duminică, 10 noiembrie 2013

Tres Olivos si prosteala

   Mancam de ceva ani la Tres Olivos, in Ploiesti. Am mancat odata la primul, cel de pe bulevard, dupa ce s-a deschis cel de pe Caragiale care e aproape de noi am mancat la ei de foarte multe ori. Probabil de vreo 50 de ori cel putin. 

  Mereu spun ca in Romania nu exista "restaurante" decat cu mici, foarte mici exceptii. Un restaurant nu e o "mancatorie", o "impinge tava" sau o cantina unde fac mancare niste tanti cu patru clase. Un restaurant trebuie sa aibe un bucatar si niste norme si niste pretentii. Adica servim bine si mancare buna, facem lucrurile MEREU la fel, nu azi bun si maine prost sau invers. Mentinem un standard, nu mergem tot in jos dupa deschidere!

  Cand s-a deschis Tres Olivos pe Caragiale am recunoscut unii din cei mai buni ospatari pe care ii stiam prin Ploiesti. Ca na, asa e in provincie, daca mergi la restaurant ii cam stii care de pe unde vine. Zic uite, au luat oameni buni. E o fata acolo, una bruneta care e impecabila. Deci tipa ar putea servi in locatii de lux fara nici o apasare. Restaurantul era marketat ca unul de "tapas", explicau ei ce e aia si chiar iti ofereau un mic tapas din partea casei. Oaaau, ca in alte tari, ce chestie! Am fost incantati pentru ca acele trei masline si doua-trei bucatele de tortilla sau ce ne mai dadeau ei o incantau pe Mara enorm. Era "mancarica ei mica" si se bucura de ea foarte mult. 

  Fix acum doi ani, in perioada asta, am fost acolo cu un prieten, tin minte pentru ca azi e ziua lui si atunci venise dupa ziua lui pe la mine sa ne vedem. Atunci, acum doi ani, mancarea era excelenta! Serviciul impecabil, tapasurile bune, preturile foarte ok. Eram in extaz, in sfarsit o carciuma misto in Ploiesti. 

  Cand au inceput sa o ia in jos primul lucru a fost disparitia tapas-ului. Desi inca pe meniu scria despre el, ospatarii uitau sa il aduca sau aduceau doar daca cereai. Buuuun, zic hai, saracia e mare...mna...Dupa aia a inceput uleiul sa miroasa a ulei d-ala prajit de sute de ori. Mna, saracia e mare, lumea vine mai rar la carciuma...ce sa-i faci...Apoi parca si-au revenit putin si au construit si un loc de joaca afara, foarte dragut, zici mersi ca lasi copiii la joaca si poate apuci si tu sa mananci sau sa bei o bere cu sotul la terasa. Si cred ca pe asta au inceput sa se bazeze! Pe prosteala parintilor. 

  Pe parinti care vin acolo pentru locul de joaca si care incep sa inchida ochii la mancarea care a devenit din ce in ce mai PROASTA. Si la ospatarii noi care au aparut si care nu stiau sa ia o comanda sau sa o tina minte pana la calculator. Pizza care inainte era foarte buna a inceput sa apara ba arsa, ba nefacuta. N-am mai luat pizza prea des de nervi, pentru ca nu imi place sa dau inapoi mancarea la restaurant. Nu imi place. Urasc sa fiu pusa in postura asta. 

  In weekendul asta am avut musafiri de la Bucuresti, cu copii. Si cum era cald am zis sa mergem acolo, sa se joace copiii, sa stam afara. Ieri era un ospatar nou (domnu' manager, daca cititi, e vorba de 9 noiembrie 2013, orele 12-16,30, masa de langa locul de joaca). Da, am stat multe ore! Ghiciti de cate ori ne-am dus dupa ospatar? Pai da. Cam de fiecare data. Inacceptabil! A ramas mancare multa, l-am rugat sa ne-o dea la pachet...NU ne-a mai adus-o. Una din doamne pierdea trenul, nu mai puteam sta sa chemam omul din nou. Nota de plata: 200 de lei. 

