vineri, 4 martie 2016

Copii si parinti

  Sunt studiile alea care arata ca pana la 4 ani copilul are format deja "caracterul". Adica diferenta dintre bine si rau a fost inteleasa iar copilul incepe sa aleaga in mod absolut constient ce vrea sa faca. In general dar mai ales altora. Daca alege sa minta sau sa loveasca sau sa faca rau cuiva fie si indirect. 

  De aproape 5 luni urmaresc cu mare interes copii intre 4 si 11 ani. Dar mai ales pe cei mici, tura mea este o jumatate de ora la "clasa zero" adica oameni de 4 si 5 ani si jumatate de ora pe teren si atunci ies afara cei de 6 si 7 ani. Deci primii sapte ani, sunt in avantaj, sunt mama de 9 ani fara o luna, mama din aia care a stat acasa, deci am prins toate fazele in toata gloria lor. Pot sa vad de la distanta multe. 

  Saptamana asta am avut ca un fel de soc. Stiam ca e rau ca un copil sa loveasca alt copil. N-am acceptat asta niciodata, Mara nu a lovit pe NIMENI in cei 9 ani de viata. Pe mine de cateva ori cand avea 2 ani si cam atat. Ea a avut norocul sa nu trebuiasca sa fie dusa in jungla numita gradinita. Clasa 0 de aici e de "gradinita", oamenii aia au 4 ani. Putini au 5. Ei bine, pe oamenii astia intre 4 si 7 ani ii vezi clar ce vor deveni. Adica stiu sigur care dintre ei va face puscarie. Si care are o familie de intelectuali in spate, si care are parinti care in clasa a doua ii zic ca "eu nu prea stiu ca mie nu mi-a placut la scoala" in timp ce molfaie fericiti chipsuri la punga din care isi indoapa si nou-nascutul din carutul de langa. Si care o sa fie un pervers sau un abuzator in stil mare. Stiu, suna urat, dar asta e realitatea vietii, oamenii mici sunt deja "formati". De natura dar mai ales de familie. 

  Socul saptamanii a fost un baietel pe care il urmaresc de multa vreme. E frumusel asa, mai inalt decat ceilalti, cred ca stie ca e frumos si vine dintr-o familie scuturata. Hainele ii sunt impecabile mereu (aici se vede nivelul oamenilor dupa curatenia uniformei scolare, sunt unii copii carora nu li se spala cred nici lunar tricoul de pe ei). Ei bine, asta pocneste oameni. Nu ca-i pocneste, dar dupa ce-i pocneste si evident se ia la bataie cu ei... EL e ala care vine repede urland cu lacrimi la noi :))))) Iar acum, dupa multa filare de niste saptamani.... l-am prins in fapt. L-am urmarit si am vazut clar ce a facut si cum el era cel care a lovit primul, a fost putin imbrancit inapoi gen "lasa-ma in pace" dupa care a mai aplicat niste lovituri demne de Chuck Norris in tinerete. 

  L-am luat frumos si l-am dus sa stea jos oleaca pe terasa, nu mai au voie sa se joace daca se poarta urat. Un fel de "time out", vai, ce urat! Pedeapsa! Da, pedeapsa. Omul era violent in stanga si in dreapta si tot el urla. Am stat cu el acolo iar el urla ca "alalaltu' l-a lovit si el de aia a lovit si el". Am stat acolo si am repetat de circa 50 de ori "nu e ok sa lovesti pe cineva chiar daca el te-a lovit". Daca te-a lovit vii si ne spui noua, nu il lovesti. Daca il lovesti esti la fel ca el. Nu ai voie sa lovesti pe nimeni niciodata.

  Am repetat in engleza pana cand creierul meu dadea spre romana de epuizare. Ii vorbeam cum i-am vorbit Marei atatia ani. Asta i-am zis. Daca cineva te loveste, fugi si spune unui adult. NU LOVI! Nu ai dreptul sa lovesti decat daca iti e viata in pericol. Nu iti e viata in pericol la gradinita sau scoala deci nu lovi! Nu impinge! Poti sa omori un om daca il impingi! Nu fii violenta! Daca altul e violent nu inseamna ca trebuie sa fii si tu asa, trebuie doar sa fugi, sa te aperi cu "legea" si cu adultii din preajma. 

