marți, 11 aprilie 2017

Locuri de pierzanie. Consulatul Romaniei la Londra.

  De pierzanie in sensul ca iti pierzi mintile. Cu totul. Cand traiesti relaxat intr-o tara civilizata ajungi sa te inveti cu asta foarte bine. Adica pana mea, senzatia de civilizatie iti intra in creier, e atat de bine cand toate lucrurile functioneaza, toate regulile se respecta si  toti oamenii zambesc si zic multumesc (desi inteleg ca unor romani le displace profund asta). Te tampesti, asa... nu mai stii cum era cand lucrurile erau profund gresite. Nu mai ai frustrarea aia sufocanta a omului umilit de statul roman.

  Pana cand ai treaba cu el, pentru ca inca nu ai cetenie britanica si inca depinzi de boii astia. Si vrei sa-ti faci pasaport. Al Marei expirase in octombrie, al meu de multi ani, asa ca am zis ca daca tot trebuie sa merg pentru ea, sa ne facem amandoua. Cica nu te primeste la pasapoarte fara programare prealabila. Care se face online. Pentru ca sistemul informatic al consulatului este o mizerie facuta de unii care au furat banii, mi-a luat doar o ora juma' sa bag datele in sistem cu doua luni in urma cand am facut programarea. Deci da? Campurile in care tre' sa bagi date, fug de tine. Te duci cu cursorul pe unul si in loc sa se deschida lista din care sa alegi chestii, se duce la toti dracii si se inchide din nou. Ma rog... detalii. 

  Tare multe puli am irosit in seara aia cand am facut programarea, serios. E, ala a fost doar examenul initial. E ca un fel de initiere, gen, coaie, crezi ca esti capabil sa te bagi in seama cu sectia consulara de la Londra? Hai sa vedem daca te tine. E, si dupa ce te tine si ajungi la Londra, trebuie sa dai dovada de mult curaj. E momentul ala in care ajungi sa crezi in Dumnezeu. Nu pentru ca te rogi sa mearga treaba ci pentru ca te miri ca n-ai omorat pe nimeni, doar Dumnezeu te-a tinut sa nu faci prapad azi. Pentru ca odata ajuns acolo, completezi, din nou, de mana, hartii cu toate datele alea! :)))))

  Adica ai programare. Si te duci ca omu' la ora corecta. In sala cat o baie mai mica in care are consulatul "sala de la parter", se afla circa 50-60 de oameni impachetati ca sardelele in cutie. In apropierea usii, o cucoana la vreo 60 de ani, blonda platinata, cu ecuson de om important, urla la oameni. Noi am ajuns mai devreme si am vrut sa intrebam daca nu cumva, din greseala, ne pot primi mai devreme. Asa ca am stat nitel ca sa apucam sa intrebam un alt cetatean care discuta in mod persiflator cu o clienta, explicandu-i de ce este domnia sa foarte proasta. In timpul asta, Platinata certa oameni. Oamenii, cu caciula in mana ca la pomana, cu ochii in pamant, in pozitia ghiocelului. 

  Am aflat ca tre' sa ne intoarcem la ora corecta si am plecat. Mara, care pe cand ma luptam eu cu cazierul acu' vreun an jumate, nu a intrat cu mine in consulat, era acum cu ochii cat cepele. Deci ea de un an si aproape noua luni, n-a mai avut de-a face cu sistemul romanesc. Acum era siderata, mi-a zis "maaami, tu ai vazut cum vorbea doamna aia cu ADULTII? ca si cand erau niste copii MICI!" Pentru ca na, aici la scoala li se spune ca ei tre' sa respecte adultii si ca adultii sunt ceva important si ca trebuie sa le vorbesti frumos. Nu ca unor copii tampiti :))) Sindromul invatatoarei, acesti functionari publici au impresia ca ei sunt cumva deasupra ta, a cetateanului. Ei sunt mai destepti, ei sunt speciali, ei sunt de aur. TU? Tu esti un gunoi. 

