Bizonul si familia lui

La casa noua avem parc. Ma rog, daca trei pomi cu 2 metri patrati de iarba si cu sase leagane se poate numi parc. Fata de betoanele dinainte...e mare smecherie. In parc, in afara de noi mai sunt si alte exemplare ale tinerimii romanesti.

Azi era o selectie deosebita. In drum catre parc, in fata magazinului de pe strada vad doua "doamne" silfide asa, cu doi copii de vreo 4-5 ani. Copiii erau obezi. Suna urat, stiu, dar pentru varsta si inaltimea lor erau chiar obezi. Aud una din silfide "bine, hai sa va luam ceva", dupa care intra in magazin. Noi plecam spre parc unde la vreo 15 minute ulterior apar silfidele cu copiii si cu pungile de chipsuri si prajituri cu ciocolata. "Stai intai sa iti mananci prajitura! si dupa aia te dai in leagan!" striga una din silfide. Ele cred ca nu aveau 50 de kile de caciula, dar copiii aveau probabil 30 fiecare.

Eram uimita ca au schimbat leaganele si au pus niste caluti si o lada mare cu nisip. Ridic privirea si vad pe un stalp "Parc comunitar in curs de reamenajare de catre Primaria Ploiesti si Coca Cola"...taci ca e bine. Sa vada micutii drogati cu zahar si in parculet cand merg inca un indemn catre Coca Cola.
Leaganele noi, evident mult mai proaste ca cele vechi. Doua lanturi cu o placa de plastic la mijloc. Fara spatar, fara nimic. Iau copilul si incerc sa il asez cu pardon curul pe utilaj. Utilaju' o zbugheste catre spate, ca lanturile alea asta stiu sa faca, iar plasticul ala e lucios ca o oglinda. Dupa vreo 42 de incercari am reusit sa o asez. Se tinea saraca de lanturile alea iar placa aia ii fugea de sub pardon cur odata la 3 secunde. In 20 de secunde mi-a zis GATA si mi-a aratat un calutz batzaiac pe care sa o cocotz. Ala i-a placut si a stat mai mult pe el.

La lada cu nisip vreo 10 copii pe centimetru patrat. Interschimbau muci. Ma uitam la niste caini comunitari (ca si parcul) care leneveau la umbra. Mai incolo doua pisici...oare ei unde "merg la baie"? Asta ca sa nu intreb unde se caca...Nu cumva in noua lada frumoasa cu nisip proaspat?
In lada, un baietel de vreo 3 ani, cu o mana in ghips pana la cot, cu Pampersul iesindu-i din blugii in care se cocea, ca afara erau 30 de grade ca popa. Era foarte ocupat sa isi vare nisip in locul ramas liber intre ghips si piele. Tanti cu care era, avea tocuri, pantaloni mulati, o bluza transparenta, sutienu' la vedere, si in medie 65 de ani...Cand l-a vazut, l-a smucit de ghips si l-a azvarlit afara din numita lada. Brusc am realizat de ce avea omu' mana in ghips.

In afara de Mara si inca doua fetite, restul pana la 23 cati erau (ca i-am numarat pentru statistica din capu meu) toti erau supra-imbracati si supra-incalziti. Acu' io stiu ca poate au plecat de dimineata de acasa, sau in ianuarie sau ceva...da nene de STRATURI nu au aflat bizonii care ii imbraca? Doua trei bluze acolo...sa ai de unde scoate la o adica. O mamica pune mana pe ceafa fetitei care de abea mergea de cate avea pe ea..."vai mama ai transpirat!" Sincer la cat era de uda micutza...ma asteptam sa se intoarca la ea si sa ii zica "da tampito, ca sunt 30 de grade, e soare, si tu m-ai imbracat cu pantaloni lungi, adidasi si DOUA bluze cu maneca lunga!" Dar cum nu traim in desene animate, copilul a tacut parca simtindu-se oarecum vinovata ca a transpirat, ca ma-sa pe asa ton ii zisese.

Pe topoganul care inca nu a fost refurbish-at de primarie, o fetita sta sus pe platforma si face pipi prin pantaloni. Ma-sa urla la fiica mai mare (10 ani) "Anaaaa ia uite ce face Maia!" dupa care incep sa rada amandoua de ea, sa o arate cu degetul si sa zbiere ca "s-a pisat pe ea...vaaai ce rusine". Cred ca intr-un fel sau altul le vom vedea peste 15-20 de ani la stirile de la ora 17 la ProTv.
Vazand-o pe aia mica cum face pipi, Mara a avut o revelatie cum ca si ea ar dori, asa ca am plecat spre casa. Si a facut acasa, la locul potrivit!
URA!

Pierdem timpul

De ceva vreme am aflat ca tatal unui bun prieten al nostru are cancer. Cuvantul asta a ajuns sa nu mai insemne nimic sau sa insemne totul. Deja ajungem la isterie...se pare ca toata lumea pana la urma face cancer. Eu una nu am mai auzit de multa vreme sa moara cineva decat de cancer sau de accident de masina. Evident perceptia mea e idioata. Adica mai sunt si alte molime pe lumea asta.

Si bineinteles, ca atunci cand afli ca cineva va muri, te gandesti la tine (foarte altruist dealtfel) si la restul lucrurilor pe care le mai ai de facut pana o sa ajungi si tu in situatia respectivului. Sau te gandesti ca cineva drag tie va pati asta, sau te gandesti ca...bla bla bla...Ideea e ca foarte rar te gandesti cu adevarat la omul ALA, care a plecat sau care va pleca.

Pierdem timpul. Cu tampenii, cu chestii marunte si meschine, cu plangeri nesfarsite de mila proprie, cu judecatul chestiilor care oricum nu ne privesc. Pierdem minute, zile, ani...ceasul se misca. Acum, la 30 de ani, ne miram ca trece cate un an, bunica mea, la 85 de ani se mira ca au trecut...zecile de ani. Se uita in oglinda si de fiecare data, de cand o stiu eu, spune: "oribila sunt...groaznica..." Pentru ca in sinea ei ea e EA, e aceeasi, nu au trecut zecile de ani. Se uita cu uimire la stranepoata ei, siderata, apoi ridica privirea catre fiul ei de 60 de ani si nu ii vine sa creada ca nu are pantaloni scurti si gem la gura...

Pierdem timpul cu cretinisme. Ne enervam din cauza "sefilor" sau "politicienilor" sau "vecinilor" sau "parintilor" sau "prietenilor" sau alt "...lor" din asta...si asa trec anii pe langa noi aiurea, fara sa intelegem nici ce vrem si nici unde vrem sa ajungem. Nimic nu e bine niciodata, nimic nu ne satisface pe deplin. Asa ca alegem in marea noastra prostie sa ne traim viata in nemultumire perpetua.

Intre timp...anii fug pe langa noi dar noi suntem prea ocupati cu multe inutilitati ca sa bagam de seama, si brusc ne trezim la capatul drumului. Unde tot singuri suntem.

Asa ca mai bine ar fi sa incercam sa nu fim singuri acum, cand inca mai avem un pic de putere sa TRAIM. Sa RADEM. Sa ne PUPAM. Sa de TINEM DE MANA. Sa ZAMBIM ca prostii cu gura pana la urechi. Si atat.

Holocaust

Ne-am mutat intr-o casa noua. Dupa fix cinci ani de casnicie alaturi de soacra lu' barbati-miu, careia din varii motive am ajuns amandoi sa ii zicem "soacra-mea"...intr-o conjunctura care impleteste aberatia cu isteria, am ajuns intr-un apartament inchiriat la fix doua strazi mai incolo de blocul mamei. Toate bune si frumoase, mai putin partea cu faptul ca am gasit casa si a trebuit sa ne mutam in 5 zile, cu renovare cu tot. Cele cinci zile erau fix alea dinaintea celei in care plecam in Grecia. Deci pe scurt: vineri gasit casa, zis da, luat mocheta...luni intrat, renovat, daramat, cladit, spalat...joi eram gata si am dormit acolo, vineri dimineata decolat in Grecia.

Am facut bagaje cu furca, pe sistemul luat si bagat in saci si dus. Aici am umplut un dormitor cu ele si am plecat. Cand ne-am intors din Grecia am inceput sa vedem cam cum e casa noua. Cele mai multe lucruri ne-au incantat. Un singur lucru este in masura sa ma faca sa imi pierd mintile: GANDACII.
Aaaa, si nu va ganditi la aia de bucatarie, micii simpatici rosii care zburda pe plaiurile farfuriilor. Nuuuu, aia erau buni si dragalasi. Avem unii din aia cica de baie/apa/canalizare care par desprinsi din filmele de groaza din anii 80. Adicatelea gandaci altoiti nene, mari, negri, plini de avant dealtfel. Pana acum m-am trezit de trei ori cu cate unul mergand pe mine noaptea. Nu pot sa descriu isteria care ma apuca cand vad cate unul. Si nici pe aia cand in primele nopti vedeam cate PATRU.

Marius a zis ca se duceau la discoteca. Nu am ras. Imi era teama ca discoteca e fix curu' meu pe care umblase prietenul celor pe care ii gasise el.
Si ce era sa fac decat sa ma apuc sa gugaluiesc problema. Aoleeeuuu...mda, deci tre sa scoatem usile, sa le intoarcem, sa le otravim si sa le lipim la loc, si, in general, sa astupam orice gaurica. Nu mai radeti...gauricile din pereti, tamplarie, baie, etc. De doua saptamani eu umplu ca aia din Ghost Busters, ba cu Raidu in mana, ba cu cutia de chit, ba cu tubu de silicon. Si astuuup, si astuuup, si otravesc...si iar astuuup. In afara de faptul ca cred ca ne-am otravit pe noi, nu stu daca gandacii sunt impresionati.

Ce e drept s-au imputinat, nu mai e discoteca la 3 noaptea cand ma duc la baie. Da' unu pe mine tot a mai umblat, si acu incep sa ii gasesc osteniti rau, cu burta in sus, dand spasmodic dintr-un crac. Ma rog, e mai bine decat sa ii gasesc veseli, la o bere cu prietenii.
Intr-o discutie cu proprietara casei, i-am spus ca apartamentul e infestat. Ea isi construieste o casa cat un bloc vizavi de blocul asta. Ei au stat la etajul 4 si cred ca le-a placut mult, asa ca acu' si-au facut un fel de mausoleu hidos pe un petec de pamant cat o soseta. Ma rog, fiecare cu gustu lui. Ideea e ca distinsa doamna cand a auzit de gandaci, mi-a zis "vaaai, dar sa stiti ca SI LA NOI AICI AU APARUT, nu stiu de unde vin..."

Imi venea sa scutur capul ca in desene animate, poate nu am auzit bine...faaaaa cretinoooo, au venit CU VOI idioatoooo!!! I-ati carat in mobile si lucruri, ca daca nu ati fost in stare sa ii exterminati aici, v-ati dus cu ei si acolo. Dar cum as fi putut sa ii spun asta? E o doamna de 50 si ceva de ani, extrem de blanda si draguta, diafana asa...de te intrebi cam pe ce lume a trait asta pana acu'?
Eh, asta e. Ma pun cu Holocaustul pe ei, si din doua una...ori mor io ori ii omor pe ei. Pana acu sa zicem ca scorul e 1-1. Nu stu insa cate dracu' gauri oi mai gasi, ca zici ca suntem Tom si Jerry mutati in bucata de svaitzer. In rest suntem foarte fericiti.

Grecia and stuff...

Ne-am intors dupa 3 saptamani in Grecia pe malul marii. Ar mai trebui vreo doua trei bloguri ca sa pot exrima in cuvinte experienta numita Grecia. Pentru mine a fost a treia excursie in Grecia si a doua in acelasi sat de pe peninsula Sithonia. Ne-am indragostit anul trecut de locul asta si probabil ca nu va fi ultima data cand mergem acolo.

Multa lume nu intelege chestia asta. Cum domle sa te duci in acelasi loc? Tre' sa te mai duci si in alte parti, sa "vizitezi" sa faci, sa dregi, sa alergi mereu dupa altceva. Noi suntem altfel. Pot spune cu multa dragoste ca sotul meu e fix perechea mea...din multe puncte de vedere...si mai ales din acest punct de vedere. Noua daca ne place ceva, nu vedem deloc rostul alergatului dupa un altceva. Probabil de aia ne iubim de 12 ani.

Ideea e ca un loc oricare ar fi el, nu conteaza prea mult cum arata, ci cum te face sa te simti. Intamplator, locul asta e probabil locul in care s-a dat jos Zeus din cer ...ca altfel nu imi explic atata frumusete. Insa ce este socant este ca noi ne-am simtit foarte "acasa" din primul moment. Desi nu intelegeam nimic din ce se vorbea in jur, desi literele alea te pot face sa zici ca esti pe planeta Klingon...oamenii aia stiu sa iti spuna din ochi "bine ai venit in casa mea". Mergi pe strada si oamenii iti zambesc privindu-te in ochi...mie asta mi se pare o chestie incredibila.

