miercuri, 23 mai 2018

Săptămâni nebune

  Oioioioioiiii scaparam cu viata! In caz ca credeati ca am murit, ei bine, da, era sa ma omoare fii-mea cu disperarea care a apucat-o din cauza de teste Sats. Testarea este una la nivel national, cu subiecte de examen identice, doar in Anglia (in celelalte tari ale UK nu se da), o dau elevii de anul 2 (7 ani) si cei de anul 6 (11 ani) si este ca o statistica nationala pentru a masura "standardizat" nivelul copiilor din anul ala precum si progresul lor dintre anul 2 (final de Key Stage 1) si anul 6 (final de Key Stage 2). La anul 2 sunt fara timp si se pot da pe mai multe zile dar la anul 6 se dau in conditii de examen strict, cu subiectele aduse in scoala sigilate, cu ora inainte de examen, si deschise atunci. Testele s-au dat saptamana trecuta, de luni pana joi, ele nu inseamna mare lucru in marea economie a vietii de om scolar englezesc insa Mara a resimtit presiunea pusa de scoala asupra celor de anul 6. Ca deh, asa e ea, sensibila. Profesoara ei imi zicea zilele trecute ca e din cauza ca ea vrea mereu "sa faca bine"... i-am zis ca tare imi e teama ca e din cauza ca nu vrea carecumva sa "faca prost". Ar fi o chestie de semantica doar ca nu e. Asa ca saptamanile astea i-au scos la iveala toti monstrii formati in sufletul ei mic de cei doi ani de scoala romaneasca. 

  Desi i-am repetat de mii de ori ca nu se intampla nimic, orice ar face la aceste teste... nimic! In saptamana de dinainte s-a culcat seara de seara cu mantra "mami, mie mi-e fricaaaaaa"... iar lunea trecuta, la prima ora, era galbena. Albastra. Semafor. M-a anuntat senina ca ea crede ca o sa vomite. Am informat-o pe un ton cam neprietenos ca nu e cazul sa se apuce de vomitat ca avem treburi mai importante :))) M-a ucis cu spaima ei. M-a tocat marunt, marunt, ca pe ficatul pentru drobul de Paste...maruntel... Ba ma fugarea cu caietele prin casa sa facem matematici (ca ei de aia ii era teama, la engleza n-are apasari) ba urla ca ea nu mai vrea nimic si ca ea nu mai poate. Stai femeie, ca nu te-a pus nimeni sa faci nimic...

  Scoala i-a presat rau de tot. Motivul e unul pervers: singurul mod in care conteaza scorurile astea e pentru prestigiul scolii. Si cum aici nu se copiaza si nu se dau subiectele pe sub mana... well... astia micii tre' sa se descurce ca sa zic asa. Ceea ce, in lipsa de altceva, au si facut oamenii de 11 ani. Fiecare dupa puterile lor. Li s-a spus prin toate scolile, ca tot ce se asteapta de la ei este sa "do your best", chestie care era nitel hilara avand in vedere sutele de recapitulari din ultimele luni si toata presiunea pusa in carca lor. 

  Pentru mine a fost o experienta deosebita pentru a am fost translator la testele de matematica. La engleza nu au voie cu translator dar la matematica se pot traduce unele chestii. Asa ca am fost acolo in cele doua zile in care au avut ai mei examenele la matematica. Si pentru ca eu sunt translator, am avut voie DOAR EU, sa deschid subiectele cu o ora inainte de inceperea testului, ca sa le pot citi si traduce in capul din dotare, sa nu iar din timpul de examen al copilului daca nu stiam eu ceva! Deci am fost prima din scoala respectiva care am vazut subiectele, mi s-a parut ireal. Destul de ironica situatia, eu eram cu gandul la Mara in continuu si trebuia sa ma concentrez sa le tin astora emotiile in frau. A fost un amestec de emotii si senzatii si o placere sa vad profesorii cum se implica si cata grija au de copii. Subiectele au fost grele, mult mai grele decat imi imaginam eu ca vor fi. Sunt trei teste de matematica: aritmetica (50 de intrebari in 30 de minute), reasoning 1 (23 de intrebari in 40 de minute) si reasoning 2 (32 de intrebari in 40 de minute). Primele doua se dau intr-o zi, al doilea in a doua zi. 

