vineri, 17 august 2018

Sardinia partea 1. Introducere.

  Mi-am dorit sa vad Sardinia inca de pe cand Anthony Bourdain a facut, cu multi ani in urma, un episod din No Reservations acolo. Multe dintre calatoriile mele prin lume au fost inspirate de el. Si o sa mai fie, desi anul asta el a murit. Ce a lasat el in urma este o capodopera a calatoriilor, un monument de informatie pentru iubitorii de calatorii si de mancare traditionala din toata lumea. Episodul sardinian a fost fenomenal, m-am indragostit pe loc. Emisiunile lui erau reale si fara bullshit in ele, de aia am avut mereu incredere in ce spune. Si asa a fost.

  Am ales cea mai departe locatie posibila. Departe de turism. Acum avem copil mare si ne permitem sa calatorim cu totul altfel decat alte dati. Putem merge cu masina la plaje indepartate, putem sta mai tarziu seara, putem face multe lucruri pe care pana mai deunazi nu le puteam face. Apropo de masina, daca aveti rau de masina sau de miscare, nu mergeti in Sardinia. Insula e strabatuta de drumuri care au curbe de 180 sau patru mii de grade din cinci in cinci metri. Si intr-o parte e o rapa, o gaura, un 300 sau mai multi metri mai jos. M-a incercat mult de tot mersul cu masina pe acolo pentru ca mie imi e foarte frica de mersul pe serpentine. 

  Deasemenea nu recomand insula asta calatorilor cu copii mici. Pentru ca nu ai ce sa faci cu ei acolo, asta e insula de oameni mari, de copii mai mari care fac snorkeling si inoata, oameni mai maricei care apreciaza plajele si peisajele dincolo de mancatul de nisip si statul cu curu' in apa. As zice un peste 8-9 ani, cam asa, acolo nu exista "distractii" pentru copii, meniuri pentru copii, cam nimic pentru copii. In Sardinia vazuta de noi exista doar natura, apa calda si mult soare. Si o caldura infernala. Data viitoare o sa ma duc in primavara! Pentru ca da, simt ca o sa ma intorc in Sardinia... m-am indragostit.

  Peisajul este incredibil. Initial am crezut ca am aterizat pe Luna sau asa cum mi-as imagina eu Luna. Nu stiu de ce. Insula e o aglomeratie de dealuri, munti si stanci care se revarsa in mare. E un peisaj salbatic prin munti, e o liniste care pe mine una m-a relaxat total. Dar da, noi nu am mers in locuri turistice si aglomerate. Deloc. Si, cumva, in mod absolut fantastic, pe insula asta chiar poti sa faci asta. Adica drumurile nu ti se impreuneaza cu cele ale acelor turisti multi si galagiosi. Daca vrei sa nu auzi vorba de om o saptamana, poti face asta in Sardinia. Daca gazdele noastre nu erau acasa chiar nu auzeam pe nimeni o saptamana. Cate un caine care latra sau o pisica care cerseste de mancare... cam atat in satul unde am stat noi. 

  Ah, si ziua cu "fiesta", au avut ceva praznic local (nu Sf Maria, era altceva inainte cu cateva zile, sau o fi fost de antrenament). In ziua aia au inchis capatul de sat in care stateam, au intins mese mari pe strada si s-au pus pe treaba baietii. Toate babele din sat aliniate la masa regulamentar, asta dupa ce isi prestasera numarul de cruci pe metru patrat inainte, cu popa si tot ce trebuie. Cand i-am vazut la mesele alea ca de parastas am fost coplesita de ras traditie. Bai, deci astia chiar asa sunt, ca in filmele lui Bourdain! :))) Era pe bune! Si asta simti acolo, ca te intorci in timp, ca astia sunt, nimic nu se schimba, sus pe munte in Sardinia ar putea fi lejer anul 1500 doar ca au curent electric. Pana cand auzi ca dau drumul la muzica care suna extrem de similar cu slagarele anilor 80 :)))) Dar frumos, destul de incet, civilizat, nimeni n-a racnit si nu s-a dat in stamba. 

