luni, 18 iunie 2018

Respiro

  Aseara, cand sa atipesc, m-am trezit brusc cu o lumina aprinsa in ochi. Dupa ce mi-am cules inima de pe pereti am zarit-o pe fi-mea la capul patului. Ochii sticlosi si obrajii rosii mi-au spus diagnosticul chiar inainte sa-mi desurubez dopurile din urechi si sa o aud cum clantzane voios din toti dintii. Facea febra. Am infofolit-o bine, i-am infipt un Nurofen in bot si apoi m-am pus pe asteptat.

  E mare acum si stie singura ce si cum, ma uit la ea ca incepe sa aibe o doza de stoicism cand se imbolnaveste, nu mai miorlaie ca un copil mic, isi ia singura medicamente diverse, stie ce are de facut. A trait niste probabil sute de febre, ma gandesc cum au zburat unsprezece ani si cam cate grade am numarat eu in anii astia. Termometrul a fost inutil, nu mai avea baterie, dar la mana stiu sigur cu precizie de sutime cat are. Se cheama mana de mama, combinata cu buzele apasate pe fruntea mica care dogoraste. 

  Asa ca azi stam acasa, m-am pomenit total din senin cu o zi libera si, ca o mama denaturata ce sunt, ma bucur de fiecare secunda :))) E aproape final de an scolar... ma rog, mai avem pana pe 25 iulie cand e prima zi de vacanta... si cu totii suntem cam rupti. Anul trecut eram noua, nu calarisem prea multe drumuri, a fost altceva. Anul asta ma simt stoarsa. Am avut o saptamana de vacanta acum doua saptamani dar n-am simtit ca ma apropii de vreo stare de odihna sau normalitate. Ma incurajeaza faptul ca nu sunt singura care se simte asa, si colegii imi confirma si profesorii prin scoli... suntem cu totii la capatul puterilor, nervilor si rabdarii. Evident ca si copiii sunt obositi si e si cald prin scoli, desi anul asta avem parte de o vara minunat de racoroasa care pe mine una ma unge pe suflet.

  Azi dimineata i-am aprins chiar si semineul electric Marei ca sa se dezmorteasca nitel, mi-e tare teama sa nu vina ceva calduri dupa toata racoarea asta. Acum un an am avut vreo 40 de grade la soare cateva zile si a fost cumplit. Imi da sperante casa cea noua in care stam, pare sa fie nitel mai aerisita, mai repede racoribila decat precedenta. Avem si gradina de care se bucura copila si mai nou avem cea mai tare inventie din lume (dupa aerul conditionat si tampoanele OB!) si anume un jacuzzi de gradina, din ala cu apa calda si bulbuci. Mi-am implinit o dambla de-o viata si sunt extrem de fericita din cauza asta. De copil nu mai zic ca este in al noualea cer, raceala de acum i se trage de sambata cand s-a imbaiat cu prietenii ei timp de 2 ore cand afara erau 13 grade si un vant uragan :)))))

  Asa ca respiram nitel si pipaim copilul, mai un Nurofen, mai una, mai alta... Distractii de iunie. 

Pisoi bolnav la soare

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu