Ieri pe seara m-am dus sa ii aerisesc camera si am daramat din greseala o carticica din care a zburat un biletel. Ii cunosc scrisul de cand eram mica, asa ca l-am ridicat si am citit "o sa fii bine, nu o sa ai alta criza, o sa mergi la tine acasa cand ei vor pleca in alta tara". Isi face planuri bunica...Intai m-am enervat. Vrea la ea acasa desi nu se mai tine bine pe picioare. Isi imagineaza ca o sa mai traiasca singura la ea acasa vreodata. Ca mai poate asta. Nu mai poate asta din 2 iunie 2011. Cand a picat in baie noaptea si a petrecut 12 ore cazuta pe jos cu 7 coaste rupte. Nu, nu e o metafora. Chiar au fost 7 coaste rupte intr-un trup de 87 de ani la vremea aia.
M-am enervat, am vrut sa ii zic ceva, mi-am muscat limba cu dintii pana mi-a dat sangele si am tacut. Nu pot sa mai zic nimic. Ea se topeste pe zi ce trece. Si 24 de ore mai tarziu, in seara asta, cand am iesit din bucatarie la un moment dat...am auzit un POC. Care mi-a sunat a sticla cazuta pe jos. Da, sunt nebuna, nasul si urechile mele sunt defecte. Probabil sunt de basset. Ne-am asociat gresit intr-o biata viata de femeie ploiesteanca.
M-am dus intai la Mara...care era deja spalata si bagata in pat sa vada preferata ei "Cireasa de pe tort"...am intrebat-o a zis ca nu ea, m-am intors in bucatarie, am cautat pe unde umblasem cand fusesem acolo, apoi am fugit repede catre baie unde era Marius si imi imaginam ca a cazut in dus. Ca a darmat el ceva acolo. Pe drum catre baie am vazut ca ea nu era nici in fotoliu nici in pat...si cand am dat fuga in camera......
Am vazut-o cum incerca sa se ridice de pe jos. Incerca si nu prea reusea. Era ca un gandac captiv. Un gandac cu parul alb si trening negru, care se straduia sa se ridice de pe jos dupa ce se impiedicase si cazuse in cap la propriu. Noroc ca noi avem mocheta in camera aia. Din pacate doar acolo. Eu iubesc mocheta tocmai din cauze din astea. E mai prietenoasa cu omul. Si cu talpa lui si cu capul lui care aterizeaza la 88 de ani pe ea.
S-a impiedicat de un cablu de la veioza, a tras veioza care a aterizat cu POC. S-au spart globul abajur si becul. Ea nu zicea nimic. Ca sa nu "te sperii, mama"...insa ea nu zicea nimic pentru ca EA era mult prea speriata. Am vazut-o la fata cand am ridicat-o. Era vanata in jurul gurii exact ca Mara cand era bebe si o speriai brusc. Eu am crezut ca a facut iar o aritmie rezultata in lesin, insa nu, nu era cazul. M-am bucurat.
Adica "doar" a cazut in cap tarandu-si picioarele care nu o mai ajuta si care acum ii erau reci sloi...am pus mana pe sub trening...avea si genunchii sloi...la 22 de grade in camera si bluza, pulovar plus trening pe ea...Am ridicat-o de jos. E greu...are 50 de kilograme si e GREU sa o ridici de jos. Am pus-o pe pat si mi-a tot zis ca s-a lovit la cap. Am pipait-o am apasat-o sa vad pe unde o doare. Nu si-a rupt nimic. De data asta am scapat cu bine. Ce o sa fie data viitoare? Nu stiu. Aia nu intelege nimeni, ca nu de moarte imi e teama. Moartea e simpla. Vine, ia si pleaca.
Un batran cu un sold sau un picior rupt...sau cu mintile duse...e mult mai complicat. Lumea imi ureaza sa ma "bucur" de ea...eu m-am bucurat de ea cand era vie, adica om total independent, om vertical, om care sa fie bine din toate punctele de vedere. Acum nu am de ce sa ma bucur ca asist la declinul ei. Chiar deloc. E un egoism sa iti doresti sa il mai ai TU in preajma cand el se chinuie. Ea inca nu se chinuie decat la nivel psihic. Inca nu e bolnava, rupta, paradita de tot. Insa sufera enorm ca ea cea de acum un an si jumatate a disparut. Acum imi zicea cu glas pe jumatate sfarsit "ce sa ma fac cu picioarele astea, ca nu ma mai asculta..." Cand am bagat-o in pat sa se culce mi-a zis ca s-a speriat foarte rau. N-am mai auzit-o zicand asta niciodata pana acum.
Ai mare dreptate,intr-un fel iti doresti sa se termine suferinta,a ei care nu mai este omul de altadata si a ta care nu suporti s-o vezi asa.Bunica mea a trait cativa ani cu Altzheimer si crede-ma ca e urat.Nu am ingrijit-o eu,dar stiu cum a fost,pur si simplu nu vroiam sa merg s-o vad pentru ca ma durea fizic.Din omul care a tinut o gospodarie cu animale si pamanturi s-a transformat in cineva dependent de altii,de la mancat pana la mers la toaleta.E ingrozitor.Ea care avea lacrimi in ochi cand ma vedea si ma imbratisa cu drag,acum nu ma mai cunostea...este o durere care nu se poate exprima in cuvinte...asa ca acum iti doresc doar sa ai putere sa treci peste orice s-ar intampla cu bunica voastra.
RăspundețiȘtergereMultumesc Raluca.
RăspundețiȘtergereE groaznic, groaznic sa vezi cum cei care pe vremuri aveau grija de tine si erau puternici se uită in ochii tai cu privire de copil speriat. Of!
RăspundețiȘtergereAsa e, Ioana! Ti se rupe sufletul cand ii vezi cum regreseaza catre stadiul de copil.
RăspundețiȘtergere:( Am si eu asa bunica din partea mamei. Abia se mai taraie, si nu mai vrea sa stea la mama iarna asta, vrea "la casa ei", la tara, unde trebuie sa-si faca focul si mancare singura. Si mama e terminata, de griji, de oboseala, de drumuri bi sau tri-lunare la ea (e la 100km), de telefoane zilnice "sa-i mai tina de urat", de gasit o femeie care sa treaca macar o data pe zi pe la ea, sa o mai ajute(a incercat cateva pana acum, toate cu defecte majore).
RăspundețiȘtergereO inteleg ca vrea sa stea la casa ei, desi e vaduva de doi ani, dar ne termina! Recunosc ca nu am avut curaj sa-i spun sa vina la mine, nici nu cred ca ar accepta, dar pt asta te admir cu atat mai mult.
Eu n-am avut incotro, Andreea. Nu puteam sa o las singura dupa ce a picat anul trecut pentru un argument logic: o alta cazatura s-ar putea sa nu o omoare. :) Da, suna aiurea, cinic. Desi ea sta la 20 de minute de noi, am luat-o aici si i-am explicat ca ma CHINUIE pe mine mult mai rau daca se incapataneaza sa stea in alta casa, pentru ca aici pot sa fac tot ce trebuie pentru ea fara sa ma car pe drumuri de sapte ori pe zi. Eventual si cu copilul atarnat de mine. Cu cat ii lasi mai mult "de capul lor" cu atat risti sa ajungi in situatii mai urate cu ei. O cazatura poate insemna oase rupte, solduri rupte, adica batran care iti ramane la pat. Aici suntem toti cu ochii pe ea tot timpul, si ziua si noaptea. Ma duc si acum noaptea la baie si intai trec pe la ea sa vad ce face.
Ștergere