  Azi au venit alti prieteni, tot de la Bucuresti. Ma si gandeam ce noroc pe mine, ce bine ca vine lumea sa ma vada la noi acasa...m-am bucurat enorm. Am zis ca ieri era nenea ala pe care nu il mai vazusem, zic azi n-o mai fi. Azi nu mai era el, era unul din baietii pe care ii stiam. Si el ma cunoaste. Domnu' manager, daca cititi, azi, 10 noiembrie 2013, orele 12,15-14. Ospatarul ok, ne stim demult, a venit, a fost atent. Problema a fost ca prietena mea si-a dorit paste cu fructe de mare. Au mai luat o spaghetti carbonara si o lasagna. Cand au adus pastele am constatat cu stupoare ca PUT. Cand i le-am dus ospatarului i-am zis "astea nu miros bine" si el a zis "pai sunt paste"...Nota de plata: 100 de lei (nu au pus pastele alea)

  Domnule manager, daca ospatarii dvs. nu au gustat toate preparatele din meniu (cum era normal sa faca, pentru a sti ce vand!) si au impresia ca e normal ca pastele sa puta....imi pare rau dar nu asa se tine un restaurant! Tanticile din bucatarie i-au spus prietenului care s-a dus sa discute cu ele ca "asa miros fructele de mare"...cand el le-a rugat sa le manance ele ca le plateste el au spus ca "noi nu mancam fructe de mare"....Pai si atunci de unde stii matale cum trebuie sa miroasa? Pastele aveau niste creveti intregi, care fusesera congelati. Erau din cei mari care ar trebui si curati probabil, dupa decongelare, dar daca proastele nu stiu ce-s aia...Ele or fi incercat sa le scoata matele si nu le-au gasit pe burta poate din cauza ca domnii creveti le poarta in carca. Pe ele, matele!

  Nu mirosea nici a mate de creveti, eu glumesc. Materia prima era STRICATA. Mirosea a stricat. Fructe de mare stricate. Oameni cu copil mic la masa. Normal ca n-au mai avut curaj sa ii dea nici chestia comandata pentru ea...ca nah...Noi am avut snitel cu cartofi, pe ala l-au nimerit. Ar fi culmea sa nu stie sa faca un snitel. Ce mi s-a parut si mai rau este ca prietenul nostru ne-a spus ca in bucatarie erau muste. Vii. Care locuiau acolo. 

  Inacceptabil, domnilor de la Tres Olivos! Venim cu copii acolo, ati facut in asa fel incat sa ne atrageti...si acum faceti in asa fel incat sa ne bagati in spital? Domnilor, muste in bucatarie egal buba. Fructe de mare stricate...pai astea pot omori oameni. As suna la Sanepid dar eu stiu ca in Romania cine reuseste sa aibe un restaurant il are pentru ca stie unde si cui sa dea. Deci sa fim seriosi cu Sanepid-ul sau OPC-ul sau alti functionari ai statului roman. Singura mea speranta este ca dupa ce voi trimite acest link managerului el va intelege ca pune sanatatea oamenilor in pericol. Si mai ales a copiilor pe care a stiut cum sa ii atraga acolo. Insa acum are o responsabilitate enorma fata de ei. Domnule manager! NU MANCARE STRICATA!!!

  Si eu as mai adauga si: nu pizza nefacuta, nu friptura uscata...si daca doamnele alea nu stiu cum se face, ma ofer voluntar sa vin sa le arat cum. E simplu, cum ar zice prietena Mo: se ia o oalaaaaaaaa.....Trebuie doar sa iti pese. Dar ca sa produci un meniu cu fructe de mare trebuie sa fi mancat la viata ta asa ceva. N-ai cum altfel. E ca si cand mi-ar da mie cineva acum carne de hipopotam sa o gatesc. Evident ca n-o sa stiu daca ea trebuie sa puta sau nu. Si nici cum miroase in stadiul corect. Domnilor restauranteuri...asta e un biznis cu logica oricarui alt biznis. Un mecanic care nu cunoaste motoare n-are cum sa isi faca treaba corect. De ce presupunem ca o tanti care nu stie ce e aia un crevete va putea sa produca ceva comestibil? Puneti-le sa guste! 

  Pentru ca refuz sa cred ca managementul lui Tres Olivos serveste cu buna stiinta fructe de mare stricate. Refuz sa cred asta!

Un comentariu :