  Alea de reasoning din ziua doi au fost cam rupere. Ziua doi de matematica fiind a patra de examene. Era greu de rezolvat si ca timp si ca greutate de a intelege toata logica care ti se cerea, in special de catre elevii EAL care o citesc in engleza, li se traduce (daca au noroc sa aibe translator) si apoi tre' sa priceapa ce vrea de la ei. Toate asta intr-un minut per problema! Nici cu aritmetica nu mi-a fost rusine, acolo timpul era si mai scurt si au fost o gramada de calcule de facut, multi nu au reusit sa termine testul in timpul dat. 

  Mara s-a descurcat ok, a fost destul de relaxata la ambele zile de engleza (prima de gramatica si spelling si a doua de reading si comprehension) iar zilele astea au facut la scoala si evalauarea Sat's pentru scriere in engleza, asta fiind ceva ce e corectat de profesorii din scoala, nu merge in afara scolii. A facut bine si la matematica, a reusit sa rezolve cu brio cele mai grele probleme (aici testele au problemele puse in caietul de testari progresiv, se incepe cu cele mai usoare, medii si la final ultimele sunt cele mai grele) si a gresit la unele mai usoare pentru ca nu a inteles ce vroiau de la ea. De aflat "scorul" il vom afla la final de iulie, nu ca ar mai conta ceva pana atunci.

  Acum e fericire pura. A scapat! Si da, a fost o experienta utila pentru ea, pana si ea zice asta. A vazut cum e sa dai un examen si mai ales a vazut ca nu se supara nimeni daca gresesti. Ca asa inveti. Mai ales ca ma-sa a fost acolo si a avut subiectele si am putut sa ii explic in ziua aia ce n-a stiut. S-a ofticat la cateva, a incercat si un "sunt o proasta" cu juma' de gura da' i-am taiat-o repede spunandu-i ca aici nu e Romania, aici nu zicem asa ceva dupa ce am trecut prin patru zile de examene cu brio! Mucles! :)))) In special cand ea a stiut sa le faca pe cele mai grele care erau de logica pura iar ea a invatat asta in scoala englezeasca. Pentru mine ca mama om, e total neimportant daca ea stie sa faca 8730 impartit la 97 cu capul in treizeci de secunde (ceea ce stia dar s-a incurcat in numere de m-a bufnit rasul cand mi-a zis ca "mi-au dat numerele pe langa!" :))) E perfect inutil. In ziua de azi avem calculatoare, e degeaba. Insa faptul ca a vazut niste chestii de logica de nivel inalt pentru varsta lor e o bucurie majora pentru mine ca om. Pentru ca aia e utila. Iar unele erau de te lasau masca prin simplitate dar complicaciune, ca sa zic asa. A venit de la al doilea test de reasoning si a zis ca "a fost usor dar foarte greu". Exact! Pentru ca erau de logica, de gandire clara. 

   Am reusit sa o fac sa rada in toate crizele de isterie  (ceea ce nu-mi imaginam ca mai pot face), a fost lipita de mine saptamanile astea mai ceva ca timbrul de scrisoare, mi-a zis inclusiv sa doooorm cu ea.... cand m-a auzit cu ce pofta rad a zis ca a glumit :))) Dupa prima zi era deja mult mai relaxata pentru ca a vazut ca stie ce i se cere acolo si ca nu e un capat de tara. E drept ca joi dimineata nu-i mai trebuia nimic, intrase in modul "sa ma lasati dracului in pace cu cacaturile astea", cand am iesit pe usa si i-am zis "succes" era sa imi traga una :)))) I-am citit gandul in privire!

  Cam mici sa duca patru zile de stres dar destul de mari incat sa fie responsabilizati binisor de o astfel de experienta. Cei care pot sa fie responsabilizati, ca erau destui carora li se rupea penisul cu zgomot, sincera sa fiu. Dar na, nu tre' sa fim toti destepti, mai tre' si muncitori necalificati pe lumea asta, nu se supara nimeni. Fiecare cu talentul lui in viata. Profesorii au avut si ei emotii destul de mari, au discutat tot timpul despre copiii cu probleme si s-au bucurat pentru fiecare dintre ei. Iar unii i-au uimit. Do your best! Atat.

  Dupa prima zi. Eu: cum a fost? Ea: a fost usooor! :)))


Spiridusa mea iubita




  

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu