sâmbătă, 15 iulie 2017

Lupta cu monștrii

  Munca asta pe care o fac eu acum ar trebui sa fie una usoara, copiii invata foarte repede o limba straina cand sunt scufundati in alta tara, scoala, existenta. E drept, le trebuie si ajutor. Aici intervin "monstrii" cu care ma lupt eu. Un set de monstri e legat de mentalitatile familiei: in Anglia e de cacat, nu avem leustean. Alt set de monstri vin din traumele profunde acumulate in doar cativa ani de scoala primara in Romania, copiii astia vin aici si nu inteleg ca aici nu vor manca bataie la scoala, ca nu vor fi umiliti public, ca nu vor fi certati pentru orice. Lupt cu morile de vant cateodata, dar lupt. Alaturi de mine lupta scoala britanica, care, atunci cand le explic despre ce e vorba, ma tine strans de mana si ma ajuta sa lupt cu monstrii din capetele mici ale acestor copii aruncati in viata si-n lume. 

 La scoala sunt ajutati dincolo de ce mi-am putut eu imagina vreodata, oamenii astia, cand afla ca le vine un EAL (English as a second language, asa ii numesc ei pe copiii straini care invata aici) incep sa se dea peste cap, sa faca flic-flacuri de-andoaselea, sa caute materiale (in timpul LOR personal, cand sunt acasa la ei si poate mai au si ei altele de facut dupa 6-8 ore in scoala). Ii vezi cum traduc ca disperatii chestii cu Google translate, care le da muie absolut de fiecare data :)))), ii ajut eu, le traduc chestiile cum trebuie (desi nu e jobul meu sa fac asta eu ma simt norocoasa ca pot sa fac asta pentru copiii astia si pentru profesorii care se dau peste cap).

  Oamenii se dau peste cap. Familiile copiilor romani ajunsi pe aici insa... nu prea se dau peste cap, sincera sa fiu. Exista copii a caror evolutie in engleza si in general este stopata de faptul ca inteligentii planetei nu inteleg ca nu tre' sa incerce ei, niste romani majoritatea fara scoala, sa ii "invete engleza" sau sa "vorbeasca cu ei in engleza"... sau pur si simplu sa ii lase sa vorbeasca in casa alta limba decat romana. Chestia asta e studiata, daca lasi copilul sa vobeasca in engleza intai va uita romana si apoi nu va mai progresa in engleza. Pentru ca te numesti EAL din cauza ca e "o limba SECUNDARA", daca tu nu ai o PRIMA limba pe care sa o cresti in continuu, ca vocabular, pronuntie, topica, nu vei putea sa inveti sa traduci in cap. Pentru ca, in prima faza, copiii trebuie sa invete prin translatie. Deoarece nu-s bebelusi, nu invata atunci limba asta pe o coala alba a mintii din dotare. O invata prin traducere. 

  Asta spun toate studiile pe care divizia mea le are, asta spun toate scolile si toti specialistii britanici. Ce spun parintii romani atunci cand li se explica clar lucrurile astea? Pai e un discurs gen... "ma doare in cur, ce daca vorbeste engleza la 4-5-6-10 ani cu mine, io zic mersi ca vorbeste engleza deoarece in infinita mea prostie ma gandeam ca vai, cum o sa invete micutul o alta limba. Io raspund in romana si gata. Am rezolvat-o". NOT! Sunt multe motive pentru care familia ar trebui sa mentina si sa dezvolte limba materna a copilului iar primul si cel mai important este ca il ajuta pe copil sa evolueze mult mai bine, sa ajunga la nivelul dorit de scoala si sa devina cu adevarat bilingv, chestie care e fenomenala pentru creier si pentru viata in general. Nu-l incurca cu nimic, ba din contra! Dar, evident, n-ai cum sa ii descui la cap pe incuiati, tot ce pot eu sa fac e sa merg acolo si sa vorbesc in romana cu ei, sa le explic notiuni in romana, sa ii ajut sa acceseze engleza mult mai bine prin intermediul limbii materne. Insa ce fac eu e putin, eu vad un copil o data pe saptamana cateva ore, oi fi io magica da' nici chiar asa...

