luni, 24 octombrie 2011

Mi-am gasit un om...

Cum e sa intalnesti un om? Unul adevarat. Dupa ani si ani de zile in care n-ai simtit ca esti ascultat decat de cei de acasa, cum e sa intalnesti un om care sa fie ca tine?

Cum e sa iti faci curaj sa vorbesti cu ea? E o ea care e oarecum persoana publica...ce-o mai insemna si asta, dar oricum sigur este...vedeta...sute de oameni vorbesc cu EA zilnic. Cum e sa vorbeasca EA cu mine? Cum e sa imi dau seama ca as fi prea tampita daca nu mi-as face curaj sa vorbesc cu ea? Rara treaba...Pentru ca eu de obicei sunt tampita. De exemplu ani de zile m-am crezut prea proasta si pentru asta am lasat pe cate unul sa ma scuipe in ochi iar eu am zambit politicos...

Anul asta mi-a fost prea greu. Mult prea greu. Nu financiar, cum a fost in 2010...atunci a fost crima. Anul asta a fost cumplit psihic. Anul asta mi-am schimbat bunica de pampersi. Anul asta am trecut prin momente crunte. Anul asta m-a invatat ca atata vreme cat suntem sanatosi, banii nu conteaza.

Insa anul asta, e anul in care eu cred ca mi-am gasit un om...UN OM...o persoana care sa gandeasca si sa simta ca mine (cu aproximatie, ca deh, nu e matematica). Dragul si iubitul meu sotz este mult mai iubit anul asta, pentru ca el m-a tinut in viata pe toate planurile, insa oricat si-ar dori el, nu poate sa ma inteleaga complet pentru ca el, culmea, nu e FEMEIE.

Acum am gasit, m-am impiedicat... de o femeie. Cea mai femeie dintre toate: femeia care ma PLACE pe mine fix asa cum sunt. Femeia care e la fel ca mine, asa de tare, incat ma ingrozesc uneori. Eu nu prea am avut prietenii cu femei pentru ca sunt rele. Ele nu prea stiu sa fie sincere, asa ca rareori mi-am batut capul sa le inteleg. Iar cand mi-am gasit BARBAT, l-am luat pe ala care era pentru mine, pe ala care ma place si ma asculta si chiar ii pasa de mine, aia asa cum sunt eu, si cu bune si cu rele...

Ei bine, anul asta...mi-am gasit FEMEIE! Am gasit o femeie care stie sa fie prietena. Care stie sa ma intrebe chiar si cand ea MOARE de rau, "dar voi ce mai faceti?", care stie sa spuna tot ce are de spus in clipa in care ii trece prin cap, si care, cred eu sincer, ca ma place pe mine, cu bune si cu rele...Asta nu inseamna ca "relele" mele devin dezirabile, insa cine te iubeste real...tre sa te iubeasca cu toate si sa presupuna despre tine intotdeauna ca esti un om BUN si ca si tu la randul tau il iubesti la fel de tare.

Ea asa face. Si o face cu o gratie si o naturalete incredibile. Ea e omul care m-a luat in brate sa ma pupe cand eu m-am apropiat stangace de ea in Gara de Nord...eu care as fi vrut sa o iau pe sus si sa o invart ca la tiribombe de draga ce imi era...insa nu indrazneam. Ea o iubeste pe Mara. Mult si incredibil de real. Pana si pisica ei o iubeste pe Mara. Pana si sotul ei, care e mai sobru chiar si ca pisica ei, o iubeste pe Mara...

Draga si iubita mea Mara, asta este anul in care noi toti i-am cunoscut pe ei....toti! Peste multi ani cand o sa citesti tu toate astea, cred ca o sa fii foarte incantata, si mai cred ca Liviu o sa stea langa tine in fata acvariului si o sa iti explice cum face fiecare peste si de ce e verde fiecare planta...si cred ca tu o sa mori de placere, pentru ca o sa ai, in sfarsit, Discovery live...

2 comentarii :

  1. foarte frumos si sentimental articolul. Sotul tau e norocos ca te are si tu esti norocoasa ca il ai :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari!
    Desi o cunosc doar virtual, si eu am aceleasi sentimente, si mie mi-a infrumusetat tare mult viata de cand am "cunoscut-o".
    Ma bucur ca ai cunoscut-o si ca ti s-au intarit sentimentele, si eu ador prieteniile cu oameni din acestia frumosi si sinceri, si care te incarca pozitiv.
    Si vorba soacrei acum sunt doi bloggeri in aceeasi familie, deci mai savuros pt noi :)

    RăspundețiȘtergere