Intr-un sat din Romania, cand ajungi, oamenii se uita la tine de cele mai multe ori chioras, babele iti dau buna ziua in mod ostentativ, strigand, doar-doar vor avea satisfactia ca nu le-ai raspuns ca sa aibe ce sa comenteze. E imposibil sa mergi pe doua strazi si sa nu te intrebe vreunul "Da tu al cui esti?" ca si cand ai venit sa ii omori mama. In Romania politetea e o ipocrizie, o chestie care "trebuie" dar care nu ne place. Adica "trebuie" sa dam buna ziua dar ne e cam scarba de ala caruia ii spunem asta, si am prefera sa se duca dracului de unde a venit.

Eu am crescut intr-un sat turistic numit 2 Mai...mai multa ura si scarba ca aceea pe care o au localnicii de acolo fata de turisti...nu am pomenit in viata mea. Ei sunt deranjati de sezonul turistic, desi multi din asta traiesc. In Neos Marmaras e altfel. Oamenii aia iti multumesc ca le aduci bani. Si iti multumesc sincer. Te saluta sincer, iti zambesc si te privesc curiosi si bucurosi in acelasi timp, bucurosi ca ai venit in micul lor colt de lume sa ii ajuti sa supravietuiasca.
Iar noi...am fost bucurosi ca ne-au primit cu bratele deschise, ca si-au adus aminte de noi de anul trecut (chestie care ma uimeste profund). Am fost uimiti in fiecare zi de cat de frumos si de curat poate sa fie un loc. Un sat de pescari.

Purcelisme

Am mai scapat cu viata de un Paste. Am mai trecut inca odata peste ipocrizia cu Inviatul din morti, cu bairamurile, cu oamenii in coma alcoolica, cu mancarea pana la apoplexie, cu iepurasii pornografici care ademenesc copii cu "bomboane".

Romanul. Chintesenta petrecerii. O mai fi pe lumea asta vreun neam care atunci cand se aduna sa il ingroape pe unu' mananca si beau pana cad sub masa? Tin minte copilaria mea ca fiind asezonata cu Sarbatori Crestine si cu Parastasuri, ocazional cu inmormantari. Zilele de nastere nu se serbau cu atata fast ca alea de moarte sau ingropaciune...sa fim seriosi. Pai ala de dincolo, saracu nu poa sa bea, astia care isi serbeaza inca ziua de nastere, sunt in putere, dar ala de dincolo...pentru el CINE BEA? Pai cum cine? NOI...Nu tre ajutat si el saracu?

Drept pentru care s-a inventat Parastasul. Asta e o institutie nene. Are niste reguli de iti sta mintea in loc. Una la mana, se pare ca dupa ce moare unu, tre sa i se dea de mancare. Nu stiu de ce. Cred ca oamenii nu vor sa creada ca a murit, asa ca tot au impresia ca ala nu e mort ci ca e undeva unde e pare-mi-se legat de maini, ca nu poate nici sa bea nici sa manance. Si atunci noi trebuie sa ii facem o favoare LUI, si sa mancam si sa bem pana lesinam, si sa dam si la ALTII sa bea pana se tin de gardurile bisericii.

Asa ca se aduna enoriasii si incepe distractia. Vorba lu mama, cele mai tari petreceri la noi in familie au fost la parastasuri. Inevitabil toata chestia se lasa cu oameni beti care radeau in hohote, asta dupa ce mancasera ca spartii intru sfintirea celui dus dintre noi. Nu mai zic de aia care urmeaza toate regulile parastasismului si incep si dau lucruri...la nu stu cat se da nu stu ce...mai incolo se da nu stu cum nu stu cui...si tot asa, pana cand i-am auzit pe unii ca ajungeau la MOBILA. Dadeau o mobila completa de sufragerie...cum naiba sa nu creasca criminalitatea in tara asta?! Pai daca stii ca daca stai pe aproape s-ar putea sa te faci cu o casa complet mobilata si utilata...nu iti vine sa ii dai niste ceai de matraguna lu tanti Tantza?

Dar marea duda e aia cu inmormantarea, care la romani depaseste orice limita umana. Adica nu e suficient ca se plimba cu fostu pacient prin tot satu, dupa caz orasul, mai tre sa si claxoneze nene. Ca poate nu a vazut cineva niste zeci de oameni prin mijlocul strazii. Ca sa poa sa iasa si babele la ferestre, sa vada cum arata Gigel, era mov, era verde...ce dracu...
Am facut greseala si am mers la 2 Mai la inmormantarea bunicii unei prientene. Doua luni nu am mai fost om dupa smecheria aia. Mama prietenei mele, doamna profesoara dealtfel, a tinut sa discute cu defuncta mama la marginea gropii cam 15 minute...adica cu fraze, cu intrebari (retorice evident), cu declaratii. Dupa ce mi s-a sculat parul pe mine de oroare...vine DUDA MAXIMA...au inceput sa joace leapsa cu o gaina vie deasupra gropii in care urma sa fie introdusa doamna.

Da...deci...se ia una bucata gaina vie si evident isterica deoarece a fost scoasa de langa suratele ei si dusa la mama dracu intr-un sac, se ia frumusel de craci si se zvarle peste groapa, unuia din partea cealalta. La baseball cre ca ii zice chatcher, adicatelea prinzac/prinzator...care o insfaca si...guess what...o arunca inapoi. Se repeta de trei ori manevra...ca la sampoane, samponati, clatiti, repetati. Aici ar fi insfacati, aruncati, repetati.
Evident ca nu trebuie sa va mai explic cam cum face o gaina pusa in postura asta. Adica nene...e o gaina, deci din start e afectata de viata. Balamucul se mai potoleste, dupa care urmeaza partea cea mai haioasa: inchiderea cu cuie a sicriului. Nu cumva sa fuga ala de acolo bre. Ca daca vine inapoi acasa si ii gaseste pe toti beti ranga si constata ca i-au dat de pomana toata averea...nu inebuneste omu'?