  Celalat monstru, cel care ma doare cel mai rau este ala lasat in urma de scoala si de societatea romaneasca. Unii copii sunt aroganti, nepasatori, lipsiti de orice politete minima, meschini, barfitori ca tzatzele de pe gard. Foarte preocupati de grija altora, de ce fac altii sau cum sunt altii, fara sa se vada o secunda pe ei. Cei care sunt mai mari mint cu mare usurinta, incearca sa dea vina pe altii cand sunt ei de vina, oricand au o scuza de la a nu face ordine in jur (aici exista "tide up time" dupa fiecare activitate iar copiii englezi stiu de la 4 ani ca atunci ei tre' sa puna la loc toate obiectele pe caprarii, in cutiile aferente, sa duca gunoaiele la cos, etc). Imediat sunt paranoici, "toata lumea are ceva cu mine", "LOR nu le pasa de noi" si alte clisee auzite de la parinti, sunt sigura. Eu le vad si le stiu pe fiecare in parte, incerc sa le demontez eu dar le spun si profesorilor despre trecutul lor si ce a insemnat el.

  Am un baietel de varsta Marei care mi-a rupt sufletul ieri. Baiatul are 10 ani jumate, a facut 3 ani de scoala in Romania, si e nemultumit de viata dar mai ales de propria persoana. Cand am fost prima data la el s-a bucurat mult sa ma vada, sa vorbim in romana, mi-a povestit, ca un om nevorbit de o viata, tot ce se intampla in viata lui. Din cand in cand isi cerea scuze, spasit, ca ma "deranjeaza". Dar continua sa vorbeasca ca si cand nimeni vreodata nu l-a ascultat. De atunci pana acum starea lui mentala s-a inrautatit. E din ce in ce mai nemultumit, nimic nu e bine, parerea lui despre sine este, citez "eu nu sunt bun de nimic" sau "eu nu fac nimic cum trebuie". Nu numai ca face ce trebuie, dar chiar face in plus fata de asteptari.

  A venit aici in noiembrie anul trecut, acum vorbeste bine in engleza, scrie destul de bine, spelinguieste minunat insa... nu poate sa scape de monstrii. Unii sunt de acasa. "Mancarea nu e buna in Anglia, nici macar salata nu e buna!"... l-am intrebat ce gust are salata, a zis ca nu stie. Normal ca nu stie, salata nu are nici un gust, e niste apa cu clorofila practic. Cum dracu' sa ii zici copilului ca nici macar salata nu are gust in tara asta nasoala? "Aici nu gasim nimic"... l-am intrebat ce anume a cautat si n-a gasit, mi-a zis ca glicerina ca sa isi faca "slime"(nu stiu cum sa traduc chestia asta ca sa insemne ce zic eu). Cum, nu stiti ce e aia? O mazga cu care se joaca copiii de prin diverse tari acum :))) L-am informat politicos ca exista o reteta si pentru cei care n-au glicerina, si ca viata nu se termina la "slime".

  Progresiv, pe parcursul saptamanilor discursul lui s-a inegrit. Au inceput sa iasa la iveala monstrii sistemului romanesc scolar. Ba ca il bullinguiesc copiii (desi de multe ori nu e asa iar el face destule care sa atraga animozitati), ba ca nimanui nu-i pasa de el, ba ca el e un prost si nu face nimic bine niciodata. "Eu nu fac nimic bine" spune de multe ori, stergandu-si fruntea de transpiratie. E obez, mi-a cumplit de mila de el, are cateva zeci de kilograme in plus, chestie care evident ca nu-l ajuta in nici un fel. Stie ca e obez? Nu. Mananca doar zahar si paine dar vorbeste mult despre salate imaginare care n-au gust.  