  Si stai asa si te gandesti ca ei se cred mai jmecheri pentru ca SUNT. Pai ia du-te tu la MAE si angajeaza-te lingator d-asta de hartii la sectia consulara de la Londra. Ia, sa te vad, coaie! Ha? Ai impresia ca o sa poti vreodata sa faci asta? Cine e ma-ta? Barbac-tu? Al cui esti tu, de-ti permiti sa te gandesti cum au primit ei joburi acolo? Deci... era o duamna. O doamna tot la un... mmm... 55 sa zic? Imaginati-va: plovaras bleu-chilotzi din PNA (cine mai stie ce e ala, cine nu, e un ceva de pe vremea lu' Ceasca), coafura de parca acu' era scapata de la alea din anii 80 si mult fard bleu-chilotzi pe la uochi. Bai, deci era fix din filmul ala! A cui nevasta o fi ea? Ca a mea sigur nu e! Misca hartiile cu viteza si precizia unui melc beat. 

  Asa ca cum sa nu se creada mah, ei, jmecheri? Cum? Cu ambasadorul lor care lua la puli ziarista aia si ii explica el cum sa faca ea si cat e ea de proasta? Cu tanti aia de la usa, Platinata, care se purta efectiv ca ultimul jeg de om cu niste oameni care ii platesc ei salariul. A, si langa ea, era domnul... militzian! Un flacau la un douajcinci asa, al cui pui de securist o fi el de are asa job important in consulat, sta de paza la usa si se rasteste la lume. Vegheaza ca nu cumva lumea sa nu fie cuminte. Te pofteste apostrofator "dupa paravan", adica ala care semi-desparte usa de "sala", ce daca dupa paravan nu mai e loc de-un lat de pula, d-apoi de trei oameni cum eram noi azi. Deci cate cururi si tzatze am simtit io azi frecandu-ma printre sardele, nu poci sa va marturisesc. Si am si impartit la randul meu, cu generozitate... ca altfel cum sa inaintezi cand oamenii sunt lipiti unul de altul? Ia si tu o tzatza, ia si tu o buca, multumesc pentru curu' matale... 

  Cand ajungeai la Platinata, ce crezi ca te punea sa te faci? Sa te TAI de pe lista cu programari :)))))) Eu as fi taiat oamenii care erau strigati la ora x si nu raspundeau, nu erau acolo. Ei, baieti vigilenti, taiau oamenii existenti. Si taiau si taiau si habar nu mai conta cine la ce pula lui de ora trebuia sa fie sus, la etaj, in Raiul Pasapoartelor... Unde cand ajungeai, jumulit, transpirat, pipait intensiv, numa' bun de poza. Eeee, stai linistit, am glumit, doar nu crezi ca iti facea poza si gata? Intai iti lua banii, inainte, ca la curve. Apoi stateai doua ore si jumatate la coada. Ce, ai programare, te simti jmecher? 6 oameni cu sase aparate foto lingeau incetinel hartii. Alti oameni de-ai lor in frunte cu madam consul Oprescu (oare cu cine o fi ea neam, ma intreb si eu), aduceau oameni prin fata. Luau cererea corecta si o duceau la poza direct. Luau oameni fara programare inaintea celor care aveau si apoi explicau ca "nu ne merge sistemul si de aia suntem in intarziere.

  Da, sistemul nu le merge. In sensul ca e unul corupt. Care nu da erori, face dintotdeauna aceleasi lucruri. In acelasi fel. Cu aceleasi rezultate. Dupa aproape 3 ore am iesit din consulat si am inceput sa plang pe strada. De nervi, furie, neputinta, durere de spate, picioare si cur, deoarece nu-s destule scaune si cand sunt sunt din cele de tortionari. Umilinta. Mi-au distrus o zi din vacanta. Pardon, mi-au distrus vreo 36 de ani. Urmatoarele pasapoarte speram ca le facem ca cetateni britanici. 

  

8 comentarii :

  1. Nici nu imi aminti! Si eu trebuie sa imi pierd o zi in curand la un consulat romanesc (nu din Londra, dar nu ma astept sa fie tare diferit) Tot pentru pasaport

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu...M-am chinuit sa completez online datele pentru programarea la consulat pentru mine si sotul. Chiar ma intrebam daca nu cumva or sa ne programeze in zile diferite, dat fiind ca am completat separat cererea, ca asa e aplicatia. Si exact asta s-a intamplat. Pana la urma am trimis un email la consulat ca sa le zic ca venim impreuna,si au zis ca e ok.
    Asteptam cu nerabdare sa vedem cum decurg lucrurile la noi.
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
  3. Of! Mi-a dat o stare tare nasoala chestia asta... sper ca la voi e mai bine! Va tin pumnii!

    RăspundețiȘtergere
  4. Fix la fel e peste tot. Sau cel putin cu alea trei consulate cu care am avut eu de-a face pana acum, zici ca le cloneaza! La Roma, un jandarm italian care facea parte din corpul de paza din fata consulatului ne-a zis ca el si-a cerut transferul, ca nu mai suporta felul cum se comporta aia cu oamenii. Bafta sa va tina nervii pana il luati pe cel britanic.

    RăspundețiȘtergere
  5. Așa-i și la Viena, Alexandra. Am asistat acolo la niște scene incredibile, de la izbucnitul în plâns al uneia pe care o chemaseră de nenumărate ori dandu-i indicații greșite (desigur, ea era proastă și neatentă, nu ei, incompetenți) la tirada de înjurături ale unui tip care se săturase de drumurile făcute și de lipsa lor de coordonare. Atunci au prins glas și alții, a fost un balamuc total. Guess what, cui nu-i place sa meargă în țară să își rezolve documentele.
    Atâta indolență și atitudine sfidătoare n-am mai întâlnit nicăieri,am plecat de-acolo de-a dreptul stupefiați.
    Asta a fost când i-a expirat buletinul fiică-mii. Cu chiu cu vai s-a rezolvat, bine că la Bonn lucrurile stau diferit, când s-a măritat a rezolvat totul într-o zi și a primit acasă pașaportul plus recunoașterea în România a căsătoriei în Germania.

    Unele chestii nu se schimbă niciodată, niciodată...

    Carmen

    RăspundețiȘtergere
  6. Pfuai, e fara leac, ce sa zic. ..
    In Olanda e ok. Adica ma asteptam la ceva gen ce-ai scris tu, dar nu, a functionat f olandez toata treaba. Inclusiv au zis la sfarsit sa-i sunam direct daca avem probleme in ro ca nu mai avem buletine -mai avem ap de vandut, conturi de inchis, dar buletine nu, si in ro fara buletin nu faci nimic. Nici nu vreau sa ma gandesc ce-o sa ma enervez peste o luna

    RăspundețiȘtergere
  7. La ce minunatie de ambasador avem in Londra, nici nu ma mir de consulat. Eu nu am prea fost pe la consulate romanesti din lume, doar la Chicago, si doar in calitate de insotitor, acolo a fost relativ OK. Am o prietena, in schimb, care acum cativa ani a trebuit sa vina din Siria in Romania cu copiii (razboi, copiii nici macar nu aveau vreun act care sa demonstreze cetatenia romana) si a fost mai mult decat impresionata de cum au actionat oamenii de la ambasada ca sa-i scoata pe toti din Siria. Deci probabil ca trebuie sa fie un razboi sau ceva de genul asta ca sa devina productivi.
    Pt persoana care a comentat deasupra, fratele meu tocmai si-a vandut un apartament in Romania, nici el nu mai are buletin romanesc demult, are pasaport american, dar a fost simplu, nicio problema. M

    RăspundețiȘtergere
  8. Si lui fiu-meu ii expira pasaportul anul asta, mi-e groaza! De cate ori ajung la consulat promit ca strang bani pentru taxa de renuntare la cetatenie. Pe de alta parte nu le-as da inca o gramada de bani, era £900 acum vreo 5 ani. Sper sa ne iasa actele de rezidenta si sa ne facem pasapoarte britanice: aplicatie, poza, cec in plic si in 2 luni iti vine pasaportul. Doar ca Romania nu poate opera asa simplu, prea multe neamuri de angajat la ambasade. Si iar ma enervez... Ioana

    RăspundețiȘtergere