Pastele si curatenia

Nu mai pot sa mai suport sarbatorile religioase. Nu mai pot. Nu mai vreau. M-am saturat nene de "curatenia" de Paste si Craciun. Suntem un popor de jegosi, ca altfel nu imi explic febra asta subita de a curata casa numa de doua ori pe an. Adicatelea cum vine asta? Stai tot anu' in jeg si de doua ori pe an tre' NEAPARAT sa incepi sa te isterizezi sa faci un ALT FEL de curatenie, si anume aia legata de "sarbatori". Si brusc toata Romania cauta cacatu in cotloane. Ce conteaza ca la noi hepatita e in floare, ca suntem pe ultimul loc la consumul de sapun si pasta de dinti...domle...COTLOANELE tre sa fie curate cu o zi inainte de Paste.

Ma uit la mama, care pe vremuri era un fel de robotel automat, facea curat cu precizia ceasului. Acu s-a mai lasat de sporturi din astea (ca na, sta cu fi-sa care e vorba aia...micul maniac) insa tot o mai apuca pe lumea asta doua isterii: curatenia de sarbatori si pusul de muraturi toamna.

Ce daca acu ai magazine, muraturi sa iti pui si in cap, legume proaspete...cand se face septembrie, ceasul ei biologic suna tare si enervant. Si incepe..."n-am luat castraveti cand erau mai ieftini" "da noi niste gogosari nu punem?" Asta si cand m-a nascut pe mine tot septembrie era, iar ea evident ca a stat sa termine zacusca si dupa aia s-a dus sa nasca.

Cu curatenia astora de sarbatori m-am lamurit. Ia covoru Gigel, merge in parcare, ii fute alene niste ciomege. Inghite tot prafu ala...ce nu inghite evident aterizeaza inapoi pe covor. Ia covoru in carca facut sul si se duce sus. Maricica il cearta ca a vazut pe geam ca nu a busit cum tre tzoala. Aia in casa...freaca cotloanele.

Adica ce daca pe masa din bucatarie tot timpul anului e mancare aruncata, gunoi, praf, si bacteriile pleznesc de sanatate si papica...nene...inainte de Paste...ea tre sa curete undeva in fundul unei debarale plina cu tampenii care nu trebuie nimanui si nu folosesc la nimic. ACOLO e duda breee...aia e curatenia.

Cand o sa invete romancele ca "curat" e ceva ce exprima o activitate zilnica, si ca igiena nu inseamna sa te spetesti de doua ori pe an aiurea...o sa fim o tara mai curata. Pana atunci...spor la deselarea pre-pascala!!!

"Cat aveti?"

Nu am realizat niciodata pana cand nu am fost insarcinata, faptul ca o femeie insarcinata devine brusc...un bun comunitar. Din clipa in care ea deschide gura si anunta fericitul eveniment, toata planeta devine imediat interesata de detalii intime din viata ei.

Intai vor sa afle daca vomiti. Ca si cand asta ar fi ceva minunat si mai ales, ceva despre care ai putea sa povestesti in public..."maaama ce am mai bagat azi de dimineataaa". Apoi vor sa stie daca mananci, ce mananci, cum mananci, de ce nu mananci. Dupa ce explici (eventual cu un nod in gat, ca na, poate ca iti vine sa prestezi chestia de la punctu' unu), vin restul de intrebari...cand nasti? cum nasti? unde nasti?..."de ce nasti?" nu am fost intrebata, dar nu m-ar fi mirat sa aud si asta.

Cea mai tare a fost bunica-mea care atunci cand a auzit ca imi e rau s-a minunat de ziceai ca sunt singura femeie de pe fata pamantului care sufera de greata...a stat un pic apoi s-a intrebat retoric "ce-o mai fi si asta, mama?". Dupa care avea grija sa ma sune in fiecare dimineata la prima ora (cand mie imi era o greata feroce) sa imi spuna sa mananc, si sa inceapa sa insiruie la telefon: branza, oua, lapte, pesteeeee...aaaaaaa...de ajunsesem sa ma inverzesc pavlovian cand auzeam telefonul sunand.

Apoi vine momentul experientelor personale. Femeile (fara nici o exceptie) tin sa impartaseasca ce li s-a intamplat lor. Barbatii saracii se uita ca la felu' paispe, afla cuvinte noi (pe care nu doreau sa le auda vreodata), afla parti noi ale corpului femeii (care oricum nu ii preocupa deoarece nici nu se mananca si nici nu ofera orgasm), ii vezi cum respira adanc si se intreaba "de ce am zis eu da in timpul acelei partide?".

Saptamana trecuta am mers la o buna prietena care urmeaza sa nasca peste cateva saptamani si mi-am dat seama ca sunt tampita deoarece cum am dat cu ochii de ea am intins mana sa o ating pe burta. Mi-a venit sa imi dau palme in secunda doi pentru ca mi-am amintit cum era cand burta mea era bun de utilitate publica. Sa ma ierte Paula, ca si eu am zapacit-o cu intrebarile. De ce avem impresia ca femeia aia nu mai e un OM? E un fel de recipient, hotel cu restaurant pentru un BEBE. Ca asa in rest, nu imi aduc aminte sa fie legal sa te duci la unu strain asa si sa il mangai pe burta. Sau pe alta parte a corpului.

Pe cand femeia insarcinata are parte de asta de la oameni straini, adica...la propriu...pe strada mi s-a intamplat. Era, evident, o femeie bucuroasa ca vede o gravida, care m-a intrebat "cat aveti?"...stupefiata i-am raspuns "dumneavoastra cat aveti?" Ca in mod sigur AI ceva pe la mansarda bre...de te duci sa pui mana pe una asa pe strada. Pai atunci de ce nu se duce sa puna mana si la un nene pe outze? Sa zica "vaaai ce dragutz...cat aveti?"

Blogareala

Trebuie sa recunosc ca eu am facut acest blog din cauza unei insomnii tampite dintr-o noapte. Mai demult ma gandisem sa fac un jurnal pentru Mara, in cazul in care o sa vrea vreodata sa afle ce faceau parintii ei cand ea era cat o scobitoare. Si pentru ca ma enerveaza diversi din multe cauze, am zis sa imi exprim si io frustrarile cumva. Si cum de multe ori cand ma enervez devin simpatica, am zis sa ii fac sa rada pe cei cativa oameni pe care ii am in lista mea de Messenger. Am zis sa specific asta pentru ca de curand am aflat cu stupoare ca exista oameni care (cred ca) traiesc pentru blogurile astea.

