Cadourile sunt de multe feluri. Ador sa fac cadouri si-mi placea mult sa primesc cadouri. Vorbesc la trecut pentru ca din pacate nu prea mi se intampla sa mai primesc cadouri de multa vreme. M-am maritat cu un barbat si din cate inteleg ei nu stiu sa faca cadouri. Asa ca dupa ce niste ani m-am suparat foarte rau ca nu primeam cadouri deloc sau ca am primit un ceas mare batut cu pietre pe care scria Luis Vuitton. M-as fi suparat si daca ceasul ar fi fost de acea marca din simplul motiv ca era batut cu pietre, maica... adica oricine ma cunoaste s-ar prinde ca la blugi si "tenesi" nu prea merge un ceas "da haur" let alone unul pe care sa fie vuitonu' la kil. Cred ca in ziua aia chiar m-am luminat teribil in ceea ce-i priveste pe masculi. Pe bune!
Normal ca si el s-a suparat ca n-am apreciat! Dude, daca dupa ani si ani de zile de cand ma cunosti faci o d-asta acu' te astepti sa zambesc politicos? Ma rog, acum radem pe tema asta (mai mult eu ca el se infurie de cate ori eu rad)... da' in general eu am cam renuntat la ideea de cadouri. Asta e. In ultimii ani n-am mai avut nici finante de cadouri, ne-am dat peste cap doar pentru Mara. Acum ca se apropie ziua ei ma agit. Cu spume. Apoi imi aduc aminte ca nu, nu trebuie sa-i dau si luna de pe cer, ca n-are sens. Dar acum ca am bani imi vine sa ii iau tone de chestii, tot fac cate un cos plin in cate un magazin online si apoi renunt. Pentru ca mai e o luna si ceva pana atunci si risc sa iau 323434 de cadouri... tre' sa ma abtin :)))
Cel mai frumos cadou pe care l-am primit in viata mea a fost un cos de gunoi. Pe care evident ca Marius mi l-a luat imediat dupa ce am nascut si eram cocosata la propriu de spate din cauza sarcinii. Aveam o cocoasa demna de Notre Damme de ii venea sa planga de cate ori ma vedea dezbracata. Culmea dar in timpul sarcinii n-o observasem nici unul din noi, probabil din cauza ca eram prea preocupati sa ne uitam la burta de balena din fata cocoasei care locuia in carca. Deci, dupa nastere, dureri de spate cervicale cu cocoasa sus acilea spre ceafa. Doar cine nu are probleme la cervicala nu stie ce-s alea durerile astea. Le-as da oricand pentru o problema lombara, atata zic.
Ma durea spatele, ma dureau mainile care capatasera tot de la sarcina un sindrom de tunel carpian... eram un fel de zombi care trebuia sa schimbe copilul. Si sa se aplece la cosul de gunoi. Ne-am uitat in magazine, un cos cu pedala era fabuloasa suma de 36 de lei. Acum 7 ani. Cand veniturile noastre erau de 900 de lei ca indemnizatia mea a venit 4 luni mai tarziu. 36 de lei nu m-am indurat sa dau. Dupa doua zile Marius a venit acasa cu cosul de gunoi cu pedala si a zis ca nu mai poate sa ma vada cum ma chinui si ca o sa fie bine. Mi l-a pus langa masa de infasat si a plecat inapoi la treaba. Am ramas muta in mijlocul camerei si mi-au dat lacrimile.
Al doilea cel mai frumos cadou din viata mea a venit de la un strain. O straina mai exact. O doamna romanca stabilita de mica in SUA care nu stiu de unde a gasit blogul, a citit si ne-a iubit. Si acum vreun an si ceva m-a contactat, s-a prezentat si pentru ca stia prin ce trecem financiar mi-a trimis bani cadou. I-am luat Marei bocanci si am platit intretinerea intr-un moment in care nu stiam cum o sa fac sa platesc intretinerea. Un om care a stiut sa faca un cadou perfect si care l-a facut cu drag si cu naturaletea omului bun. A prietenului care stie sa fie langa tine la rau. Atunci cand e greu. Ca la bine si la nunta e simplu. La greu vezi cine e acolo. La greu vezi cine iti e prieten. Nu ne-am vazut pe viu inca, am vorbit doar la telefon la un moment dat cu placerea oamenilor care simt ca se cunosc de o viata. Si pentru ca maine e ziua ei Mara a vrut sa ii trimita o felicitare. N-am nimerit cu posta pana la urma, asa ca i-o trimitem aici virtual si o pastram sa i-o dam cand ne vom vedea. La multi ani, draga noastra! Sa fii fericita! Si multumim! Si abea asteptam sa ne vedem si sa te pupam!
mami, o fi frumoasa felicitarea?
este in faza "sa facem o plaja de 2 Mai"
si sa ne aratam opera
hihiiii
si pe o parte
veselieeee
victorioasa!
Oamenii astia care ajuta neconditionat merita cele mai bune ganduri si intamplari. Sa fiti sanatoasa, Adina!
RăspundețiȘtergereExact! A facut un gest curat si frumos si am ajuns sa fim prietene.
ȘtergereNi-a fost greu de multe ori in viata. Multi nici n-au bagat de seama caci nu m-am vaitat. Multi din cei apropiati n-au crezut ca as avea nevoie de ajutor,ca "lasa ca o scoate ea la liman, e descurcareata"... Dar au fost si oameni care mi-au dat fara sa cer, m-au sprijinit si m-au intarit cand ma simteam abandonata. Asa ca inteleg sentimentul tau si aprecierea pentru o prietenie neconditionata. Numai bine prietenei tale iar tu sa intalnesti cat mai multi oameni de acest fel!
RăspundețiȘtergereDa, cred ca nimic nu e mai greu si mai urat ca atunci cand esti la pamant oameni care spun ca-ti sunt prieteni sa reuseasca nu numai sa nu te ajute ci sa te loveasca si mai rau!. Si uite ca un om care pana la urma nu ma cunoaste a vrut sa intinda o mana. Si a fost (dincolo de bani) un moment de bine pe care mi l-a creat si care a contat enorm!
ȘtergereCea mai buna prietena a mea e cea mai buna prietena a mea dintr-un motiv asemanator.
RăspundețiȘtergereLa multi ani, Adina!
:)
Ștergere