miercuri, 15 februarie 2017

Vă mulțumesc!

  Mi-ati facut o surpriza mare, oameni buni. Nu ma asteptam sa ridicati atat de multi doua dejte aici la recensamant, in urma crizei mele de furie anti-hateri din postul trecut. Comentariile au inceput sa vina si, pentru cateva zile, a fost ca un fel de Craciun expandat, asa, de cate ori deschideam mailul, voi erati acolo. 

  Va multumesc ca ati raspuns. A raspuns si haterul de serviciu, da' nu aia e problema, ideea e ca, intr-o mare de bine, acum el sau ea a iesit fix ca cacatu' la suprafata. Si s-a bagat de seama. Si s-a oprit din comentat! Ca sa vezi, efectele multimii de oameni. 

  Nu am pretentia sa comentati toti, mereu, asa cum a inteles cineva. Nici prin cap nu imi trece sa cer asta cuiva, vreodata. Nu imi datorati nimic, asa cum nu va datorez nici eu voua. Multi dintre voi se vor duce inapoi in tacere pentru ca unii oameni chiar nu pot sa interactioneze in felul asta mereu iar eu stiu bine asta. Altii, poate, vor ramane sa mai dea cu cate un "aha" sau "ba nu" pe aici. Sau, cine stie. Oricum, m-ati bucurat mult, nespus de mult, dupa atatia ani de blog am putut si eu sa aflu cate ceva despre oamenii care ma citesc. N-am mai simtit ca vorbesc singura. 

  Multi dintre voi sunteti activi pe pagina de Face Book a blogului sau pe grupul meu de iubitori de mancare. Sau pe grupul de iubitori de Anglia. Cam astea sunt cercurile in care ma invart si se pare ca ele, cercurile, s-au legat cumva intre ele. E o mica comunitate aici, si asta e placut. O comunitate cu foarte multi oameni care au emigrat, mai demult sau mai de curand, asta mi se pare genial. Asa ca va multumesc inca odata, m-ati emotionat si m-ati impresionat enorm. Va trimit un zambet si o raza de soare cu nitel vant portsmouthean, de zilele trecute: 

                                           Multumeeeesc!


24 de comentarii :

  1. Buna, Alexandra! Ma gandesc ca-i pacat ca postarea asta atat de frumoasa sa ramana fara comentarii. Eu vreau sa-ti multumesc pentru ca mi-ai impartasit trairile tale in toti acesti ani de cand te citesc (si in care nu am comentat decat o data, desi am reactionat sufleteste mereu). Am ras si am plans cu tine, cu voi, v-am tinut pumnii, am fost mandra de voi, le-am povestit prietenilor mei patanii de-ale voastre. M-ai invatat lucruri, multe lucruri. Multumesc si va imbratisez. Irina

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna. Alexandra!
    Cand ti-am descoperit blogul de abia plecasesi in Anglia. Ma crezi ca felul tau de a scrie m-a facut atat de curioasa incat ti l-am " luat la citit " de la inceput ? Am vrut sa inteleg cat poate sa indure un om astfel incat sa fie determinat sa isi paraseasca locul natal . Si am inteles , Alexandra! Apreciez curajul de a o lua de la capat altundeva in lumea asta ca sa te poti simti om -demn - respectat. Admir felul cum o cresteti pe Mara si va apreciez ca ati
    ales sa plecat ca sa ii fie ei in primul rand bine.
    Grozava idee cu blogul ca jurnal pentru Mara ,mai tarziu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din suflet, Camelia! Bune vorbe mi-ai adus in seara asta, m-ai uns pe suflet!

      Ștergere
  3. Si eu va doresc mult noroc si tot binele din lume!va citesc,imi sunteti dragi si oriunde ati fi in lumea asta sa va aveti mereu pe voi trei,sa va iubiti si sa aveti grija de voi.cu drag,Raluca.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna-seara, Alexandra:) Cred c-ar trebui si noi sa-ti multumim ca impartasesti din viata voastra! Deci, la schimb, eu iau zambetul tau si-ti intorc un multumesc de pe plaiurile daneze, asortat tot cu vant:), ca de asta nu ducem lipsa nicicand. Andreea

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna seara!!!! Imi cer scuze dar nu are legatura cu articolul postat.
    Nu am somn. Tot caut o gradinita pt copilul meu care sa fie NORMALA.... ( are 3 si un pic. Nu vrea la gradi, dar simt ca trebuie sa ma pregatesc).
    Intre timp am dat de articolul tau cu prima zi de scoala a Marei la Spectrum Ploiesti....
    in sfarsit parca sunt mai linistita, simt ca imi poti da niste sfaturi. De fapt te as ruga sa mi recomanzi ceva in Ploiesti. Noi doar incercam sa ne pregatim pt gradi. Si ma infioara tot ce vad si aud in jurul meu.
    Sunt trista ( caci ma bucuram ca am gasit o persoana aproape cu care rezonez), caci am vazut ca ati plecat din Ploiesti, dar bucuroasa pt voi. Trista pt ca parca ma simt neinteleasa de cei din jur si speriata pentru viitorul copilului meu.

    Deci ti as ramane profund recunoscatoare daca imi recomanzi o gradinita in Ploiesti ( noi locuim langa Pl) care sa respecte copilul si sa fie NORMALA ( normala din pct meu de vedere, fara pedepse si recompense, cu un meniu sanatos si cu multa dragoste pt copii ).
    Scuze eventualele greseli si sper ca am fost destul de coerenta. Abia astept sa te citesc mai mult. Doar ti am rasfoit blogul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi pare foarte rau, Alexandra, dar nu am cum sa te ajut. Mara a mers de la 5 ani si jumatate la gradinita cu program scurt de pe strada Cantacuzino (sa mor ca nu mai stiu ce numar alocat are), ca era langa casa si au impus idiotii an de "pregatitoare" obligatoriu. Eu altfel o dadeam direct la scoaala. Nu a fost misto la gradinita, a fost asa, suportabil. A fost cu pedepse si recompense, nu au mancare ca e cu program scurt. Nu cred ca exista in Romania ce cauti tu :)

      Ștergere
  6. Hai ca te tot citesc de atunci. Nu stiu cum nu te am descoperit mai demult. Esti prietena cu Ioana ( printesa urbana) pe care o iubesc si o citesc de mult.
    Am vazut acum ca Mara a mers la 5 ani jumatate si era gradinita nr. 3. Am gasit un articol.
    Dar la scoala Spectrum a mers mult? Cum a fost? Caci am citit ca exista si gradi.
    Mersi mult pt raspunsul prompt.
    PS: scrii fffff misto. Esti foarte tare. Abia astept sa mi fac timp sa te citesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Alexa, comentariile nu apar imediat pentru ca am moderare, trebuie sa le citesc eu intai si apoi le public, tocmai din cauza de multi nebuni care au trecut pe aici :) Deci tu comenteaza si apoi asteapta sa apara, nu ma trezisem inca, UK e cu doua ore in urma orei Romaniei :) La Spectrum a mers restul anului scolar, din octombrie pana in iunie anul urmator. Clasa 1. A fost ok, mult, mult mai bine ca la stat. Dar tot "romaneste". Teme mult prea multe. Insa mult mai bine ca la stat. Asta pentru ca am avut norocul sa nimerim o invatatoare mist, la clasa 0 era o javra. Au gradinita si din cate am vazut eu se ocupa f dragut de ei.

      Ștergere
  7. O sa comentez mereu, promit. :) Ma bucur ca esti fericita! Esti o inspiratie pt noi astia de inca o mai cautam. Mihaela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Mihaela. Sunt fericita, ok, linistita. Am inca multe probleme pe cap, ma chinuie acum o criza de psoriazis, am hipertensiune tot de la asta, am destule chestii "negative" pe tava. Dar e ok, cumva s-or rezolva. Asta nu inseamna ca nu pot sa ma bucur in mod real de civilizatie. O sa repet cuvantul asta pana o sa lesin, e vorba de civilizatie. Nu de bani, desi si asta conteaza mult, aici ne-au disparut aproape toate grijile financiare, cat e vorba de restul. De oamenii care iti zambesc pe strada.

      Ștergere
  8. Si eu voiam sa scriu la postul anterior, dar in ultimele zile am avut copiii raciti, intai pe unul, apoi pe celalalt. Am avut parte de mai multa actiune decat mi-as fi dorit, dar acum am ajuns, in sfarsit, aici.
    Avem un prieten comun pe Fb si am citit acolo cand scrisesei ca ai filmat invatatoarea. Mi s-a parut un lucru f curajos. Din pacate nu pot sa spun ca am fost surprinsa de atitudinea invatatoarei, ca ea sunt multe :( si nu toti parintii iau atitudine, ba mai mult, unora chiar li se pare normal asa. :(
    In fine, am suferit alaturi de voi atunci, citindu-te, apoi m-am bucurat de fiecare bucurie scrisa aici si am descoperit o parte din Anglia prin ochii vostri, Anglia voastra. :)
    Sper ca vei scrie in continuare, eu te voi citi. :) Si mereu vor aparea hateri, dar probabil vei invata sa nu le mai dai importanta?!? E un aforism care cred ca se potriveste bine aici: doi prizonieri priveau printre barele unei celule (sa zicem ca pe unul il chema Dragnea ;-p ). Unul vedea stelele, iar celalalt, noroiul.
    Te pup,
    Mam.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am filmat-o doar am inregistrat-o audio. Dar a fost suficient. Momentele alea si ce trait Mara atunci si dupa, mi-au mancat multi ani din viata. E greu sa descriu teroarea ei in cuvinte. Ufff. Sa-l ia dracu' pe Dragnea!

      Ștergere
  9. We are there for you. PS gasesc foarte frumos din partea ta faptul ca raspunzi la foarte multe din comentariile primite. Mihaela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai chiar la toate, as zice! Adica poate imi mai scapa cate unul cand vin mai multe, dar ma straduiesc sa raspund fiecarui om care vorbeste cu mine. Si alora de ma injura, sunt politicoasa si ii injur si eu inapoi imediat! :))))))))

      Ștergere
  10. Si eu citesc blogul cu placere desi nu comentez. Ma bucur mult pentru voi!

    Cu drag, Daniela

    RăspundețiȘtergere
  11. Noi,cei care citim si ne binedispunem, iti multumim! Pentru efort si interesul tau de a ne impartasi de buna voie si nesilita de nimeni crampeie din viata ta.Deci,inca o data : multumim! Mihaela Mihaila

    RăspundețiȘtergere