Vineri, am facut un soi de tort pentru Mara. Cum nu stiam ce si cum sa fac, m-am gandit, m-am sucit...am dat search pe googalica. Ma gandeam ca poate gasesc oaresce retete pe niste site-uri se specialitate. Adica scrise de specialisti, cum ar veni.
Cand colo...am gasit cred zeci de bloguri de telenoveliste cu aspiratii de mari bucatari, care nu stiu cu ce se ocupa ele in general, dar cand sunt la bucatarie li se pare asa de interesant, incat se apuca sa faca fotografii la toate stadiile de pregatire a mancarii.

Si sa nu va imaginati ca ele gatesc niste smecherii de care nu a auzit nimeni...nuuu...Era una care a tinut sa impartaseasca lumii fascinanta OMLETA CU SUNCA. Adicatelea...a pozat ceapa in tigaie, sunca, ouale...dupa care s-a lamentat ca ea nu reuseste sa intoarca frumoasa omleta fara sa o distruga. Imi venea sa ii scriu acolo ca se gaseste la Tele Shopping o tigaie, de fapt doua, de le pui asa una peste alta cand esti cretin si nu poti sa intorci o chestie, si o intorci frumos. Nu e decat vreo 2 milioane, da' la valoarea taaaa...sa ai nene sa pui acolo poze cu omleta frumoasa si intreaga. Ca probabil una ca ea cumpara si de la Tele Shopping, in timpul ramas intre facutul de omleta si facutul de poze la omleta.

Eu nu inteleg cum poate avea cineva timp sa faca poze in timp ce gateste. Asta poate daca gatesti odata pe luna in scopul de a pune poze pe blog si a arata lumii cat de frumos faci tu un tort care incepe cu "2 plicuri budinca de la magazin". Ca in rest asta cu gatitul e cam murdara nene...adica e cam complicat sa ai si o mana libera si curata, cu care sa faci poze.

Ei bine, in final am gasit niste retete decente pe niste site-uri non-romanesti, facute de niste unii care se ocupa cu asa ceva si care nu au auzit de torturi facute cu crema din plic. Am facut un tort, pe care nu l-am fotografiat deoarece eram prea ocupati sa il mancam.

Doi ani de pui!

  Maine Mara implineste doi ani.Da...chiar daca nu stim unde s-au dus, au trecut doi ani de cand o avem pe Mara. Stau si ma gandesc ce faceam eu acum doi ani. Pai cam pe la ora asta eram internata deja de doua zile in incercarea de a "induce" nasterea. Apropo...care v-o mai zice vreun doctor in Romania ca va "induce" nu stiu ce, zambiti si plecati mai departe.

  Eram deci la frumosul Spital Cantacuzino, departe de familie, singura, cu o burta care ma convinsese demult ca vederea propriilor picioare nu e asa interesanta. Nedormita de mai bine de 3 zile (la vremea aia nu era Danilov care sa imi dea cu atata generozitate dopuri de urechi bune)tot asteptam sa imi "induca". Doctorii veneau rand pe rand si abuzau de anumite parti ale mele, ridicau din umeri si apoi plecau mai departe.

  Pe la 11 seara, au terminat abuzurile, m-au pus sa asist la o nastere live (ca na, de ce dracu sa aibe mai multe camere) asa ca, profund traumatizata, am plecat la culcare. Am reusit sa atipesc si am visat-o pe Mara. Stiam ca e ea, desi era mare, avea 4 ani (asta nu stiu de unde stiu) si prin somn am simtit ca ma calmez total. Ea era, era bine, era acolo cu mine.

  La ora 5,30 am mers la sala de nasteri iar la ora 7 si 15 s-a nascut puiul nostru. Nu exista fericire mai mare in lume. Bucuria aia nu poate fi descrisa. Bucuria ca drumul lung de pana atunci s-a incheiat cu bine. Bucuria ca incepe noul drum, mai lung, mai frumos, mai plin de inceputuri, de rasete, de lacrimi, de dragoste nemarginita pentru miniatura de om pe care NOI l-am facut.

  Ne bucura in fiecare zi. Ne iubeste mai mult decat ne-am fi putut imagina vreodata ca putem fi iubiti. Noi suntem lumea ei iar ea este viata noastra.
MULTUMIM MARA!

Insomnii si astenii...

  Dupa ce ca eu sunt de felul meu insomniaca se intampla sa traiesc intr-un bloc in care cred ca oamenii nu dorm niciodata. Ca daca ar dormi, s-ar face dracului LINISTE macar o clipa. Vecina de jos e nebuna...nu, nu e o exagerare. Ea a gasit un mos (cred ca el e si insurat da' cu alta) cu care a copulat si a facut un copil. S-o fi gandit ca asa pune mana pe meseriasu cu Mercedes. Ete ghinionu dracu' ca ala nu a pus botu si vine tot numa' in vizita in scopuri copulative...

  Asta nu ar fi nimic daca femeii i-ar fi placut copiii...Alt ghinion pe micuta fetita care a rezultat din   telenovela. La cinci luni, ma-sa urla la ea "taci ca iti rup picioarele" cat o tineau bojocii, de parca aia ar fi urlat cu picioarele. A urmat ce e drept amenintarea cu "te omor" si "iti sparg capul". Acum copilul are un pic peste doi ani si singurul mod in care stie sa comunice sunt urletele. Ea urla...ma-sa urla...ea urla...ma-sa urla...ea mai urla odata...ma-sa o tranteste de podea si arunca cu obiecte prin casa. Asta se aude de la mine, nu stiu exact ce fac ei acolo, dar ma astept in curand sa fiu oaresce martor intr-un proces de crima. Si la cum evolueaza lucrurile cred ca victima va fi ma-sa...

  Familia de deasupra...oooo...nu am cuvinte. Drept pentru care, eu ma sperii cand nu am cuvinte si nu mai reusesc nici sa injur...si cand ma sperii chem politia. Ceea ce am facut odata. Deoarece imi cadea tencuiala in cap din cauza bairamului pe care frumoasa familie il presta. In fiecare an de Sfantul Andrei...ca o cheama pe una din fiicele lor Andreea. Un motiv cat se poate de bun pentru parinti sa se imbete crita si sa o tina in urlete si muzici pana la 3 dimineata. Prima data cand m-am dus la ei sa ii rog sa nu mai faca zgomot, fetita cea mica avea undeva la 2-3 ani si activitatea ei preferata era sa alerge pe gresia (cu gust) amplasata in toata casa. La noi ziceai ca esti pe front si trage unu cu mitraliera. Cand i-am zis ma-sii...a ridicat din umeri ca "e si ea copil....CE SA II FAC?"

  Intotdeuana mi-a placut atitudinea asta "E COPIL DOMNULE..." urmata de cine stie ce monstruozitate de comportament. Buuun...de atunci au mai trecut cam 5 ani, asa ca rotund vorbind, au acum 2 fete una de vreo 12 si una de vreo 7 ani. Care le MANANCA ZILELE. Acum cateva luni intr-o seara pe la 10 si jumatate m-am dus la ei din nou, pentru ca aveau musafiri cu inca un copil, si cei trei monstrii se "jucau" desupra camerei unde Mara incerca sa adoarma. Nu putea, deoarece cretinopatii se urcau intr-un pat suprapus si se aruncau de acolo pe podea cam odata la 2 minute...ca erau trei acu si aveau eficienta.

  Acu, ma asteptam sa ma injur cu taticul bengos, cum s-a mai intamplat, si apoi sa ma duc iar sa chem politia. Iau halatul pe mine, ma duc sus...sun la usa...in spatele usii se aud chicoteli si bufnituri. In fundal adultii anesteziati se pare ca nu aud soneria. Insist usor iritata. Iar bufnituri, un cap pocnit de usa...chicoteli. Dupa ce sun a cincea oara...nu deschide barbatul babuin ci sotia lui cea retardata. Zic ete ca acu o sa ma injur cu "neshte doamne"...imi iau avant si incep foarte timid si politicos...

  Ma asteptam sa inceapa sa urle la mine. Cand colo, ea, super fericita...urla catre dormitor...Andreea, Ariana (mda...suntem niste aristocrati ce pusca noastra) ce v-am zis io?!! Ia treceti aici ca a venit tanti (no comment, o fi fost din cauza halatului)...ii aliniaza pe cei trei inculpati (al treilea era un baietel obez evident drogat cu zahar, cola si paine toata viata lui) si le zice ca io as fi venit sa ii cert. Apoi se uita la mine cu speranta cu care doar o mama se poate uita la alta mama...

  Aaaa...deci la 2 ani era "copil" si trebuia sa faca numa ce ii dadea ei prin cap, iar acu...NU AI CONTROL asupra lor da? Ce frumos...minunat. Si m-am apucat, ca o "tanti" respectabila sa le fac educatie. Si cum altfel poti face educatie unui copil care nu are asa ceva...decat cu amenintari...si cu dezvaluiri. Pe sistemul "fetitelor, voi stiti ca la mine in casa se aude tot ce faceti voi cand nu sunt mami si tati acasa?"...STUPOARE. Paloarea s-a accentuat pe masura ce am inceput sa dau exemple. Ma-sa la ele "asa ati facut?" apoi la mine "cand doamna?" Acu io nu eram tampita sa deschid gura fara probe..."alaltaieri la ora 13,30"

  Cred ca am stat cam 20 de minute cu totul la usa lor. Marius mai avea un pic si venea sa vada daca tre sa sparga capu cuiva, ca se gandise ca m-au luat aia la bataie. Cand am plecat de acolo ma-sa era albastra iar copilele bateau spre verde...o gama de culori pe placul meu. De atunci gata cu balamucul in exces. Dar cu niste bilute mici pe gresie tot se mai desfata pe la orele 23 asa...

  E, si daca nu sunt toti astia...mai e o tarla de caini "comunitari" in parcarea de sub geam. Care acu primavara au niste activitati cultural-distractive pe la spate. Asta dupa ce in prealabil discuta despre asta si se iau la bataie pentru favorurile "doamnelor". Asa ca mai nou, functionez pe baza de dopuri de urechi, si in felul asta pot dormi si eu ca un om. Asta pana cand mi-or cadea urechile, care nu cred, sincer, ca sunt facute sa BAGI ceva in ele, chiar daca mai auzi pe cate unu ca isi exprima genu asta de dorinte.

Criza pe carca

  Mai avem un pic si ne cocoseaza si pe noi criza asta frumoasa creata de o natie de retardati numiti americani. Dupa trei generatii de analfabeti care au huzurit pe niste bani pe care nu ii AVEAU, care nu erau AI LOR, in casele si masinile si fast-food-urile BANCILOR care ii detineau pana in chiloti...li s-a infundat. Perfect deacord da de ce dracu tre sa traga acu toata planeta...

  Pai de prosti de ce...ca daca are careva impresia ca sclavagismul a fost abolit, se inseala maxim. Acum suntem sclavi din aia mai prosti ca aia de acu 200 de ani. Aia macar STIAU ca sunt detinuti de altii. Noi...ne traim tineretile ca soarecii pe banda rulanta, invartindu-ne ca dobitocii in gol fara sa mai stim nici de ce si nici pentru ce. A...pentru ca sa avem bani ca sa cumparam obiecte care la randul lor vor avea nevoie de alte obiecte, pentru care ne trebuie alti bani, pentru care tre sa ne mai invartim pe roata pana ii obtinem. Bani cu care sa cumparam alti bani cu care sa...

  In urma noastra, pe o banda mai mica se invart copiii nostri, care au fost crescuti de alti oameni, carora noi le-am dat bani ca sa ii creasca...Nu ii cunoastem prea bine, pentru ca nu eram acolo cand au crescut. Aveam multa treaba, ne invarteam pe o roata, ca sa facem bani, ca sa avem cu ce sa platim persoanele care ne cresc copiii, ne fac curat, ne dau alte obiecte, de data asta MAI MARI, care necesita alti bani doar ca sa le poti intretine.

  Acum pe criza asta multi au ramas fara banii pe care oricum nu ii aveau, ca erau ai bancii, sau fara obiectele pe care oricum nu si le puteau permite pentru ca necesitau bani ca sa mearga. Unele benzina, altele electricitate sau mai stiu eu ce resurse.

Rotile pe care se invarteau cu mai mult sau mai putin spor, s-au oprit brusc. Nu mai sunt bani, nu mai sunt obiecte, nu se mai misca nimic. Mii de soareci invartitori de roti dau buluc sa se sinucida. Nu se stie exact la ce mama dracului le foloseste...adica ce, ei au impresia ca in Rai nu o sa fie nici o roata de invartit? De Iad nu mai zic. Iadul este probabil o "companie multinationala" la care presteaza soarecii mai abitir ca in timpul vietii...ca acolo e pe baza de pucioasa fripta la cur.

