sâmbătă, 29 iulie 2017

De 2 ani în Anglia. Fericire și roșii.

  M-am trezit de dimineata cu ideea in cap... azi e 29 iulie. Am zambit larg si m-am ridicat din patul in care cu onor rezidez pe timp de noapte, de doi ani. Afara era niste nor dar asta nu m-a impiedicat sa zambesc in continuare. Suntem in vacanta de pe 26, am de ce zambi. 

  Acum doi ani pe la ora asta... cred ca eram in avion. In sfarsit, plecasem. O lasasem in urma pe doamna invatatoare abuziva Angelica Puie, sistemul romanesc, soselele lipsa, blocurile gri si un oras care are un singur parc care contine si copaci. Am aterizat aici, in tara lu' Verde Imparat, tara in care iarba nu apune niciodata iar plantele sunt inmultite cu sfintenie. Habar nu aveam unde ma duc, nu fusesem in viata mea in Marea Britanie, nici macar ca turist. Nu apucasem. Nici nu mai stiu cat era exact ceasul cand am aterizat, ce stiu e ca era in jur de ora 5 dupa amiaza si ca baietii de la descarcat bagaje am impresia ca si-au luat pauza de ceai... am stat cu Mara si o jumatate de avion in asteptarea gentilor cam o ora. Au descarcat o juma' de carutza si s-au oprit. Tea time. :)))

  Desigur, intre timp am aflat ca aici pauzele sunt sfinte. Angajatorul nu te pune sa muncesti in pauza ta. Ce scrie in contract si ti se comunica la inceput, aia patesti ulterior. Cu tot ceaiul din dotare! :) Plecasem dintr-un Bucuresti incins la 50 de grade si am aterizat intr-o Londra de 16, eram amandoua in pantaloni scurti si maieuri, ne-am invinetit instantaneu, dar ziceam, pe rand "aoleu, ce bine eeeeeeeee, racoareeeeeeeee". Asa e si azi. Finalul de iulie vine mereu cu ploi si racoare. Ce bine! 

   De doi ani suntem mai fericiti decat am fost vreodata in cei 36 anteriori. Bine, exclud vacantele din Grecia sau Suedia la faza asta, includ viata de zi cu zi cu tot ce inseamna ea. Da, desigur, si aici "sistemul" are bubele lui, exista si aici chestii absolut hilare care se intampla din prostia unor functionari sau politicieni. Clar! Ca peste tot in lume, dealtfel. Dar aici viata e frumoasa si linistita, oamenii zambesc, vorbesc cu tine frumos si te ajuta in orice circumstanta. Si raspund la zambete in orice moment. 

  Statul iti arata respect. Tu, cetateanul, ai drepturi si obligatii. Statul nu iti incalca drepturile si iti cere obligatiile. Pe care tu i le dai bucuros, pentru ca vezi pe ce se cheltuie banii tai. Vezi in fiecare luna, reparatii, lucruri noi care apar, vezi scolile cum functioneaza, vezi strazile cum sunt intretinute, vezi cum poti merge cu masina linistit dintr-un capat in cealalt al unei tari enorme dar care e intretaiata de autostrazi si drumuri expres mai ceva ca un swaitzer. Poti sa mergi cu masina sute de kilometri si sa nu simti drumul, timpul sau stresul. Pentru ca lumea se poarta civilizat in marea parte a timpului. Iar asta conteaza. In marea economie a vietii, lucrurile astea conteaza enorm.

  Mara e fericita aici. A invatat foarte multe chestii, aia cu "nu se face scoala in UK" e o porcarie spusa de niste idioti romani care n-au habar de cum ii cheama. In UK se face scoala si se face serios, mult mai multe ore pe zi si saptamani pe an decat in multe tari. Iar scoala ii invata pe copii sa gandeasca in mod independent, sa isi puna intrebari, sa CONTESTE afirmatii gresite sau idei tampite. Stiu asta si pentru ca o vad pe ea si pentru ca acum am privilegiul sa vad atatea scoli si profesori si elevi... 10 scoli intr-o saptamana nu e putin, zic eu. 

