marți, 8 noiembrie 2011

Omul meu

Omul meu e al meu demult. De atat de mult timp incat nici nu ne mai aducem aminte bine cum aratam noi doi pe vremea aia. Omul meu e al meu cu totul. E al meu asa de tare, incat nu mai stim clar care e unul si care e celalalt...ne completam propozitiile acum 14 ani, azi nici nu mai simtim nevoia sa o facem, ne uitam doar unul la altul si stim sigur care e replica care urmeaza. Radem amandoi.

Omul meu, si cand nu era al meu (pentru ca l-am dat afara pe usa din viata mea)...a venit sa ma salveze cand mama mea era pe pat de spital iar eu eram singura.

Omul meu mi-a dat ceai cu lingurita cand eu eram bolnava si nu nimeream decat sa plang de durere si de rau. Omul meu m-a incheiat la pantofi cand eu purtam copilul nostru si eram mare cat o balena care inghitise un elefant.

Omul meu mi-a scos bunica cazuta in casa, a spart usa, a pus alta usa, a mers la spital cu mine, m-a tinut in brate cand eu plangeam de deznadejde...apoi a plans si el cand a avut timp, trei zile mai tarziu.

Omul meu, aseara, a dus cealalta bunica ranita acasa la ea, a luat alta prietena de acolo si s-a oferit sa o duca el acasa cu masina, pentru ca stia ca ea sta undeva imposibil de ajuns noaptea pe jos...apoi a venit acasa zambind...

Omul meu crede ca el nu e niciodata suficient de bun, de harnic, de productiv, de destept, de frumos, de inalt...si intotdeauna se da peste cap ca sa fie mai bun. Sa invete mai multe. Sa faca mai multe, pentru noi doua, familia lui.

Omul meu rade si i se umezesc ochii cand ma vede fericita. Sau cand aude de cineva care e fericit. Sau cand se uita la Tom si Jerry. Sau cand fetita lui vine si il ia in brate sa il pupe. Sau cand o vede pe bunica mea prin casa.

Omul meu ma iubeste pe mine asa cum sunt. Desi il enervez uneori. Desi sunt rea alteori. Desi timpul ar fi putut sa il faca sa nu ma mai iubeasca. El ma iubeste mult. Atat de mult incat de multe ori nu poate sa spuna asta si se enerveaza pentru ca nu isi gaseste cuvintele.

Iar eu, care de cele mai multe ori am toate cuvintele la mine...vreau sa ii spun azi ca il iubesc la fel de mult ca acum 14 ani cand am fost noi doi la ziua lu' Bogdanel! Ba chiar mai mult as putea zice, pentru ca de la an la an, el e pentru mine din ce in ce mai inalt. Si e ....Omul meu.

7 comentarii :

  1. Of, ce frumos, you are lucky. Si ce potriveala. Stii, noi azi implinim fix 3 ani de la primul contact.

    RăspundețiȘtergere
  2. Minunat...ai scris asa frumos...si sunt sigura ca uneori nu exista cuvinte pentru a exprima ceea ce se simte acolo...in interior...

    RăspundețiȘtergere
  3. Parca ne-ai descris pe noi :)
    Cateva mici diferente:
    ne stim de 10 ani (peste doua zile :) sunt sigura ca el nu-si aminteste dar asta nu-l face mai putin special) si totul a fost ... mai lin decat uncatec de leagan :)
    si avem doi copii :)
    in rest ... suflete-pereche :)
    Ti-am lasat mai multe mesaje in seara aceasta, si am trecut de la pronumele de politete la cel ... mult mai cald, caci asa te-am simtit, tu simti frumos, si scri pe masura, deci gata te-am adoptat, vrei sa-mi fi prietena? :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma si miram de pronume de politeturi pe aici unde ne punem toti poalele in cap :))) Ma bucur mult de mesaje, si bineinteles ca vreau sa fiu adoptata!

    RăspundețiȘtergere
  5. Si ca sa vezi ca sunt serioasa in intentii :D te anunt ca te-am citit 'pe toata' :)
    yap :) de vreo 3 ceasuri te citesc (intre timp culcat copiii&stuff) si imi place bai! esti simpatica tare :)
    Imi place ca esti altfel si ca nu-ti e rusine cu asta, ca esti sanatoasa in gandire si modul in care simti pentru cele doua suflete care iti sunt aproape.
    Nu mi-a fost foarte clar cu greutatile intampinate in ultimii ani si cu plecatul din tara, si nici nu ma priveste defapt, sper sa continui sa scri indiferent unde te-ai afla.
    Deci ... bine te-am gasit! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa-i ca n-ai primit ultimul meu sesaj, al' de pe la 12 noaptea? :(
    Mie nu mi-a cerut codul acela cand i-am dat post si nici nu l-am salvat (prost obicei).
    Uf ... printre altele ziceam ca ti-am citit toate povestile (aseara) si ca mi-au placut mult, mai scormonesc prin memorie si-l reeditez.

    RăspundețiȘtergere
  7. Am primit, Andreea! Multumesc mult pentru gandurile bune. Codul l-am socs eu ca sa iti fie mai usor sa comentezi. Dupa cum ai vazut blogul asta nu prea a avut comentatori pana acum. Prietenii mei imi raspundeau la postari pe messenger :)
    Mai ales anul asta a fost greu...vrem sa plecam din Romania insa nu stim daca vom reusi. Deocamdata tot la Ploiesti...

    RăspundețiȘtergere