  Sa ne relaxam un pic si sa ne aducem aminte de lucrurile simple. De momentele in care "obiectele" cele mai importante erau bratele Mamei si ale Tatalui si ale Bunicilor cu Parul Alb. De zambete. De mere culese din pomi. De mirosul marii. De ideea de vacanta. De familie in jurul unei mese.

DE NOI...SA NE ADUCEM AMINTE DE NOI...

Barbatii la dentist

  Toata viata m-a uitmit reactia barbatilor care asteapta in fata cabinetului stomatologic. De curand am avut nevoie sa merg in fiecare saptamana la dentistul meu la care merg de 23 de ani si care este un tip fenomenal. Pot sa spun cu mana pe inima ca desi am mai multe plombe decat dinti, toate tratamentele din cei 23 de ani nu mi-au produs, cumulat, nici macar 5 minute de durere. Deci tipul se pricepe, nu e un macelar. Am avut nesansa ca de doua ori in viata sa apelez la o femeie stomatolog. Concluzia a fost ca femeile nu ar trebui sa se faca stomatologi...

  Ajung la clinica cu pricina, ma asez cuminte pe scaun in fata cabinetului. Fluier si ma uit pe geam. Apare un domn, si cand spun domn e corect: costum impecabil, igiena totala si corecta, tunsoare reusita, servieta diplomat si mai ales PANTOFI CURATI. Pare relativ calm, insa se aseaza imbracat cu totul pe scaun, pune servieta in poala si incepe sa isi framante mainile.

  Se aude zgomotul frezei. Era un film cu Mister Bean la dentist...cam in 5 minute tipul ferches semana foarte mult cu un personaj de desene animate. Se foia in continuu pe scaun, asa ca hainele au luat-o la sanatoasa in toate directiile. Se incalzise teribil drept pentru care parul i se sculase, se calca singur pe pantofii fost-curati...si mai avea putin si vorbea singur. Cu mainile deja nu mai stia ce sa faca, erau complet in plus.

  Sta ce sta si sare de pe scaun luand-o la picior catre usa. Zic hait ca nu mai poate si se duce acasa de frica. Ma bufnea rasul dar cum mai era lume acolo nu puteam sa ma exprim. Nu trec 30 de secunde si vine alergand inapoi cu mobilul in mana. Haha....cre ca a sunat nevasta si l-a lauat aia la trei pazeste. Se aseaza spasit la loc pe scaun, roteste ochii cu disperare prin camera si cred ca incepe sa se roage in gand, ca prinsese o mutra de sfintenieeee...

  Iese dl Vicol si il pofteste in cabinet. Se precipita, scapa diplomatul, se impiedica in palton, vrea sa se dezbrace dar nu mai are timp. Vicol se uita la el pe deasupra ochelarilor ca si cand s-ar uita la un extraterestru. Intra in cabinet. Acu...io asteptam sa vad daca urla din toti bojocii, ca asa mi se parea ca ii vine. Liniste totala. Zic na ca o fi lesinat micutzul...Trei minute mai tarziu iese din cabinet cu un zambet larg pe fata. Se misca incet, isi reia mutra de om serios, trage de cravata de la ceafa si pleaca tot zambind.

  Nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc ca nici de la bordel nu pleca asa fericit.

Salina Slanic

  Am mers in acest week-end la Slanic pentru doua zile in scopuri terapeutice. Mara a preluat un virus care i-a provocat o stomatita aftoasa...ceva deosebit. Dupa ce am citit de mi-au iesit ochii ca la melc, am ajuns la concluzia ca niste ore petrecute in salina s-ar putea sa ii faca foarte bine. Doctorita de familie a avut o revelatie cand i-am spus ce vreau sa fac...vorbea singura..."vai ce bine ca v-ati gandit"...pai da fa, ca de aia esti TU doctor si io mama de pacient, ca sa ma gandesc io. Ca ea oricum la secunda unu vroia sa ii dau copilului...ce altceva decat ANTIBIOTIC. Panaceul...viata lor...motivul pentru care s-au dus la facultate. Noroc ca eu am zis sa mai astept pana ma lamuresc ce are bietul copil, si de abea apoi sa ma reped asupra sistemului ei imunitar cu antibiotice.

  Ce bine ca am asteptat...se pare ca daca ii dadeam antibiotic riscam sa ajung cu ea la spital la hranire intravenoasa. Si aici ajungem, in sfarsit la subiect...adica la Slanic Prahova (pentru bucurestenii care poate nu stiu, ca acolo nu e cluburi bre...)

  La doar 43 de kilometri de Ploiesti se afla localitatea Slanic unde Mama Natura...si-a facut de cap in cel mai crunt mod cu putinta. Nu am idee de ce, dar asa a hotarat Ea, sa depoziteze acolo cam toata sarea din Europa...hehe. Asta e un lucru minunat. Iar daca statul roman ar face si altceva decat sa ia impozite, poate ca ar fi facut si ceva sa faca...cum ar veni...niste conditii pentru turisti.

  De exemplu sa darame ruinele de langa intrarea in Mina Unirea...sa faca o parcare mai mare de 30 de masini. Unde sedea una grasa bre Nea Marine...si taia belete la intrare. Adicatelea sa dai bani si la parcare pe langa cei 14 lei/adult si 7 lei/copil pe care ii prestezi la intrarea in mina. Familia Albu=35 de lei ca popa. Ori doua zile...

  Nu am dat si la parcare ca nu eram tampiti. De ce a luat sotul meu Mazda pick-up? Pai ca sa ne suim frumos pe o gramada de gunoaie de langa parcare...gratis. Vine aia grasa..."Dumneavoastra aveti masina pe bordura acolo? (n.a. adica in AFARA parcarii propriu-zise)...noi amandoi intr-un glas NUUUU. Mara era pe tricicleta asa ca nu a zis si ea...

  Mergem, platim, suspinam...intram in frumosul lift care coboara 208 metri in mina. Lift e mult spus. E o cusca de lemn careia acum vad ca i-au pus niste pereti de plastic. Care mergeeee....si se trozneste de peretii putului. Inauntru baietii te baga ca pe sardele...adicatelea la banii aia doar nu vrei sa mai aduca odata liftul sa ii mai ia si pe altii...las ca ii bagam asa, ii impingem cu picioru inauntru. Si cand ajungi la destinatie constati ca usa liftului se deschide INAUNTRU. Adica in mufa lu ala care sta cu nasu lipit de ea...sau cu curu...depinde de noroc.