  Internetul mai usurel asa, nu prea era, flutura si reteaua noastra de pe telefon de ziceai ca-s chilotzii lu' mamaie pe catarg. De multe ori n-am avut semnal la telefon deloc deoarece na... locuiam la Cucuietzi. Dar tocmai retragerea asta totala de lume m-a fascinat. Ei nu-s italieni. Ei zic ca sunt sardinieni si uneori ii auzi vorbind pe limba lor si nu pricepi nimic. Ei se refera la Italia ca la "continent" as in Europa. Ei sunt ei, continentul e continent. Ei sunt departe de lumea "aia". Lumea aia exista in statiunile de pe malul marii, alea pline de turisti galagiosi cu pretentii stupide la masa de pranz. Lumea lor e alta. E una fixa de mii de ani, cu mancare buna, incredibila, transmisa din generatie in generatie de mii de ani. Cum ar zice Bourdain, e tot ce ti-ai putea dori de la Italia doar ca cu mult in plus :))))

  Colegul meu italian mi-a spus ca ei vad sardinienii cum vad englezii oamenii din Wales, adica "oieri prosti". E clar ca e tara oilor si a caprelor si e clar ca oamenii sunt extrem de simpli si de muncitori. Peste tot sunt ferme de fructe, legume sau animale, peste tot pe drum ai "frutti e verdura", corturi enorme cu fructe, legume, branzeturi, ulei de masline, oua, toate locale si multe bio. Preturile nu sunt mari deloc avand in vedere calitatea marfii. Cat despre "oier prost" pai nu stiu sa ma hotarasc acum daca nu cumva Sardinia i-a cam batut pe cei din Franta la meciul "branza". Si la calitate dar maaai ales la pret! Foarte ieftine branzeturile, am venit cu o valiza plina :))) In Franta mancarea e extrem de scumpa, in Sardinia mi s-a parut chiar ok. Carnea e foarte ieftina si extrem de gustoasa, am incercat pui, vita si carnati locali luate de la supermarket.

  Oamenii astia fac mancare cu pasiune. Pentru ca e o insula muntoasa au o mare parte din dieta formata din salamuri uscate, sunci gen prosciutto dar mai bune, mai gustoase. Multi le fac la ei acasa, fiecare agriturismo (pensiune locala care serveste si masa in tip meniu fix) isi face toate cele acolo din ce produce ferma respectiva. Rosiile care nu erau o specie de planta locala, au fost aduse acolo si va rog sa ma credeti ca le-a placut locul! Bune rau de tot! La fel si fructele. Ca in soarele ala cum ar putea sa nu se coaca? M-a copt pe mine pana la os. Caldura mare, moncher, mai ales dupa ce n-am mai simtit d-astea de 2 ani de cand am mers in Sudul Frantei. Acum am avut aer conditionat si obloane groase, a fost misto ca dormeam ca purceii in casa aia racorita si plina de bezna :))

  Ne-am plimbat intr-o saptamana nici mult dar nici putin, am vazut ce era de vazut asa ca "turist" intr-o prima faza. Vedeti, revin la ideea ca a fost doar o prima faza! :)))) Pentru mine un loc nu se poate vedea din prima cu totul. Se poate simti din prima si clar am simtit locul asta ca fiind ceva aparte, de la peisaje la lumina si liniste. Linistea aia. Era liniste pana si pe plaja. Dar da, noi am fost pe trei plaje dintre care una pustie si inca una care avea doar doi salvamari rataciti in rest nimic "amenajari". Prima la care am fost era d-aia turistica, utilata cu sezlonguri (vai cat le urasc!) si umbrele d-alea aliniate ca soldatii una langa alta.... dar mai incolo aveai kilometri de loc de stat ok ca oamenii. Apoi am mai cautat si am descoperit altele care nu contineau nici carciumi, nici sezlonguri si nici oameni unele dintre ele :)

  Asta mi se pare fantastic in Sardinia. Poti sa mergi acolo cred ca vreo zece ani la rand si n-o sa descoperi toate bucatile de plaja care exista. N-o sa urci toate dealurile si muntii si n-o sa apuci sa vezi toate satele cu strazi la unghi de 55 de grade si inguste de 1 metru juma'. E o insula mare, frumoasa, salbatica, linistita. M-a fascinat enorm. 

