Doroftei Pub

Dintr-o intamplare am ajuns azi la restaurantul lui Dorin Doroftei. Desi e in centru, desi imi propun sa merg acolo de cand s-a infiintat, desi...de abea azi am mers acolo cu Mara mea mult prea draguta si doritoare de carciumi.

Adevarul este ca omul asta, stim cu totii cine e el si ce a realizat el, a reusit sa faca ceva in acest oras, si anume un restaurant. Nu mai aveti, bre, alte restaurante(?), o sa ma intrebati...Well...pana azi stiam ca nu avem, azi m-am sucit. Asta pentru ca in capul meu, un restaurant e ceva unde te duci la cineva, sa aibe grija de tine...sa te rasfete un pic, ca de aia ai plecat de acasa de la tine unde puteai sa gatesti tu singur si sa iti rupi carca.

In Romania zilelor noastre nu prea exista locuri unde sa te duci si sa te simti "bine-primit" sau "ca acasa" sau "primit cu bratele deschise". Foarte rar. Mie pana acum nu mi s-a intamplat, sincer. Azi povestea a fost simpla, am ajuns acolo la ora 12 fix, am comandat. Mai eram noi si inca doua mese cu cate doi oameni la ele. Si am ....asteptat. Mult. Pe la 12 si jumatate intorc capul si il vad pe marele Doroftei sub nasul meu. Misto senzatie. Zambesc si ii dau buna ziua, din reflexul omului care stie o persoana publica si are impresia ca si ala te cunoaste. Bai nene...iar el...rade la mine laaaaaaaarg, face cu mana si ma saluta de parca ma stie de o viata. Misto senzatie, si nu pentru ca il cheama Doroftei, ci pentru ca il stiam patronul stabilimentului.

Mai stam si mai asteptam...in total pana la venirea unei portii de mancare a durat...55 de minute. Mult, enorm de mult in conditiile date. Vine mancarea, ne apucam de ea. In cateva minute ma pomenesc in carca mea cu...da, ati ghicit, domnul Doroftei, care a venit sa ma intrebe daca totul e in ordine, daca e bun si daca ne place. WOW...o premiera pentru acest oras. Misto senzatie.

Acu' io...intai zic repede un da entuziast, dupa care ma gandesc ca omul merita mai mult, adica merita adevarul (care stiu ca e supraestimat in ziua de azi, insa eu sunt o naiva) si ii zic "doar ca a durat 55 de minute sa ne aduca aceasta mancare, ea e buna, dar ne era foame". Omul a fost intai ingrijorat apoi jenat apoi ...a cautat o solutie sa se revanseze, mai ales ca eram cu copil care a asteptat mancare. Si-a cerut scuze de o suta de ori, s-a dus la ospatar si i-a zis, ala a dat vina PE DOROFTEI ca i-a bagat intr-o sedinta la 12 jumate. El saracu l-a crezut si a venit sa imi zica asta. Eu i-am spus razand ora la care am venit eu, ora la care a venit el, si cam cand ar fi trebuit sa primesc mancarea. A fost perfect deacord, mi-a multumit, si-a cerut scuze, m-a invitat la concertul lui Mihai Margineanu si peste un sfert de ora ne-a adus o mare, mare, mare placinta cu mere si de toate. Si cand zic mare...adica...MARE...cam cat sufletu' lui de om incercat de viata, asa...

Una peste alta, mancarea buna dar nu stralucita (insa cred ca am si ales eu aiurea) preturi chiar decente, interior super frumos renovat. Cine stie cum arata/mirosea restaurantul comunist de la Patria...stie ce zic. Mancarea, eu ma voi duce sa o mai testez, meniul are chestii interesante in el...si chiar daca mancarea n-o fi de sapte stele, ideea ca acesti oameni SE STRADUIESC, ca lor le PASA daca pleci de acolo fericit sau nu, ca isi dau TOT INTERESUL ca lucrurile sa fie bune, sa arate bine, si simplul fapt ca baia era IMPECABILA...toate astea ma vor face sa il felicit pe Dorin Doroftei pentru ca ales orasul natal in incercarea lui de a aduce un pic de civilizatie in toata mocirla numita Romania.