  Dupa aventura cu liftul ajungi in mina...fi-mea vrea pe tricilcleta (nu ma intrebati unde mi-am varat-o in calatoria cu liftul!) iar noi doi ne uitam in suuuus si ne minunam (desi am mai fost acolo). Cand ne minunam mai tare auzim un 'trosc'...Mara e gramada pe jos cu tricicleta in cap. Podeaua nu e dreapta. Luam copilu de pe jos, il scuturam...ea nici nu a bagat de seama ca a avut un accident...vrea inapoi pe utilaj.

  Si da-i si mergi prin mina...ne-am minunat, ni s-au desfundat nasurile...am luat niste cataroaie de sare, evident pe bani, ca doar nu era sa fie sarea gratis in salina...Am facut vreo 2 poze cu grija ca nu platisem la intrare TAXA DE APARAT FOTO...sa nu ne vada micutzii sa ne dea amenda. Am reusit sa stam doua ore pana cand pe mine au inceput sa ma usture organele interne, in speta plamanii, asa ca am iesit pe trei carari de acolo...

  Fratilor, nu pot sa va spun cam cum MERGE O BERE dupa doua ore de stat in saramura aia...si cum cateva ore nu am mai dorit sa vad solnitza, ca eram cred solutie saturata. Cert e ca dupa acele doua ore, Mara a vrut sa manance rosii (care inainte ii provocau niste usturimi crunte) pe care le-a mancat cu mujdei ca sa nu fie goale...hihi...Am fost extrem de fericiti sa o vedem mai bine. Pana cand nu ai un copil nu stii ce e aia fericirea de a-l vedea ca se face bine din cate o boala...Iti vine sa dansezi dansul bucuriei in jurul mesei.

Ciocan sau periutza?

  Da! M-am tuns scurt din nou...acum, pentru a mia oara in acesti aproape 30 de ani...astept strambaturile celor din jur. Vine bunica-mea...."aaaa ce ti-ai facut mama?"...de sotul meu nu mai zic nimic. Nici el nu zice...doar il vezi cum ii dispare pentru o clipa bucuria din ochi. Apoi isi revine repede dar el saracu nu isi da seama ca se schimba la fatza.

  Cea mai tare a fost Mara care a ras cu o placere maxima cand m-a vazut. Asa ca pot sa spun, pentru PRIMA data in viata, ca cineva s-a bucurat ca m-am tuns foarte scurt.

  Numai pentru asta si MERITA sa faci copii. Ei te iubesc asa cum esti, si periuta, si ciocanel...

"Te-a tras vreun curent ceva..."

  Eu una daca mai aud chestia asta de multe ori cred ca o iau pe campii...Zilele trecute la emisiunea medicala de la Antena 2 auzeam un medic ortoped spunand, cu un zambet oarecum jenat, ca "Romania sufera de curent"...ca raspuns la comentariul unei doamne bolnave de ceva la coloana si care putea sa jure ca intreaga ei afectiune e legata de acest "curent".

  Oriunde merg aud oameni care mai cu trei clase, care mai cu facultate bagand cate una d-aia cu "m-a tras curentu"...lasand la o parte perversiunea exprimarii, vin si intreb si eu ca proasta-n targ: ce este acela curent? Ca am fost si eu de exemplu pe malul marii unde bate cam mereu vantul si nu am vazut nici un pescarus sa se tina cu mainile de sale sau de masele spunand "m-a tras un curent nene ieeeeri..." Si nu i-am vazut nici pe astia care "sufera de curent" sa stea pe plaja cu caciula in cap. Chestia e ca tot pe ei daca ii iei si ii bagi intr-o casa tot la 35 de grade sa zicem, si le deschizi doua geamuri, o sa spuna ca "e curent" si ceva TREBUIE inchis pentru ca cineva se va IMBOLNAVI grav, deoarece "e un curent".

Am auzit de-a lungul vremii diversi oameni diagnosticandu-se cam de tot ce ti-ar trece prin cap de la infectii la masea la dureri de spate...toate cauzate de curent. Bunica mea personala daca merge cu masina si cineva deschide un geam isi va pune un batic in cap chiar daca se afla intr-o Dacie, in august, la ora 14. Cand se da jos din masina, chiar daca bate un vant puternic afara, isi da baticul jos pentru ca afara...guess what...NU E CURENT...

  Daca ii intrebi cum e asta cu curentul, oameni in toata firea o sa stea foarte seriosi in fata ta si o sa iti explice cum ca "curentul" nu este ca vantul. Este altfel, este altceva, ceva malefic care face sa te doara rau de tot diverse chestii...Daca ii intrebi de ce la alte popoare nu exista "curent" se vor ofensa iremediabil.

  Eu inca astept cu nerabdare ziua in care cineva o sa vina sa imi spuna ca i s-au inflamat hemoroizii pentru ca l-a tras un curent.

La Zoo

Cum ii explici unui copil de doi ani ce este acela un strut? Mergi la gradina zoologica, ca un om "responsabil" in ale educatiei si acolo nemernicii au pus ... un strut, nene. De fapt doi, ca erau o familie cred. Ta-su cica "uite tati niste curcani altoitzi"...hmm...nu cred ca e bine. Noroc ca la momentul asta Mara nu intreaba nici ce e ala strut si nici ce e ala curcan. De "altoit" nu mai vorbesc.

Apoi ajungi la cusca cu maimutze, carora niste binevoitori le-au aruncat in cusca de la seminte la pufuleti si mucuri de tigari. Iar ele saracele rontzaie la ele cu o scarba ferm definita pe mutre. Mara se uita uimita ea e cat maimutza asa ca se simte in elementul ei. Maimutza se uita fix la ea si mai roade alene o samantza. Mergem mai departe? Sau stam aici si ne tot miram din ce animale destepte s-a tras prostul asta de om.

Mergem mai departe, ratoni, cum il smulgem pe tati de langa tzarcul cu ratoni, aceasta e-ntrebarea? Ar mai fi si intrebarea "de ce stau astia ca dudele in pom?" si "daca iti cade unu d-ala in cap nu te omoara?" dar cum nu au fost plasate de un copil de 2 ani ci de unul de 30 asa ca mergem mai departe.

Toate alea sunt HAM...dar Pisica este Papaca si in viziunea Marei ar trebui sa fugim dupa ea in ocolul vacilor alora mari rau de tot, numite bizoni. Mami e usor terifiata la gandul ca una d-aia s-ar putea supara daca ii invadam domeniul asa netam-nesam.

Tati inca se mai gandeste la ratoni...