 Va continua. 



5 comentarii :

  1. Buna... majoritatea insulelor micute sunt ca pe acelasi tipic spus de tine aici.... eu locuiesc pe una din insulele canare foarte mici si este fix la fel doar ca relationat la spania si nu la italia.... dialect, lume de pe la 1500 traditii obiceiuri pustietate si tot inclusiv drumurile cu serpentine si tot ce ai descris tu :).... insulele mici isi pastreaza cam acelasi tipar... si aici pentru toat lumea spania e continent , se spune te duci in peninsula... ca si idee la gomera , insula unde locuiesc eu este la o ora de ferrybot de tenerife care e cea mai mare dintre ele... este o diferenta cer pamant tenerife cu aici... am locuit niste ani in tenerife si e poate mai mizer acum ca in multe locuri din europa.... la o ora distanta pe ocean insa se schimba treaba total :) ... asa ca te inteleg perfect sentimentul de liniste nu se compara cu nimic trait nicaieri in alta parte... daca vei mai vizita insule micute vei avea fix aceeasi senzatie ca te-ai indragostit si vei vrea sa te reintorci :) .... acu un an si ceva i-am facut o surpriza barbatului meu si am organizat o mini vacanta in 2 pe insula aici, de ziua lui , noi locuind in tenerife .... dupa 4 ore pe insula asta ne-am uitat unul la altul si am spus in acelasi timp ,cred ca nu este cazul sa te intreb la ce te gandesti ca am decis deja..... in 1 luna si jumtate eram mutati definitiv :) viata curge altfel , fara stres, extrem de linistit si de frumos , insulele mici sunt un paradis real . In rest, ma bucur ca te-ai simtit bine ,si va doresc o viata linistita si frumoasa in continuare , scrie mai des :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cat de tareeee! Pac v-ati mutat!

      Ștergere
    2. Buna :) acum am vazut ca ai raspuns ... mhm, nu e chiar asa aia cu pac te muti ca si aici choar daca esti la distanta de o ora cu ferrybotul de tenerife este incredibil de greu cu mutatul.... norocul meu e una bucata sot german care e mult mai calculat si metodic ca mine ca altfel in baza mea ... nici o sansa... dar nah ,totul e bine cand se termina cu bine , aici mai dificil e ca a trebuit inchiriata o duba din aia foarte mare de marfa care cumva a mai trebuit si dusa inapoi in tenerife ca singura prin apa nu a vrut :) dar e bine.... mult , infinit mai bine ca in tenerife , nu exista comparatie....p.s.: ti-am citit acum postul unde scriai ca esti acasa ... cam asa am simtit si eu si ca o idee mai macabra asa putin ca maica-mea a innebunit cand i-am mentionat aspectul.... stii cum am realizat eu ca sunt acasa ? oricat de cretin ar suna :)... aici cumva intre satucul meu si ocean jos la plaja este un cimitir... dar din ala curat mega organizat plin de palmieri verdeata ceva de vis la propriu ... si cand am realizat ca aici vreau sa ma ingroape cand oi muri mi-am dat seama ca sunt acasa :) .... noi 2 ne cunoastem din scoala generala cat si liceu .... ma numeam pe atunci dinu ioana gabriela ... te urmaresc de ani de zile si sincer ma bucur maxim pentru tine , ai o super familie si acum ai intr-adevar si liniste si fericire. Ma bucur maxim :) Hasta la proxima :)

      Ștergere
  2. awww, si pe blogul printesei urbane tot de sardinia am citit, si o fosta colega tot din Sardinia s-a intors.

    pana sa apuc sa ajung si eu pe acolo (motivare as avea, altele sunt problemele :))) sigur m-ai convins in schimb sa ma uit la un episod cu Anthony Bourdain! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, a fost ceva cu ei anul asta, cred ca au bagat mai multe zboruri si mai ieftine sau ceva. Toata lumea a mers in Sardinia :)))

      Ștergere