  Mara e fericita pentru ca se simte in siguranta la scoala, stie ca nici un adult din vreo scoala nu o sa se mai poarte vreodata in viata ei cu lipsa de respect fata de ea, acum cred ca chiar intelege asta, mai ales ca i-am povestit ca si in alte scoli e asa. Aici oamenii mici sunt tratati cu respect, li se si cere respect, dar il si primesc. Aici, oamenii mici sunt oameni. Parerea lor conteaza, opinia li se cere de mii de ori pe zi, de la matematica "cum crezi tu ca ar fi asta?" pana la istorie, geografie, literatura. Ce crezi tu despre asta? Care e parerea ta? De multe ori am auzit profesori spunand "nu exista raspuns bun sau prost, asta e o intrebare despre ce crezi TU, orice ai crede e perfect!". Aici copiii nu au manuale! Nici macar de sport sau dirigentie! Abominabil sistem, lumea merge la scoala cu o sticla de apa in mana. Si cu un pix. Nu se invata dupa "manuale", se invata dupa stiinta profesorului care urmeaza o programa in care el, profesorul, poate introduce ce doreste el ca metoda de invatare. Invatarea se face in clasa. Continuarea de acasa se face doar la varste mari, nicidecum in scoala primara. Se face online, pe platforma scolii unde elevul are user si parola, acolo primeste teme si acolo le rezolva. Excesul de hartie aduce incruntari. Orice foaie de hartie se foloseste bine pe toate partile si apoi se recicleaza.

  In astia doi ani am invatat multe de tot. De la un alt sistem politic, economic, social, pe care l-am studiat in mare amanuntime, pentru ca asa sunt eu, nebuna, nu pot sa traiesc in ignoranta, am invatat totul de la capat, am invatat sa merg pe strada cu capul sus si sa zambesc ca toanta in continuu. Iar asta face bine la suflet si minte. O colega din Polonia imi zicea ca cei de acolo sunt pe aici foarte tristi la moaca, ca asa ii poate deosebi chiar si pe strada. Asa e si cu romanii. Merg inegurati, cu ochii in pamant, nu-i intereseaza deloc sa devina si ei ca cei din jurul lor, sa incerce si ei sa copieze populatia in care au aterizat. Ca daca ii vezi pe toti ca zambesc, sa mor daca nu te apuca zambitul... tre' sa fii prea inchis la cap sa nu te apuce, zau! 

  In astia doi ani am invatat sa fac inclusiv carne de mici, mult mai buna decat tot ce am mancat toata viata mea, am invatat ca nu exista "nu am nu stiu ce" pentru ca aici poti gasi absolut tot ce iti doresti, cei care zic ca nu au, clar nici nu cauta. Nici macar o secunda! Daca am iesit din mentalitatea "nu putem face acasa carne de mici deoarece... nu stiu, suntem handicapati", mentalitate pe care am avut-o o viata intreaga, mi se parea asa ceva imposibil de obtinut fara o fabrica de mezeluri la indemana... am iesit cu usurinta si din altele. Am gasit absolut tot ce ne-a poftit inima si stomacul... macelarul meu englez are burta de vita, a trebuit doar sa imi fac curaj si sa il intreb, o tine in spate, congelata, englezii nu mananca asa ceva decat rar, nu e in fata, la galantar :)))) Omul s-a bucurat enorm ca l-am intrebat de burta, de organe, de ficati si alte asemenea...

  Avem o gradina care acum da pe dinafara de rosii, cand am pornit ma gandeam ca na, agricultura afara in Anglia... ce vorbesti, bre, avem rosii cat mine de inalte, jur ca asa ceva n-am mai vazut in viata mea. Ne-am distrat foarte tare cu gradina asta, mai ales eu deoarece fac misto de Marius care inca traieste toate rosiile alea de parca ar fi copiii lui :)))) Stai sa il vezi pe asta primavara viitoare, cre' ca se muta acolo, nu mai da pe acasa, pe cuvant. Ieri am mancat prima salata de rosii cherry facute de noi el, evident ca au fost tare gustoase. Nu ca alea de la magazin nu ar fi, dar cumva ti se inmoaie limba la ideea ca le-a facut omu' domle, cu mana lui :)))) Cam asa: 


cherry englezesti

uriase romanesti din samanta de la 2 Mai

  Cam asta facem noi dupa doi ani aici. Maine plecam in vacanta, dam o fuga in nordul Frantei si nitel prin Belgia pe la niste prieteni... Tocmai ne-am luat alta masina (cealalta ne-a parasit prin stricare maxima) care ne incanta in mod deosebit, asa ca speram sa fie o excursie minunata, mai ales ca acum nu vom merge prea departe. Am facut bagajele si acum ma uit la Mara cum tzopaie incantata si-si face planuri pentru urmatoarele zece zile. 

  De pe insula, cu drag,
           Alexandra. 

  

15 comentarii :

  1. Draga Alexandra,
    Urez Albuletilor distractie maxima in vacanta. Felicitari pentru gradina, pt incheierea cu bine a celui de-al doilea an pe taram englezesc!
    Jur ca daca mai citesc un asa frumos bilant si la anu', eu imi fac bagaju', trag cheia in usa si ma urc in primul maxi-taxi spre aeroport via Anglia :D
    Asa frumos imbraci in cuvinte viata voastra de acolo incat daca inchid ochii imi imaginez ca si mie mi s-ar potrivi manusa o viata printre oameni zambitori, o vreme racoroasa si un mediu prietenos cu copiii. Dar cum lucrurile se fac calculat (cel putin la noi in casa), speram ca in urmatorii ani sa se alinieze astrele si sa ne rupem din rutina si din radacinile pe care simtim uneori ca le prindem aici.