  Spune obsesiv ca el nu stie sa scrie cum trebuie. Asa e, el nu stie de fapt sa gandeasca independent o poveste. Nu stie sa faca din capul lui un text literar asa cum stiu elevii de 10 ani din Anglia. Nu stie sa faca asta nici in romana, pentru ca in Romania stim cu totii ce a invatat el. Aici nu i se dau "note" in mod public asa ca el e nemultumit. Se agata cu disperare de competitia din capul lui, competitie falsa, inexistenta aici, vrea topuri si clasamente mai mult decat vrea sa afle lucruri noi. Scoala primara de aici nu contine topuri si clasamente, omul e frustrat. De cate ori ii spui ca a facut ceva bine se repede la tine, "nu e bine, nu e deloc bine, nimic nu e bine". Ieri chiar m-a speriat. A scris si o poveste foarte neagra la literatura, mi-a dat o stare de neimaginat. Eu n-am vazut pana acum cum arata un copil puternic deprimat, traumatizat. 

  L-am intrebat cum era invatatoarea din Romania. A zis ca "nu prea buna, practic ne certa in continuu si tipa la noi". L-am intrebat daca ii batea. A zis "nuuuu, nu ne batea, doar ne tragea de urechi si de par, si ne dadea cu rigla peste maini cateodata"... ooo, minunat, ce sa mai zic... Sa ma mai mir de ce el aici nu are incredere in adultii din scoala? Pentru ca zice "orice as face, oricum nu se intampla nimic, nimanui nu-i pasa de mine de fapt"... Asa ca ieri, dupa o lunga discutie cu el si apoi cu profesoara lui, ne-am dus amandoua de manutza la psiholoaga scolii si i-am trantit in brate toata placinta romaneasca. Am stat o jumatate de ora de vorba cu ele, i-am povestit lucruri despre el si mentalitatile romanesti, am informat-o. Da, din nou am facut niste oameni englezesti sa beleasca ochii ca la circ cand le-am zis care e trecutul din care vine acest om mic si chinuit... dar asta e. Imi asum. Acum mai e doar o saptamana de scoala dar de la toamna doamna il va lua la prelucrat in mod special, cu terapie si tot ce trebuie. 

  Am plecat tare obosita de acolo, dar fericita ca am putut sa fac ceva real pentru el. Pentru ca, uneori, monstrii astia nu pleaca asa usor. Si pentru ca, asa cum au zis si ele ieri, "daca el nu este fericit, nu va putea nici sa invete asa cum trebuie". Pai da. Cam asa. 

  

  

5 comentarii :

  1. Mai Alexandra mai...dar parintii aia ai lui? il vad pe copil, il aud?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai pe mine ma intrebi? :)))) E clar ca nu.

      Ștergere
    2. :)) era mai mult o intrebare retorica.

      ma gandeam ca poate le-a scapat parintilor. stii cum e: serviciu-casa-mancare-gatit-spalat-acomodat in tara noua, copilul pare ok, deci e ok.

      nu-i acuzam ca-l ignora sau il neglijeaza...

      Ștergere
    3. Sunt si acolo probleme mari si destule :) In principiu totul e aiurea iar el a acumulat starea asta.

      Ștergere
  2. Nu ma gandeam ca un copil poate fi asa traumatizat de sistemul romanesc de invatamant incat si dupa multe luni in UK sa simta la fel.
    Eu am terminat generala acum mai bine de 20 de ani si imi aduc aminte ca unii profesori mai dadeau la palma sau ne trageau de urechi.
    In Romania fetele mele au apucat sa fie in sistem doar 9 luni (gradinita) si 5 luni (cresa). Cea mica aproape zilnic spunea "nu vreau la cresa" si pe langa motivul ca era obisnuita cu mami acasa sigur a fost si cresa de vina si mai ales ingrijitoarele (vorbit rastit si destul de urat cateodata plus ca nimic nu era atragator in sala de clasa).
    Oricum din august ne vom muta si noi in Anglia si abia astept sa fie una Year 1 si cealalta la gradinita si sa nu mai avem parte de sistemul romanesc unde manualele ajung la 6 luni dupa inceperea scolii.

    RăspundețiȘtergere