sâmbătă, 17 octombrie 2015

New job

  Daca mi-ar fi spus cineva ca la fix o luna dupa ce am pasit prima data in scoala Marei o sa am un job acolo as fi zis ca-i nebun. Si sau beat. E drept, Romania mi-a oferit o lipsa acuta de joburi in ultimii ani. Mai precis o lipsa acuta de pile pe care se impart joburile in orice oras de provincie care se respecta. Ma rog, vine o vreme in care stii sigur ca daca mami n-a fost jmechera si nici tati membru de partid... deh... te inveti cu ideea. Ca barbat cu bani nu puteai sa-ti gasesti si tu, ti-a trebuit unul bun la suflet si simpatic. Mna. 

  Deci da, daca mi-ar fi zis cineva ca la nici trei luni de cand m-am dat jos din avion o sa fiu aplaudata de o directoare de scoala din Anglia (la propriu, s-a ridicat in picioare si m-a aplaudat in timpul "interviului") as fi zis ca a tras ceva ilegal pe nas. Oamenii astia m-au indragit de cand am mers acolo prima data, si eu pe ei, e drept. Asa ca atunci cand mi-a venit newsletterul cum ca au nevoie de un supraveghetor pentru pranz am zis ca merita macar sa incerc. Mai ales ca directoarea ma rugase anterior sa aplic pentru postul de asistent vorbitor de romana. Dar ala se daduse pentru ca decide Primaria si altul nu mai aveau asa ca zic nah, merge si ajutor la masa de pranz ca sa mai invat un pic sistemul si sa-i cunosc pe englezi. 

  Asa ca am aplicat. Fara nici un fel de referinte (care aici se cer in numar de 2 sau 3) pentru ca nu aveam si am vrut sa fiu sincera cu ei. Le-am zis ca eu abia am venit si ca in Romania n-am prea fost angajata decat la firma personala iar angajarile de acu' o mie de ani nu cred ca mai conteaza. Da, ei vroiau referinte din Anglia dar doamna de la birou a zis ca sa ii las aplicatia ca crede ca o sa fie ok si ca "ne descurcam". Ok, descurcati-va. Eram convinsa ca n-o sa ma mai caute dar m-am inselat. M-au cautat, m-au pus la treaba si apoi am stat vreo ora cu directoarea si inca o doamna la interviu. 

  Am ras mult. Nu m-am simtit nici o clipa altfel decat bine. N-am fost intrebata intrebari cretine (am o lista mare de astfel de intrebari de la "specialistii in resurse umane romani", as putea scrie o carte). N-am fost privita de sus nici o secunda ci ca un egal. M-au intrebat multe chestii punctuale despre cum trebuie sa te porti cu copilasii si de ce esti acolo de fapt si le-am raspuns sincer. Ba chiar am si glumit. Si, in mod uluitor, de cate ori am glumit ele n-au strambat din nas ci au glumit si ele inapoi. Aici se pare ca lumea nu sufera de importanta personala iar umorul este absolut peste tot. M-am oferit sa merg si doua ore pe zi voluntar in scoala sa-i ajut dupa ce se termina masa de pranz si mi-au zis ca ma pot trainui pentru un job de birou pentru ca le e clar ca as fi buna la asta. Nooo, really???

  Dupa ce am ras mult mi-au zis ca imi ofera jobul. L-am luat si-am plecat cu el acasa fericita. E un job minuscul. Dar este. Si faptul ca o sa stau zilnic niste ore acolo printre ei, sa-i aud, sa le inteleg sistemul si sa invat lucruri despre ei mi se pare incredibil. Iar oamenii se poarta ca si cand chiar au nevoie de tine acolo. Ca de aia te-au angajat. Toate colegele m-au primit cu bratele deschise, nimeni n-a strambat din nas ca a venit "una noua", toata lumea n-a facut decat sa imi multumeasca ca am venit si eu sa pun umarul acolo la treaba. Copiii au fost atat de dragalasi, au venit ca niste ratzuste in jurul meu sa ma intrebe cum ma cheama si daca o sa vin mereu la ei. 

  Da, m-am simtit bine. Sunt foarte fericita. 

27 de comentarii :

  1. Felicitari!!!! Abia astept sa aud cum iti place in continuare :). Se pare ca ti-ai gasit tara/locul "de acasa".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa speram! E o senzatie de bine si normal de nedescris.

      Ștergere
  2. ooo felicitariiiii!ma bucur din suflet pentru tine si pentru voi de fapt!sa fiti sanatosi si doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  3. Bravo si felicitari! Ma bucur pt. Incantarea si fericirea voastra. Drum bun in viata.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mă bucur foarte mult, e un început şi încă unul excelent, felicitări !!

    RăspundețiȘtergere
  5. Fato, hai ca mai aveam putin si incepeam sa ma smiorcai! Nu stiu daca de bucurie pentru tine sau de ciuda pentru mine, dar zau ca mi-am sters o lacrima in coltul ochiului(bine, am zis ca mi-a intrat o musca-n ochi, nu s-a prins nimeni sa ma fac de ras) O sa incep sa invat normalitatea prin ochii tai, ca prin ai mei o vad din ce in ce mai rar. Mi-ar fi placut si mie un astfel de job, chit ca vorbesc prost engleza, dar macar stiu sa rad in toate limbile. Felicitari si la mai mare! Cand o sa ajungi directoarea scolii promit ca vin in inspectie sa vad daca are careva paduchi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) La astia paduchii inteleg ca nu-s o problema. In sensul ca nu se agita nimeni sa afle daca au copiii paduchi.

      Ștergere
  6. Bai, sa mor eu ca nu-s robot, nu poti face ceva sa scoti chestia asta care ma tot verifica? Ca am repetat de trei ori pana s-a convins, m-am tot incurcat la gogosi si la bomboane. Auzi, tocmai la bomboane! mai aveam putin si nu mai eram nici eu sigura ce naiba sunt. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Asta,da!
    Te aplaud și eu,felicitări,ai făcut un pas important.

    Carmen

    RăspundețiȘtergere
  8. Chestiile astea, pozitive, la inceput de drum sunt extraordinare!!! Si o sa le fii recunoscatoare oamenilor astora tot restul vietii tale doar pt faptul ca ti-au dat credit cind nimeni nu te cunostea. Ei vor ramine cei mai cei in viata ta de acolo din Anglia. S-ar putea ca atunci cind vei vrea mai mult in acelasi loc sa nu mai fie la fel, sa nu mai fie ei cei mai cei. Atunci sa pleci frumos si sa nu uiti sa le multumesti. Pentru mine primul meu angajator in Canada va fi vesnic pomenit doar de bine, chiar daca eu i-am lasat pe ei. Mi-au dat sansa, doar dupa o luna, cind toti ceilalti ma intrebau de experienta canadiana (cind eu venisem de 2-3 saptamini in Canada) iar un romanash ma chemase la interviu intr-o sambata, la locatia de unde ei se mutasera de doua saptamani. Asa ca vant la pupa, Alexandro!! Cristina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, asa e. Te gandesti ca abia ai aterizat aici si na, nu e nimeni obligat sa te creada pe cuvant ca esti un om ok.

      Ștergere
  9. Ma bucur mult pentru tine si pentru toti 3! Roxana(o cititoare din umbra) :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Ma bucur Alexandra! E minunat sa te simti apreciat si dorit in locul in care lucrezi:)
    PS: daca poti, da-mi si mie niste poze cu manualele Marei, asa, de curiozitate, sa vad cam cum arata lectiile la ei:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, ti-as da cu mare placere doar ca nu le-am vazut niciodata. Aici totul este oferit de catre scoala si totul locuieste la scoala. Ea nu vine acasa decat cu un caiet cu tema pe care o primeste vineri si trebuie sa o predea miercurea urmatoare. Si cu caietul de lecturi in care parintele trebuie sa noteze ce si cat citeste copilul :) Nu stiu ce carti au, am facut si ore de voluntariat doua zile si in clase nu exista carti decat pentru citit. Au caiete doar. Si profesori care ii invata lucruri :)

      Ștergere
  11. big like!
    sa fie intr-un ceas bun! :*

    RăspundețiȘtergere
  12. Felicitări! Mult noroc în continuare!
    ady

    RăspundețiȘtergere