Ea. 17.

   Nu stiu cand, sau cum dar da, azi a facut 17 ani. 17! 17! De niste saptamani imi tot zic in cap, 17! Apoi imi aduc aminte ca noi 45 anul asta. Deci da, cam iese la socoteala, ca sa zic asa. 

  Femeia asta e apriga. E frumoasa si desteapta si pe afara si pe dinauntru. E buna si harnica si se ofera sa ajute pe oricine, oricand. Chiar si daca o enerveaza. Nu de noi zic. Are o prietena care la un moment dat o scotea din sarite pentru ca era foarte neajutorata asa ea, cu socializarea. Iar Mara care acum, ghici ce, este cea mai sociabila fiinta ever dupa ce in Romania mai avea putin sa isi sape o groapa sa se ingroape in ea...ei, ea acum ii ajuta pe altii sa se imprieteneasca. Si are rabdare cu cei care nu pot. Si le explica cum sa faca sa poata. 

  Femeia asta munceste mult la scoala. Munceste, se da peste cap, o face cu drag mare acum la colegiu. Profesorii ajuta cat pot, in rest e munca lor. Femeia asta e misto. Imi place de ea. Si ei de mine. Iar asta, la 17 ani, e o realizare in viata mea de mama. Si a lui de tata, caci el o face sa rada zilnic si o iubeste nespus si ieri s-a dus si a stat cu ea prin toate magazinele unde a avut ea de cumparat ceva, si i-a luat ce a vrut ea de la toate second handurile ei. Pentru ca ea nu cere multe. N-a cerut nimic de ziua ei. |Tot ce vrea e sa fie aici, acum, cu noi. 

  La multi ani, iubita mea! Esti o muiere misto!