marți, 4 august 2015

Royal Mail. O vizita la oficiul poștal.

  Eu una mai bine muream decat sa ma trimiti sa fac ceva la Posta Romana. "Ce vrei sa-mi trimiti? Da? Prin curier, da? Nuuuu, eu la Posta nu ma duc nici moarta" era o insiruire de fraze folosita des la viata mea. Adica mai bine imi infigi niste aschii de lemn in ochi in timp ce ma arzi cu bricheta de la masina decat sa ma pui in situatia de a sta doua ore la coada ca sa aflu ca "nu e la noi, au gresit oficiul, n-avem timbre, n-avem plicuri si in general suntem niste dobitoci". Sau cam asa ceva. 

  Ei bine azi am mers la Posta. Sa pun o scrisoare. Toata Anglia nu face nimic decat pe baza de scrisori din hartie si postasi care umbla cu niste cotigi de plastic rosii care au roti silentioase. Cand se intalnesc pe strada cu Doamna X se opresc sa o intebe de sanatate si sa se asigure ca doamna e bine. Si sa se minuneze impreuna de cat de frumoasa e vremea azi. Si apoi pleaca mai departe zambind. Si cand ti-e lumea mai draga si te foiesti prin holul casei tale...zaaaaaaang baga nenea niste lucruri pe taietura din usa special conceputa pentru asta. Clang, trosc fierul din usa, zvarrrrr tone de scrisori peste tine. Dupa ce iti iei conform bancului "pantalonii mei maro" si de dezgalbenesti oleaca la fatza, te apuci si vezi ce scrisori ai primit. Orice institutie, orice furnizor de orice, orice om viu care respira in tara asta iti vorbeste prin "mail". Royal Mail ca e a lu' doamna regina. 

  Ai facut un contract cu unii sa-ti dea ceva? Pai intai te anunta ca-ti dau. Apoi iti mai trimit o scrisoare cum ca "bine ati venit" si eventual inca una de control, sa fie siguri ca te-au nimerit. Fi-mea de cand a ajuns aici verifica posta zilnic, este absolut uluita de chestia asta, i se pare cea mai tare chestie ever. Din lume. Sa primesti scrisori. Si pliante. Si oferte. Si hartiiii, multe hartiiii. Domle, eu nu stiu cum de au astia atata padure. Ca fiecare institutie foloseste minim un hectar de copaci pe luna. Glumesc, tipii stiu sa recicleze in mod real. 

  Booon cum ziceam. Ma dusei la posta. Mai multe ghiseuri, doar la doua din ele erau doamne la galantar... intram noi ca doua oi capii, eu uitandu-ma pe toti peretii pentru ca aici scrie explicit peste tot ce tre' sa faci ca sa faci ceva. Cum ma holbam eu acolo pe toate aparatele si pe toti peretii tinand plicul in mana de parca urma sa mi-l fure careva... Pac imediat vine la mine o doamna postarita care nu stiu de unde a aparut, pentru o secunda am crezut ca s-a materializat ca Duhul Lampii dintr-un aparat din ala, ca a rasarit langa umarul meu de nici n-am zarit-o. 

  Mi-a dat buna-ziua si m-a intrebat daca doresc sa trimit o scrisoare azi. Sigur ca vreau. "Atunci eu pot sa te ajut cu asta" mi-a zis si m-a indrumat catre un aparat. M-a intrebat daca vreau "first mail", nu stiam ce e aia, i-am zis ca vreau sa trimit o scrisoare obisnuita. Da, aia era :))))) Saizecisitrei de pence. Ca sa ii bagam in aparatul ala. I-am dat, i-a bagat, aparatul a scuipat un timbru, l-am pus pe scrisoare si mi-a indicat cutia in care s-o azvarl. Totul a durat circa 1 minut jumate cu tot cu cautatul meu de saisecisi-dracu-sa-ii-ia-ca-eu-inca-nu-stiu-banii. Si pe bani nu e cu numar, e doar cu capul doamnei regine si cu un scris miiiic-mic-mic care-ti indica cu litere denominatia monedei. Si io aveam un pumn de d-aia pe care pana la urma i-am dat cucoanei sa-si ia ea singura ce-i trebuia ca sa nu ma holbez eu la fiecare moneda ca la extraterestrii. 

  Si cam asa. Posta e in capatul stradutei. Mi-a placut. Ma mai duc!

  

14 comentarii :

  1. Noi n-avem tăietură în ușă dar avem la colț cutiile poștale ale întregii străzi. Copiii mei fac din asta sportul lor favorit, micul lor moment de independență când mă întreabă dacă pot să ridice poșta. După atâția ani încă nu s-au plictisit să studieze ce primim în fiecare zi... :-D Dar suntem prieteni la cataramă cu poștașul, care face efortul să ne bată la ușă întotdeauna când avem o livrare mai specială (de exemplu viniluri), să fie sigur că ajunge pe mâini bune :-) Ai să te obișnuiești curând cu toți funcționarii publici, amabili și prietenoși, dar în special eficienți :-D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oamenii isi fac treaba si se straduiesc. N-or fi toti mama eficientei dar macar vor sa te ajute. Sau ma rog, sunt obligati prin contract sa faca asta :))))

      Ștergere
    2. Posta Regala engleza a serbat 500 de ani de existenta. Cati ani are posta romana? Posta Regala a inventat primul timbru adeziv din lume in 1840, pe cand unde era Romania? Posta Romana a pornit bine in vremea Regatului Romaniei, avea salariati de valoare, dar au avut grija bolsevicii si de ea si de noi toti. Azi ea este doar o reflexie a societatii romanesti.

      Ștergere
    3. Vai, dar ce te-ai incins, Anonimule! Da, asa este, ai perfecta dreptate!

      Ștergere
  2. Mai povesteste Alice din tara de basm . Cum exista ghisee fara zgripturoaice in ele , nu se poate ne pacalesti . Ai vazut creioanele , pixurile legate de ghiseu asa sunt legate si cotoroantele fac parte din decor , aaaa m-am prins astia au facut ghiseele loco . Alex S.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))))) La astia nu erau creioane legate ca nu tre' sa dai cu subsemnatul la orice scrisoare

      Ștergere
  3. haide,,, nu mai pune si tu sare pe rana... please.. ce naiba tocmai ce am avut un drum la Posta Romana (m-am dus dimineata la 8 inainte de munca sa evit aglomeratia .. stai ca acum mor un pic de ras) si . si... si... sunt fara cuvinte la adresa serviciul de Posta Romana.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))))) Dar mirosul! Cum era mirosul in august intr-un oficiu postal romanesc? Pe mine aia ma intereseaza! :))))))))))))))

      Ștergere
  4. Pare atat de frumos :)!

    Andreea

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este. In mod sigur exista si aici probleme in sistem, birocratii stupide si alte asemenea. Insa cuvantul de baza e "civilizatie". Si normalitate. Si reguli respectate. De catre toata lumea, nu doar de unii :)

      Ștergere
  5. Eu evit sa mai merg la posta tocmai din motive de mutre acre, rastite si plictisite. Ce povestesti tu e de vis. Ma faci sa ma mut si eu in Anglia. Oricum ma topesc, dupa calmul englezesc. Trebuie neaparat si five o'clock tea. Eu ma visez, la o masuta de ceai, cu cescute portelanate, in tihna, povestind, depanand, chiar barfind bacanul din colt:-)))). Va pup! N.

    RăspundețiȘtergere
  6. Nici nu vreau sa mai aud de posta romana, am langa mine posta centrala a orasului, o cladire pe placul meu, arhitectura veche, care totusi zic eu ar trebui sa fie dotata si cu o rampa, asta este, urcam cu carutul si copilul in el in brate, am soldul vanat , nu-i bai atata timp cat restul drumului e fara obstacole, insa nu-i asa, usa pe care intru e atat de mica si ingusta incat deja zenul meu e pus la gre incercare, carutul afara nu il las (suntem in Romania) sunt patita, mbooon...ajungem la ghiseu unde dam de o coada de oameni cu cap de sacali, functionare cu nari de balaur....dar hey ..trecem peste toate astea pentru ca mereu am reusit sa trimit si sa ridic pe numele meu chiar daca buletinul are adresa in alt oras! :)))

    RăspundețiȘtergere