  Ei bine, dupa ce am repetat in continuu catre el care tipa catre mine... s-a oprit, a luat o gura de aer si a spus ca pe el MAMA lui asa l-a invatat, ca daca e lovit trebuie sa loveasca. Si ca i-a spus ca va fi mandra de asta. L-am intrebat daca el stie regulile din scoala. A spus ca da. Si apoi l-am intrebat ce crede el, e bine sa lovesti alt om? Plangand in hohote tot repeta ca "nu, dar mama a spus ca o sa fie mandra de mine, ca trebuie sa ma apar daca sunt lovit". Da, Harrison, trebuie sa te aperi, adica vii la noi si ne spui, de aia suntem 3 oameni mari aici cu voi. NU LOVESTI! Si, imi pare rau sa iti spun, dar mama ta nu a avut dreptate, parintii uneori gresesc. Ea o sa fie mandra de tine si daca imi spui MIE cand cineva te-a lovit. 

  A plans o vreme si apoi s-a linistit. A doua zi a venit si m-a luat ferm de mana si m-a dus catre cineva care il lovise. Lucrurile s-au rezolvat repede. Conflictul lui interior nu o sa se rezolve prea curand. Aici scoala e facuta sa apere copiii. Regulile sunt reguli si sunt urmate cu sfintenie. Scoala ii apara. Chiar si de parintii lor. Asa ca in ziua aia cand luam copiii de la scoala, m-am uitat sa vad cand iese, am mers catre mama lui, m-am prezentat, i-am spus pe scurt ce s-a intamplat si apoi i-am zis ca poate fi mandra ca fiul ei Harrison a invatat cum sa aplaneze conflictele fara violenta. Femeia s-a facut rosie rac la fata, a plecat capul si si-a pupat copilul. Mi-a cerut scuze si mi-a multumit. Ce sa zic... cinica din mine n-a crezut-o dar urmeaza sa aflam cum se va prezenta Harrison de luni incolo :))))))

  Nu spuneti copiilor sa loveasca si ei, nu e bine sa faceti asta. Si mie mi-a zis mama la fel acu' 30 de ani, sa-i bat si eu pe ei. Pe unii i-am batut cand ma agresau. Eu eram fata si m-am oprit la aparare, n-am devenit agresor, nu eram mascul (ei functioneaza altfel de mici, violenta e cumva in genele lor) asa ca am luat cuvintele alea intru aparare pentru ca atunci nu existau adulti care sa ma apere. In ziua de azi exista, invatati copiii sa le ceara ajutorul si cum sa isi regleze frustrarile si disperarea de a fi lasati la varsta asta multe ore intr-un loc cu multi alti disperati. E o lupta pe viata si pe moarte intre ei, va asigur! O lupta universala, dincolo de frontierele unei tari sau a alteia :) 

  

13 comentarii :

  1. Sa iti zic ca fi-mea plangea ieri ca ea nu mai vrea la gradinita xa o bat niste baieti? Am intrebat-o de ce nu se duce sa ii spuna duamnei, mi-a raspuns ca s-a dus si nu a crezut-o. Aia e apararea adultilor de aici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da pai bataia intre copii e de la sine inteles acolo. Aici nu.

      Ștergere
  2. aceeasi situatie cu copil roman: dupa 2 discutii copilul lovit acasa. Copiii copie comportamente, incep agresiunea pt ca acasa asa vad si aud. Ii zic mamei si imi raspunde nonsalant "vai draga, dar si alti parinti fac asa". Ala e abuz.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Copiii nu copiaza neaparat ce vad acasa. Nu e o conditie absoluta sa vada acasa. Insa daca sunt provocati ei o sa raspunda, la ei functioneaza creierul limbic, cel de baza. Simt nevoia sa se apere si daca nimeni nu-i invata CUM sa se apere in mod corect si etic... se vor apara ca animalele.

