfel de discutii nu ar trebui sa aiba loc. sunt similare cu cele despre orientarea sexuala, de exemplu, sau cu cele despre vai cum nu bei cafea, bei doar ceai? vai, nu esti maritata cu acte? vai, la varsta ta nu ai copii? etc. finalul textului e ceva ce ma uimeste, mai ales venind din partea cuiva ca tine, cu o minte atat de deschisa si vie. de ce crezi tu ca eu, credincioasa, sunt/ma consider o papusa mecanica, ce crede si asteapta para malaiata din cer? tot acest ultim paragraf ma face sa imi intaresc prima afirmatie din comentariu: credinta de orice fel, la fel ca si lipsa ei, nu trebuie sa fie subiect de discutie, nici macar pe bloguri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai de unde ai dedus tu asa ceva? Am zis eu ca esti o papusa mecanica care asteapta? Religia, asta proclama. Ca un Dumnezeu decide pentru tine. El alege. Ai si tu liber arbitru, ai si tu alegerile tale insa nu stiu exact la ce folosesc din moment ce EL decide ce se intampla cu tine. Nu?
      Iar religia nu e deloc acelasi lucru ca orientarea sexuala. Cu aia te nasti, e ceva chimic si fiziologic. Iar de discutat pe bloguri fiecare alege ce vrea sa discute. Eu aici n-am "discutat" nimic. Eu aici m-am descris pe mine. Si cam atat.

      Ștergere
  3. God is a concept
    By which we measure
    Our pain

    http://www.youtube.com/watch?v=BQcU5w915p8

    RăspundețiȘtergere
  4. Răspunsuri
    1. multumesc, multumesc, multumesc, draga mea Adina!

      Ștergere
  5. Buna. Cred ca te inteleg si ma bucur ca poti sa crezi in oameni, este nevoie de curaj pentru asta. Ca observatie personala: eu am intalnit in Biserica oameni foarte puternici, ii admir pe multi dintre ei, preoti si laici. Au o oarecare libertate in fata fiziologicului, caci sunt la fel de bucurosi si in timp de post, si de privegheri ce tin ore in sir... si in boala si in lipsuri. Nu este corect sa generalizez, spun doar ca eu cunosc multi oameni ortodocsi demni de admiratia mea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bineinteles...n-am zis ca in cadrul bisericilor n-ar exista oameni frumosi.

      Ștergere