Mancarurile copilariei mele

   Sunt curioasa daca scriu inca un post despre mancare ce vor mai spune anonimele-aducatoare-de-trafic. Asa ca purced. Azi ma gandeam la minciunele. Nu la d-alea zise ci la d-alea prajite. Au trecut cam 25 de ani de cand n-am mai mancat minciunele. Din cele facute de bunica-mea sau sora ei. Ele erau facatoarele-de-chestii-dulci in familia noastra extinsa.

  Azi cand am cautat de curiozitate online minciunele m-am socat sa vad cate femei confunda asta cu niste gogosi umflate. Si apoi le pozeaza si pun poze pe bloguri de bucatareala. Sunt prima la inovatii culinare, la transformarea mancarii de pe vremuri in alta, mai noua, mai...cumva...Insa unele lucruri n-ai cum sa le transformi. Te uiti la ele ca la cerc. Din cerc s-a facut roata. Nu ai cum sa faci roata din patrat. Ca nu iese.

  Am luat ceva carti azi de pe Elefant si ma uitam ca e Radu Anton Roman la reduceri. L-as lua si l-as da spre studiere oricarui om care vrea sa afle despre bucataria romaneasca aia de la mama ei. L-am luat si azi din raft ca sa ma asigur ca nu-s eu nebuna. Si da, nu-s. Minciunelele sunt faina cu unt si ou (intreg sau doar galbenus). Nu cu drojdii, praf de copt, zahar in compozitie, ca nu-s gogosi. Sunt ca un fel de crantzanele pudrate cu zahar. Si pe care le iubeam eu enorm, desi eu nu ma omoram cu dulciurile nici in copilarie cum nu-mi plac nici acum. Dar daca imi zici "vrei ceva dulce?" ma duce gandul la minciunele. 

  "Bogacele". Sau "pogace, pogacele, pogacite" sau cine stie cum le-o mai zice lumea...le facea sora bunica-mii. Si pentru mine erau si inca ar fi cam cea mai misto chestie de mancat. Era aluat de cozonac fara zahar in care se puneau jumari facute pasta la masina de tocat. Pe deasupra unse cu ou si presarate cu sare grunjoasa apoi coapte. O bomba calorica sinistra daca stai sa te gandesti. Insa...de vis. De vis! Eram in stare sa mananc pana imi tiuiau urechile. Ciordeam cu var-miu, le indesam in buzunare si ne piteam in dormitor la matusi-mea si ne indopam. 

  Placinta cu praz. Iarna practic din asta traim chiar si acum pentru ca spre deosebire de chestiunile de mai sus care erau laborioase si nesanatoase, placinta cu praz reteta bunicului meu matern grec este o chestie pe cat de buna pe atat de ok. Mmmmbine, recunosc...E mai bine pentru sanatate sa o faci cu foi de placinta din comert care au apa si faina, pentru ca foaia adusa de bunicul meu e un soi de semi-foetaj din apa, faina si sare uns din belsug cu untura intre straturi. Poate de aia si e o chestie eeeeextraordinar de buuuuna. Umplutura se face putin diferit de cea olteneasca care exista si la noi. In Romania se face din praz cu oua, in Grecia se face din praz cu oua si cu branza de oaie. Plus piper, din belsug. 

   Fiind un copil caruia ii displaceau 90 la suta din chestiile disponibile la vremea aia...n-am o lista prea lunga. Ciorbele nu imi placeau. Imi vine sa vars si acum la ideea de ciorba. Eram fortata sa mananc ciorba si felul doi ori asta pentru organismul meu era o teroare. Pentru ca nu incape. Nu pot manca la aceeasi masa un castron de apa si apoi mancare. Eu toata ziua beau circa un castron de apa. Asa-s facuta. Drept pentru care cand zic ciorba sau supa zic teroare. Doua chestii imi placeau: cea de pui cu galuste (sau taitei) si ciorba a la grec. 

  Pe care ciorba "a la grec" o gasesc azi la restaurante sau la lume...in orice forma posibila doar aia care trebuie NU. Am vazut la viata mea atatea caricaturizari ale acestei ciorbe de nu pot sa cred. Si foarte multi oameni dand din cap ca "e buna". O fi buna dar nu e ciorba "a la grec". E simplu: in bucataria greceasca exista conceptul de "avgolemoni", care se pune la diverse preparate. Adica oua plus lamaie, dupa cum ii si zice. Avgo=ou, lemoni=lamaie. Asta inseamna "a la grec" care poate fi la ciorba de pui sau la o mancare de pui. Ciorba e simpla: pui fiert, ceapa cubulete si orez. La final oua batute cu zeama de lamaie. Atat. Nu alte legume, nu bulioane, nu ardei, nu patrunjele....nuuuu. Daca e a la grec, asta inseamna. Si e una din cele mai bune chestii de pe fata pamantului. 