    Va imbratisez,
    Geanina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mvaaii, tu vrei să-mi zici că nu au copiii de acolo manual de yachting, cum vrea domnu' ministru al nostru să facă? Impardonabil!��

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))))))) Clar, mai ales acilea la malu' marii! Rusine, zic! Rusine!

      Ștergere
  3. Succes si voie buna in continuare. Eu am plecat la virsta de 26 de ani, in urma cu de 27 de ani in Stuttgart. Gindesc la fel ca si tine. Copiii mei sint nascuti aici, parca de scoala germana nu sint chiar incintata ca tine. Din dorinta de a face tot mai mult si mai bine au si manuale si foi copiate etc. La fiecare scoala alte manuale. Concediu placut si felicitari Marei pentru constiinciozitatea ei. LIVIA

    RăspundețiȘtergere
  4. 2 ani deja! Cum trece timpul cand e cu bine si cu bune. La cat mai multi ani fericiti!
    Cu drag (de tot ce citesc aici),
    Luiza

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna!Am citit articolul tau despre scoala in Anglia, v-am urmarit aventurile emigrarii si pot sa spun ca imi cam ard calcaiele s-o iau si eu din loc, din Bucuresti, pentru baietelul meu de 6 ani! La fel am avut numai experiente nefericite cu scoala (am schimbat trei anul trecut, in clasa pregatitoare!), si ma ingrozeste ce ne asteapta iar din toamna! Urasc sistemul de invatamant de la noi, inca de cand eram copil - asa ca imi doresc pentru el exact ceea ce povestesti tu ca ati gasit in Anglia ... David al meu vorbeste engleza bine, a invatat-o aproape singur, cu ajutorul meu (sunt si traducator, printre altele), si cred ca ne-am descurca acolo! Imi poti spune unde traiti voi atat de linistiti, sau unde mi-ai recomanda sa vin pentru scoli publice de calitate, chirii rezonabile, criminalitate scazuta si tot asa?:) Eventual, si ce fonduri ar fi necesare pentru a incepe de la zero, cam care sunt chiriile? Ar urma sa fiu doar eu cu copilul, si mi-ar trebui si un job, evident ... Orice imi poti spune mi-ar fi de mare ajutor, iti multumesc mult de tot! Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Diana, daca "urmareai aventurile emigrarii" stiai unde traim noi atat de linistiti :))))) Si mai stiai ca nu suport intrebarile de genul "spune-mi tu mie unde sa ma duc eu in Anglia" atata vreme cat tu nu te-ai obosit sa imi citesti blogul sau sa faci o minima cercetare pe Google.

      Ștergere
  6. Sper peste ani să ne scrii la fel de frumos despre cum îți plimbi nepoțeii prin parc și ce trăsnăi fac. :) Mă bucur pentru voi. Ți-am mai scris că de fiecare dată când citesc pe aici mă umplu cu energie pozitivă. Mulțumesc!
    Toate cele bune și vacanță plăcută.
    Ami

    RăspundețiȘtergere
  7. Dragilor, voi stiti cat ma bucur pentru voi! Multi, multi ani fericiti! (p.s. a sosit weekend ul acela de recuperez postarile ;)

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna din nou, Alexandra! Ai dreptate, cand am postat m-a luat valul cam pe dinainte si n-am avut rabdare sa mai citesc:)) cred ca ma gandisem ca poate ati mai schimbat locul intre timp, de cand am dat eu de blog prima oara! Stiam doar informatii disparate, intre timp m-am pus pe citit blogul temeinic si o fac cu placere! M-a amuzat azi faza cu "it's a good weather if you're a duck", daca ti-o mai amintesti! E ok, intre timp am aflat multe din detaliile care ma preocupau, am cunostinte care s-au mutat acolo cu copiii. Stii cum e, una e sa citesti generic pe Google, si alta e sa auzi de la cine se confrunta "pe viu" cu experienta emigrarii. Toate cele bune si scuze pentru intrebari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Abia acum am citit această postare; merge și un Happy Anniversary retroactiv? :) Eu împlinesc 10 ani de Germania în octombrie și sunt cu totul în asentimentul tău: aici e casa mea, asta e țara ce-o iubesc, cu inerentele ei imperfecțiuni, dar cu imensul respect față de om și responsabilitatea față de cei care o populează.

      La mulți ani în noua voastră viață, să fiți mereu bine! :)

      Ștergere