Cum am dorit-o

  Peste o luna si 2 zile face 6 ani. Cum am dorit-o? Pai am dorit-o de cand aveam fix 4 ani si imi bagam salul cel verde al bunicii...sub bluza. Defilam asa prin casa si spuneam ca eu sunt gravida. Si ca o sa am un bebelus. Unele femei se nasc mame. Altele au impresia ca maternitatea inseamna finalul vietii de femeie si dupa nastere au mii de revelatii. Eu m-am nascut femeie combinata cu mama din prima. Nu a venit intai una si apoi alta. A fost doi in unu' ca la ness. 

 Nu imi puneam problema, cand eram fetita in crestere, ca nu o sa am copil. Imi puneam problema la modul serios daca o sa am un sotz sau nu. Fiind doar eu cu mama (si bunica)...ma intrebam daca eu o sa am norocul sa am un om langa mine cand fac treaba cu copilul. Mama mea e o femeie foarte desteapta si a fost oricum mereu cu trei pasi inaintea lumii in care ea a trait. Mi-a zis de mica ca nu "trebuie" sa am nimic din ce nu imi doresc. Mi-a zis ca pot sa traiesc FARA un sotz, fara un barbat...ca pot sa aleg sa NU am copil, sau pot sa aleg sa am copil singura. Iar asta iti da o liniste in suflet. Stii ca se poate. Stii ca nu e "obligatoriu" sa fie intr-un anumit fel. Tin minte niste discutii de atunci, ea sigur le-a uitat...dar o sa ii fiu mereu recunoscatoare pentru destuparea de minte pe care mi-a dat-o. 

  Mi-a spus mereu ca femeile sunt mai puternice decat barbatii. Nu la carat de sacose, acolo nu. Ci la indurat. Durere, suferinta, pierderea partenerului. Observati o femeie care ramane vaduva...cum se descurca. Apoi observati un barbat ramas vaduv. In primele doua saptamani va uita sa se spele! 

  Mi-am dorit copilul cum doreste omul apa. As fi facut-o la 20 de ani daca as fi avut cu cine. Am vrut sa incerc intai sa imi gasesc un om. Il gasisem mai demult dar nu stiam asta. Am vrut sa dau sansa copilului meu sa creasca cu un tata in preajma. Asa, la repezeala, as fi avut pretendenti cu gramada...dar niciunul nu era ce trebuie. La un moment dat mi-am zis ca pot sa fac copilul meu daca totusi n-o sa gasesc un barbat demn de mine. Asa priveam problema, si asa o privesc si azi. Omul meu e un om special...e singurul care a stiut pe toate planurile. Din pacate el nu crede asta. Asa sunt Taurii...un melanj de aroganta (la momente nepotrivite) si auto-biciuire (in orice moment)...nu stii niciodata pe cine ai in fata. 

  Am dorit-o si cand intr-un final am realizat ca daca mai astept mult sa am un job n-o sa mai am ovule...asa ca am zis ia hai...hai cu bebe. Facem acum ca sa nu plangem ulterior din lipsa de organe, ovule, hormoni si alte alea. Deja aveam 27 de ani. Mi se parea mult prea mult caci eu o doream demult. Zis si facut. Am facut-o din prima. Cand am aflat ca sunt insarcinata m-am dus in baie si am plans acolo, la dus. De fericire. De frica si spaima cea mai mare din viata mea. Ma gandeam ca n-o sa pot. Ca n-o sa fiu o mama buna. Ca...DACA? 

  Am putut. Desi corpul meu a urat sarcina din toate pozitiile. Desi mi-a fost mai rau ca orice. Desi am avut contractii de la 12 saptamani in sus in continuu. Desi am nascut ca tampita cam de una singura pentru ca niste doamne asistente nu ma credeau ca nasc deci nu mi-au chemat doctoru' care doctor e o minune de doctor si cu care vroiam din tot sufletul sa nasc pentru ca stiam ca e suficient de scolit incat sa nu ma taie din prima, inainte sa fie nevoie. Am putut. Desi n-am avut lapte (nu din rea-vointa, ignoranta sau lenea mea cum vehiculeaza niste cuvioase ale vremii de azi)...desi am muls ca nebuna 2 saptamani...am putut. A fost bine. Copilul creste frumos si destept si cu lapte praf. Zilele astea Mara imi demonstreaza, din nou, ca are un IQ mai mare decat ne-am fi imaginat.

  Am dorit-o ca pe aer si mi-a fost aer in toti astia 6 ani. Ma culc cu gandul la ea, ma trezesc cu gandul la ea. Iar acum, cand creste, o vad cat ne iubeste si cum e de preocupata de noi si...mi se umple inima. Sunt trista ca n-am bani multi sa ii fac toate poftele. Dar...aia e. Ea intelege si stie ca nu avem...si e fericita orice i-am da. Ea a crescut cu mama ei.

  Azi, drept martisor, ne-a facut lucruri desenate si decupate de ea si ne-a pus in piept si mie si mamei mele. Apoi m-a dus de mana pana la gradinita. Zic ca m-a dus pentru ca ma durea ceva foarte rau iar ea  imi zicea tot timpul ca are ea grija de mine, sa nu calc stramb, sa fie ea atenta pentru mine. Cel mai frumos martisor din viata mea.