vineri, 30 decembrie 2016

2016, un an bun pentru noi

  Eu stiu cum e cu anii. Am trait niste 2011 infiorator, urmat de fratele lui 2012. Nici conu' 2010 n-a fost bun... Cand aud lumea acum ca 2016 a fost oribil ma mir si apoi, imediat apoi imi aduc aminte de anii mei rai. Rai. Urati. Fiecare an care trece e ca un om care trece prin viata mea. Unii lasa rele, altii lasa bune. Unii raman acolo cu amintiri frumoase, altii cu urate. Deh, ca in viata.

  Da, s-au intamplat porcisme la nivel international. Dar, ma scuzati, eu am trait 11 septembriele ala din 2001 destul de intens, adica mie atunci mi s-a parut ca a inceput nebunia. Mie atunci mi s-a parut ca se prabuseste totul. Acum inteleg mecanismele si nu ma mai mira nimic. Acum, anul asta, am avut curajul sa merg in vacanta pe coasta Frantei unde s-a petrecut Nisa. Mi-a fost destul de greu. Cu mana pe inima, mi-a fost greu sa fiu toata vacanta atenta daca nu cumva sunt sarita in aer. Pe de alta parte statistica de baza imi spune ca nu se intampla de doua ori in acelasi loc. Creierul de baza-soparla mi-a spus: frica. Eram la Versailles cand un cetatean japonez din spatele nostru a inceput sa URLE. Ba baiatule, sa URLE. Eram spre iesire, tin minte cum l-am strans pe Marius de mana de care ma tinea, am apucat copilul si mi-am bagat carbuni in papuci, asa tare simteam nevoia sa ies de acolo. Ca nu stiam ce urla. Daca urla ala ceva nepotrivit si apoi se arunca in aer? :)))) 

  Dar da, asta e lumea in care traim. Si noi, astia care acum traim in tari din astea dificile... o sa traim asa. Am vrut sa merg la Winter Wonderland, targul de Craciun de la Londra acum, in saptamana asta. Apoi s-a intamplat targul de la Berlin si mi-am bagat pula picioarele imediat! Lasa, nene, ca e bine si acasa :)))) Targ de Craciun imi trebe' mie? Las' asa mai bine cu toate oasele intacte! Pe de alta parte, la modul sincer, oamenii astia englezesti au o securitate aparte. Nu e saptamana sa nu-l prinda pe cate unul care incerca sa faca ceva... Insa s-ar putea ca unii sa le scape. Si trebuie sa fim constienti de asta.

  Asta nu face ca anul asta sa fie urat. E urat pentru cei carora li s-au intamplat lucrurile. Pentru mine, personal, a fost cel mai frumos de la cap la coada. L-am intampinat aici, cu concert Brian Adams (bine dracu' ca n-a murit si ala!) si il petrecem in aceeasi formula de 4, cu mama mea aici, si cu ce naiba de concerte or mai fi anul asta. Si anul asta a fost unul BUN. Simplu. Cald. Induiosator. Cu prieteni care au venit sa ne vada. Cu oameni noi care au venit sa ne vada si sa ne cunoasca. Cu oameni frumosi care ne-au primit incredibil. Cu relaxare. Cu munca multa, multa de tot, dar si cu satisfactii pe masura. Cu invatat de tara noua. Cu lacrimi de bucurie cand vezi copilul fericit la scoala. 

  Poate de asta e un an perfect. Pentru ca a avut un an complet in scoala asta, cu limba oarecum stiuta... si cu o fericire in ea teribila! O mai aud cand citeste cu glas tare in engleza, mi se pare fantastic sa o aud cat de frumos citeste, ce incantata e. Acasa vorbeste romana impecabil, daca se incurca in cuvinte ii explic imediat ce si cum. Incearca sa intoarca niste cuvinte din fraza, dupa topica englezeasca, dar o corectez usor iar cei de la scoala imi spun ca si in engleza, incearca o intoarcere a cuvintelor. Creierul e plastic, mi se pare fenomenal ca isi pastreaza limbile aproape intacte. 

  Are carti multe. Tone de carti in romana si engleza. Regula e sa citeasca din ambele limbi in fiecare seara. Sau o seara una, o seara alta. Profesorii de la scoala sunt uimiti de ea si m-au intrebat cativa daca noi acasa vorbim romana sau cum facem. Le-am zis ca vorbim DOAR romana si ca ea citeste bilingv. Si cu mine prin preajma, daca nu stie ceva, ma intreaba. E drept ca nu i-am dat Sadoveanu :)))) I-am dat carti contemporane, aceiasi autori pe care ea ii stie de aici, doar ca in romana :) Asa ca anul ei a fost unul bun, fericit! Exista aici carti despre matematica, fizica, chimie... In timp ce eu scriu asta ea citeste primul volum dintr-o serie matematica pentru copii :) Si nu s-a culcat pentru ca "e prea tare cartea astaaaa!"

  Faptul ca i-au venit si bunicii paterni in vizita, a incantat-o foarte tare! Credea ca n-o sa ii mai vada prea curand. Mama vine mereu si vrem sa o mutam de tot aici, doar sa vrea si ea sa se lase :))) Am o liniste in cap si-n suflet cand o stiu pe mama in casa aici, cumva nu ii mai port grija, nu mai e departe, nu imi mai e teama pentru ea. Si e inca un om pentru Mara, iar asta inseamna enorm. Ca sa nu mai zic ca e inca un om pentru mine :)

  Deci zic ca 2016 a fost un an foarte, foarte bun pentru noi. Ceea ce va doresc si voua, tutuor celor care cititi aici, din suflet! Daca n-a fost asta, o sa fie urmatorul! Trebuie doar sa aveti putina rabdare. Va multumesc din suflet ca-mi cititi gandurile.

 Va pupam!
                                               Albuletzii

16 comentarii :

  1. Cu multumiri pt asa urari sincere pt noi, cititorii tai si urari de bine pt voi pt anul care vine:) Sa va mearga bine si sa fiti impreuna! La multi ani:)

    Andreea (cititoare fidela, dar necomentatoare pan-acum)

    Dac-ajungeti sau vreti s-ajungeti prin Danemarca, da-mi de stire daca te pot ajuta cu ceva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oooo, Andreea, multumim! Da, ne dorim sa vizitam Danemarca, am vazut putin din Copenhaga cand am mers in Suedia. Fantastica tara!

      Ștergere
    2. Duceti-va acum, daca mai e deschis targul de Craciun. Cel din Tivoli e cel mai frumos pe care l-am vazut eu vreodata (nu ca as fi vazut multe, dar ala chiar era superb).
      In alta ordine de idei, doresc sa stiu de ce a tipat japonezul :-)

      Ștergere
    3. Japonezu' tipa dupa nevasta-sa sau nu stiu cine, erau un grup mai mare, foarte galagiosi. S-a pus pe zbierat ceva tare si lung asa si cum nu pricepeam ce zice, ne-a luat cu racori nitel :)))

      Ștergere
  2. Hai sa fie 2017 si mai bun! Sau macar la fel:)
    Vacanta frumoasa in continuare:)
    PS: cand ai timp, mai arata ce carti de diverse materii are Mara acolo...poate ma inspir:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A, pai Rox, nu are carti de scoala. Asta ce zic eu e o serie de carti amuzante despre matematica. Ei nu au manuale. Din Romania i-am cumparat tot asa niste carti-roman cu chestii despre fizica si chimie, "Nic Si Tesla in laboratorul de inalta tensiune" si inca una.

      Ștergere
  3. Știi,cum este ce e bine pentru unul,nu e bine pentru altul.Pentru mine 2016 este un coșmar.Este anul în care mi am pierdut și tatăl și soțul.Anul care m-am făcut orfană și văduva.Poate nu o să publici mesajul meu dar am vrut să știi că eu sunt unul dintre "alții" pentru care acest an fost catastrofal.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi pare rau pentru pierderea ta. Ideea era ca in viata nu exista ani perfecti din toate punctele de vedere. Drama familiei tale nu are legatura cu politica internationala. Eu ma refeream la oamenii care se vaita asa in general, fara sa aibe de fapt motive reale, cum ai tu. Iti trimitem o mare imbratisare!

      Ștergere
  4. Iti multumim ca iti faci timp sa ne scrii.Am gasit blogul tau cautand informatii despre mutarea in Anglia...(scoli, chirii,job-uri).Portsmouth este singurul oras pe care il stiu,asa ca ma bucur ca un copil când am prilejul sa-l revad in fotografiile tale :-)
    Iti multumesc pentru fiecare informatie,pentru fiecare sfat ...
    Nu stiu unde voi ateriza in 2017 (depinde de Universitatea pentru care va opta in final copila cea mai mare),insa tu ne-ai aratat ca ”emigrarea” nu e intotdeauna dramatica :-) Si ca pentru copii e mai usor decat ma gândeam io ...
    Va dorim un 2017 minunat.Cu bucurii multe, oameni frumosi ..si griji cat mai putine.

    Cu mult drag,Petra

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, multumesc mult, Petra. Da, emigrarea e simpla atunci cand pleci la drum cu motivele corecte in cap. Nu doar pentru bani ci pentru restul de lucruri mici care compun un tablou mai mare. Acela al unei vieti mai linistite, mai lipsite de stress si de nervi. Emigrare usoara! Sa stii ca avem si aici universitate :)

      Ștergere
    2. Când aplici din Romania pentru universitati,protocolul cere sa aplici initial pentru 5...Asa ca ordinea a fost Sussex, Essex,Portsmouth,Kent si Londra...In logica faina,oamenii aia au trimis si ei scrisori la noi acasa...Fiecare in plicuri mari si frumoase,cu brosuri si pliante ...Va conta cel mai mult nota de la bacalaureat.(Si e atat de frumos sa nu-mi fac griji daca ia copila bacul, dar sa am emotii cu cate peste 9 va fi media generala...)
      In fine, ideea este ca la cum intuiesc io lucrurile Portsmout-ul este inca ”favorit”...:-)
      Am cumva senzatia ca ii iubesc pe englezi, inainte sa fi trait printre ei...E tare ciudat.
      Studenta are un fratior,in clasa zero...Citind povestile tale despre scoala voastra,imi venea sa plang...stiind cum e scolarul nostru acum aici...
      Si fix cum spui tu ...lucruri micute,cu repercursiuni fericite in vietile noastre...vin sa faca diferenta :-)

      La Multi Ani cu sanatate, oameni frumosi !

      Ștergere
    3. La multi ani si sa ne vedem cu bine "on this side" of life! :))) Ma anunti ce si cum!

      Ștergere
  5. Un 2017 minunat va doresc! Multumesc pentru urari si postari. LA multi ani! Cu drag, Luise

    RăspundețiȘtergere
  6. Bine v-am gasit!
    Am gasit linkul despre sistemul de invatamant din Anglia si asa am descoperit blogul.M-a facut sa ma simt bine si sa rezonez fiind si noi veniti de aproape 1 an in Anglia cu o fetita de aproape 4 ani.
    Ceea ce am citit imi da incredere si speranta.
    Trimit multe ganduri bune sau best wishes:)
    Cristina

    RăspundețiȘtergere