Extremismul scutecului

   Sau unde s-a ajuns cu exagerarile in materie de nastere si crestere a copilului. Eu una nu sunt adepta extremelor de nici un fel. Nu e bine sa fii niciodata intr-o extrema. Mai ales atunci cand ai un copil. Insa se pare ca de la o vreme au aparut niste curente de crestere a copilului care mie una mi se par cel putin bizare. Sa o luam pe rand, incepand cu nasterea.

  1. Nasterea acasa, neasistata, Lotus. Acasa ar fi bine, daca n-ar fi groaznic in ideea unor pericole. As face asta insa nu neasistata de macar o asistenta de specialitate. Aia cu Lotusul, adica lasat copilul cu placenta atarnata de el pana cand ii cade cordonul de la buric...mi se pare cel putin aiurea. Inteleg ca acum s-a demonstrat ca e mai bine sa nu tai cordonul decat cand acesta inceteaza sa mai pulseze, si e foarte logic sa faci asta (nu, nu o sa faca spitalele romanesti asta nici cand mi-or creste mie aripi) dar de ce sa lasi placenta acolo? Dupa ce ala nu mai pulseaza, toata jmecheria moare. Care e logica sa lasi copilul atarnat de o bucata de tesut mort niste zile? Eu cred ca tre' sa fie cel putin incomod daca nu si periculos.

  In partea cealalta a nasterilor e cezariana "la cerere" si eventual "la rece", adica fara ca travaliul sa fi inceput macar. Pentru ca pleaca doctorul in concediu. Sau pentru ca nu lucreaza cand te apuca pe tine. Sau pentru ca ti-e frica sa nasti. Sau pentru ca...orice alt motiv in afara de pericol iminent asupra mamei sau a fatului.

 2. Alaptarea pana cand se intarca copilul singur. Adica pana cand isi ia singur ghetele, ghiozdanul, gagica de mana, si pleaca la scoala pe jos....sau ceva. Din punct de vedere al evolutiei omului, eu una zic ca daca omu' are dinti, merge si denumeste obiecte...e cam gata cu laptele. In momentul in care incepe sa iti zica cum se cheama partea aia de corp a ta devine cel putin ciudat sa il mai alaptezi. Dupa varsta de 2 ani copiii incep sa aibe amintiri permanente. Deci acel om isi va aduce aminte toata viata cum sugea la mama lui. Eu nu cred ca e ok sa se intample asta. Nici pentru baieti nici pentru fete. E aberant. Da, copilul trebuie alaptat macar pana la 6 luni, da, laptele matern este cel mai bun lucru pentru copilul tau, insa nu e cazul sa credem orice "studiu" ni se flutura prin fata ochilor pana nu stim cine l-a platit, cum a fost facut si in ce fel. Da, se poate intampla ca un copil alaptat sa fie mai destept ca unul hranit cu sticla, insa se prea poate sa nu fie asa. Da, se poate ca un copil alaptat sa nu aibe alergii, insa depinde cu cine comparam. Comparam cu unul care bea cola de la 1 an si nu a fost alaptat, sau comparam cu unul care e hranit foarte sanatos si nu a fost alaptat? 

  Un corolar si mai misto al ideii de alaptare perpetua este acela al "alaptarii in tandem" adica mai faci unu' mic si ii alaptezi pe amandoi deodata. Unul de 2,3,4 ani si unul nou nascut. Eventual in acelasi timp. Si eventual ala mai mare iti si spune ce trebuie sa faci si cum, ca deja el e om mare...si stie. 

  In partea opusa alaptarilor de orice fel este ideea ca "nu alaptez pentru ca mi se lasa sanii" sau oricare alt motiv in afara de lipsa laptelui sau boli care te impiedica. Insa nici martiriul alaptarii nu mi se pare ok, adica sa ajungi sa plangi in continuu ca te doare si sa iti urasti copilul pentru ca trebuie sa il alaptezi. Mai bine o mama cu mintea la locul ei decat un copil alaptat cu stres si nervi. 

3. Co-sleepingul, adica dormitul in pat cu sugarul tot pana se cere el afara. Adica pana cand se duce singur si isi cumpara un pat. Ca altfel nu vad cum sa se hotarasca el singur ca nu mai vrea cu parintii. 

 Ideea opusa e sa il nastem si sa il punem in alta camera. O alta exagerare, dupa parerea mea, pentru ca s-ar putea ca monitorul sa ramana fara baterii fix cand copilul pateste ceva. Iar sindromul de moarte subita in primele 6 luni de viata e o chestie chiar demonstrata pe numaratoare, nu doar asa cu "studii". Eu nu zic sa dormi cu el in pat, dar nici sa il pui in alta camera cand e foarte mic nu mi se pare o idee buna. 

4. Purtatul in brate e un alt trend. Da, adica purtatul NUMAI in brate. Tot timpul si tot pana cand se cere el singur jos. Eu cred sincer ca cei care au zis ca e mai bine asa nu aveau hernie de disc. Sau aveau un magazin d-asta de wrap-sling si alte asemenea acareturi care vad ca se vand pe o gramada de bani. Da, copilul trebuie luat in brate cand e mic, ca are nevoie de afectiune si de atentie si de ajutor. Insa sa il duci numai in brate mi se pare o exagerare teribila.

 In toate trebuie o cale de mijloc. Nici o extrema nu e buna. Nu mai bine alegi o cale de mijloc, ceva cat mai bun pentru copilul TAU, decat sa alegi o extrema? Compromisul face parte din viata. Ce mi se pare bizar e ca cu cat extrema e mai la margine, cu atat adeptii sunt mai infocati, mai frenetici, mai plini de sine si de ideea ca ai lor copii vor fi "altfel" sau "mai buni" atunci cand vor fi mari. Ori eu una nu cred ca avem de unde sa stim acum ce vor alege ei sa faca atunci cand o sa fie oameni mari. S-ar putea sa ne uimeasca.