  Mancarea a la grec iar imi placea: pui inabusit in tigaie cu un pic de apa plus un sos din ceapa, smantana, oua si lamaie. Plus piper. E excelenta. Merge si cu carne de pui si cu pipote sau inimi. Sau curcan. Imi mai placea si ostropelul ca era cu usturoi si ala imi place mult. Cel mai tare uram si urasc si azi "ghiveciul". Asta nu inseamna ca nu il gatesc pentru familia mea. Cica fac chestii spectaculoase cu legume la cuptor, asa zice lumea, eu nu stiu pentru ca le fac fara sa le gust. Doar ideea de legume fleoscaite ma infioara :)))

  Imi placea mamaliga cand eram mica, de ani de zile n-o mai suport sub nici o forma. Marei ii place foarte tare asa ca ii fac mereu. Cu branza si smantana sau la cuptor cu branza si oua. Macaroanele care existau pe vremuri nu tin minte sa ma fi entuziasmat. Pastele am invatat sa le apreciez cand am invatat sa le fac cum trebuie si sa fac eu paste proaspete. Si dupa ce am fost in Italia si am mancat acolo. 

   Mai tin minte o placinta cu mere. Care habar nu am cum era facuta dar era moale, plina de mere si data cu zahar. N-am nici o idee cum o facea, cred ca tot bunica-mea. Ea era cu placintele si dulciurile, mama era cu chestiile sarate. 

  O chestie de care imi e foarte, foarte dor e socata. Mi-am promis ca la primavara sa incerc sa fac. Mi se parea cea mai buna chestie din lume. Desi gustasem Pepsi, socata imi placea mult mai mult. Mai facea mama un suc sau sirop din coji de portocale fermentate cu zahar. Pentru ca, doar nu vroiai sa arunce COJILE de la portocalele obtinute dupa ore de stat la coada? Pfff, se manca TOT! Tin minte borcanul mare de sticla in care le punea acolo cu zahar si nu mai stiu ce si le lasa sa stea. 

  Ciulamaua imi placea enorm. Imi mai placea mazarea cu singura problema ca aruncau in ea marar care imi strica toata bucuria. Probabil am mai zis ca urasc mararul, patrunjelul si leusteanul. Pe cat le urasc pe astea pe atat iubesc rozmarinul, oregano, cimbru si busuiocul. 

  Singurul peste pe care il mancam cu placere era hamsia pentru ca nu avea oase. Pestele imi displacea in totalitatea lui, gust, miros, tot...cum imi displace si in ziua de azi. Azi somonul e singurul pe care l-as manca dar la cat a ajuns sa coste acum zicem mersi ca avem sa ii luam copilului somon. Noi astia adultii (in speta Marius si mama care-s iubitori de peste) o ardem pe guvid si chefal vara la 2 Mai. Imi plac insa crevetii, imi placeau cand eram mica garizii de la 2 Mai. Crevetii de Marea Neagra sunt micuti dar foarte, foarte buni. Insa acum se gasesc foarte rar. Sunt fix fratii mai mici ai lui Black Tiger. Se fierbeau si ii vindeau lipovencele la poarta in cornete de hartie ca pe seminte. 

  De sarbatorile diverse...salata "de beof" (care atunci era fara vreun beof in compozitie) ma incanta. La fel si icrele, vinetele si chestiile astea. Acum nu prea. Ca asa e cand vezi o chestie odata pe an, e mai buna. Piftie nu imi placea, ca si acum, cea de porc. Mi se pare scarboasa rau. De curcan sau gaina e buna. Carnatii nu mi-au placut niciodata in mod special. De ceva ani fac in casa ca sa nu cumparam porcariile pline de tampenii din magazine. Cu o masinarie din asta electrica faci 3 kile de carnati in 20 de minute. 

  Chiftelele! Alea da. Alea imi placeau. Alea negre, prajite in ulei mult pana le lua naiba. Azi stiu ce inseamna carnea aia arsa pentru organism si le fac la cuptor. Nu ies la fel de bune, evident...pentru ca orice chestie prajita va fi mult mai gustoasa decat aceeasi chestie neprajita. Sa fim seriosi. Insa, copila mea s-a nascut in chestii "coapte la foc mic" si se pare ca daca nu stii prea bine cum sta cu chifteaua naclaita in tigaie... iti place si astalalta la cuptor :) 

  Tin minte cand eram mica si mi-au dat carne de iepure odata. Cat de buna mi s-a parut. Acum cativa ani am gasit un producator din Maneciu si am luat iepuri. Da, pentru mine ramane cea mai buna carne pe care am gustat-o pana acum. Asta si cea de prepelita. N-am gustat inca crocodil dar cred ca mi-ar placea. As manca orice animal pentru ca sunt o persoana carnivora din nastere. Iepuri, oameni buni! O carne slaba, cu colesterol putin si avantaje multe. Plus un gust genial. Iepure la cuptor cu cateva legume pe langa si vin rosu! 

  Acestea fiind spuse ma duc sa imi iau ceva de mancare ca mi s-a facut foame!