Tovarasul director

   M-am perindat pe la medici in ultimele luni cu mare avant. Nu-i vorba cica-s sanatoasa tun, pe sistemul "operatia reusita, pacientu' mort" da' asta e alta discutie. Intr-una din perindarile pe la micuta clinica la care am mers pentru diverse ecografii... cum imi zbura mie gandul asa pe scaun in sala de asteptare, ma uitam la oamenii din jur. In marea lor majoritate diabetici (clinica are contract cu casa de asigurari si vin oamenii sa stea la cozi sa ia retetele periodice) sau varstnici. Era acel moment al lunii cand vine lumea sa stea la coada ca sa-si ia actele pentru boli cronice. 

  Io, tra-la-la... ma uit la un nene de vizavi de mine si zic in gand "pfoaiiii ce seamana asta cu Dad!". Detalierea situatiei. Primii patru ani de scoala i-am prestat cu onor la Liceul Pedagogic, o institutie de mare prestigiu la ora aceea. Tovarasu' Dad era director. Scoala cu clasele 1-13, internat si cantina. Si mini ferma proprie. Am fost inscrisa acolo "cu pile" pentru ca nu apartineam de acea scoala, mama a vrut sa ma dea acolo tocmai pentru ca aveau optiunea mesei de pranz pentru copiii ai caror parinti munceau si n-avea cine sta cu ei. Gen aia cu cheia de gat ca mine. 

  Acolo in prima luna de scoala (si singura de cantina ca s-a prins mama ca muream de foame) au reusit sa ma faca sa urasc mancarea gatita chiar mai mult decat o uram. Am mai povestit despre ciorba din bucati de slanina de porc care pluteau la suprafata apei. Pe care le luam si le basculam sub masa ca nu puteam sa le mananc. Mancarea de mazare (si orice alta mancare) continea aceleasi bucati de slanina fiarta. Profesoara care era pila noastra ii laudase mamei mancarea de acolo. Ca e buna, ca au ferma proprie, au carne! Va dati seama ce insemna asta in 1986. Aveau carne! Aveau porci si pasari. Ce nu stia doamna cu pricina era ca profesorii nu primeau aceeasi mancare ca elevii. Nici n-avea de unde sa stie, la ei in farfurii era carne. 

  Ce stia insa toata lumea (cred, ca daca stiam eu la 7 ani presupun ca stiau si altii) era ca Tovarasu Dad cara cu Dacia lui neagra cu numere mici (le mai stiti, da? cei care nu erati vii pe vremea aia puteti intreba parintii ce insemna asta) carne. Porcii plecau inainte de Craciun cu Dacia. La plimbare. Sub forma de carcase semi-transate si bagate in saci de plastic. Puii erau mici, probabil ca plecau singuri pe jos catre casa tovarasului Dad si a rudelor sale. N-aveau nevoie de Dacie. Zburau. 

  Tovarasul Dad nu stia sa zambeasca. Era un tiran absolut, conducea cu mana de fier institutia, toata lumea tremura doar la auzul numelui sau. Un barbat inalt, spre 1,90, gras, cu falci de porc si o burta in care puteai baga cel putin trei butoaie de bere. Enorm. Cu costum gri si cravata. Cand ii tuna si urla se auzea in toata scoala. Atunci, in primul an de scoala am inteles ce-s "comunistii" si ce inseamna sa fii "jmecher" in Romania anilor in care traiam. Atunci am stiut. Ala lua carnea. O lua de la copii si o ducea la el acasa. Parintii plateau masa pentru copii si primeau slanina plutitoare. Un porc are muuuulta slanina. D-aia alba, fiarta, nu sunca pe care tot Dad o afuma si o lua acasa. Isi facuse si afumatoare tot acolo, uneori mirosea a fum si apoi m-am prins eu ce si cum pentru ca eram un copil extrem de "viu", urmaream cu atentie si pricepeam tot ce se intampla. L-am detestat. Imi era sila de slanina aia si cand am inteles ca porcul pleca la el acasa pe furis mi-a fost mai sila de el decat de slanina aia de care imi era o silaaaaaaa...L-am detestat 4 ani apoi am plecat la alta scoala unde directorii chiar au fost oameni de exceptie in urmatorii 8 ani. 

  Revenind la sala de asteptare...zic maiculitza ce seamana asta cu Dad. Mi-a venit un val de saliva de greata in gura pentru ca asocierea e Dad-slanina. M-am gandit bai ce tampita sunt, am asa niste chestii in cap dupa atatia ani, cine stie cine-o fi asta (desi seamana al dracu' de bine cu el, doar ca ete ce slab e) si io ma gandesc acu' la Dad. Si astia nu ma mai baga odata la ecografia aia... Si iar ma uit la el si vad ca e cu nevasta. Se contraziceau. Ma uit la aia si vad ca e asa platinata, cu niste aur pe ea (desi bine trecuta de 70) si zic mama astia chiar arata a securisti, sa mor io... ete si costumu' parca e la fel doar ca asta e maro. Si evident ca ma busea rasu' de propriile mele ganduri. Si cum ma auto-admonestam in gand ca ce om rau sunt odata ce aud asistenta "Domnul Dad, poftiti!". 

  Si se ridica. Si vorbeste si grimaseaza un zambet. Si imi dau seama ca el e! Si rad brusc, apoi ma opresc ca mi-e ca ma baga astia in cabinetu' de psiho direct daca ma vad razand singura. Apoi il vad cum ia o punga de 1 leu cu ceva in ea. Prin punga se zareste pentru ca e semi-transparenta. Suntem la o clinica privata. In interiorul pungii de 1 leu se afla... o punga de cadou colorata cu "o atentie" in ea. Cu care se ducea la cardiolog. Probabil porcii s-au depus pe inimioara.