      Ștergere
  3. Imi place foarte mult cum ai reactionat cu baietelul bataus si cu mama lui. Foarte mult tact. Felicitari! Ela

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu e pedeapsa/time out-ul mult hulit daca sta cineva cu el :) Din pacate da, majoritatea comportamentelor defectuoase din cauza unor 'soccer moms' incep. Te felicit ca ai avut rabdarea sa stai cu el sa ii explici, majoritatea educatoarelor de la gradinite nu isi bat capul, pedepsesc direct.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu sta de obicei nimeni cu ei. Sunt pusi sa stea la masa. Deci sa nu se mai joace cu ceilalti 50 din curte. E o pedeapsa si e extrem de eficienta. Copilul se calmeaza si pricepe ca nu trebuie sa faca chestiile pe care n-are voie sa le faca: sa loveasca, sa impinga, sa raneasca pe cineva CU INTENTIE.

      Ștergere
  5. Bravo ! L-ai resetat pe priculici ��

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu l-am resetat, el a continuat ulterior cu aceleasi comportamente, asa cum banuiam. Pentru ca ei la varsta asta nu au memorie de LUNGA durata. A tinut minte pana a doua zi dupa care s-a resetat la loc ca sa zic asa :)))) Dar na, toti adultii il urmaresc si il cearta cand face asa, nu cred ca-i soi rau (sunt unii pe care-i vezi ca sunt rai din nastere si asupra carora educatia n-are nici un efect) doar ca e indrumat gresit acasa.

      Ștergere
    2. Nu l-am resetat, el a continuat ulterior cu aceleasi comportamente, asa cum banuiam. Pentru ca ei la varsta asta nu au memorie de LUNGA durata. A tinut minte pana a doua zi dupa care s-a resetat la loc ca sa zic asa :)))) Dar na, toti adultii il urmaresc si il cearta cand face asa, nu cred ca-i soi rau (sunt unii pe care-i vezi ca sunt rai din nastere si asupra carora educatia n-are nici un efect) doar ca e indrumat gresit acasa.

      Ștergere
  6. Excelent. Bravo ca ai avut rabdarea sa ii explici copilului pana in panzele albe si chiar peste (adica sa ajungi pana la a vorbi si cu mama lui). Acolo sunt sperante sa se indrepte lucrurile dupa cum ai descris :-) Eu cand am venit prima data batuta de la scoala maica-mea mi-a spus ca daca se mai intampla ma bate si ea. Si nu de frica copiilor ci de frica ei (am mai incasat-o si nu dadea cu mila, dimpotriva, o facea sa ma umileasca, mai cauta si audienta) am invatat sa ii bat pe altii, pe cat eram de mica era rea ca un drac. N-am mai venit batuta acasa, in schimb au inceput sa sune telefoanele acasa la mama cu baieti batuti de mine. Taica-meu saracul, pacifist convins, incerca sa-mi explice ca nu e bine si ca orice conflict se poate rezolva prin metode non-violente, maica-mea ma prindea pe ascuns si ma felicita si imi spunea sa o tin tot asa... sa vezi acolo conflict interior, pentru ca pe tata il adoram iar de maica-mea mi-era frica cu spume. Pana in momentul in care un pumn bine aplicat unui coleg a trecut prin ochelarii lui. Eu mi-am taiat o artera cu un ciob din ochelarii lui iar el a trecut milimetric pe langa a-si pierde vederea din cauza mea. Cand am realizat ce aberant e sa dai ca idiotul in altii. Si nu mi-a mai pasat ca mi-o incasez de la mama, am ramas la stadiul de a ma apara de atunci, n-am mai fost eu cea violenta. Dar se putea termina urat si pentru coleg si pentru mine, dintr-o tampenie. Acum la randul meu incerc sa-mi educ copiii sa-si foloseasca creierul si vorba la aplanat conflicte, cu Robbie e mai usor (dar el e ala dispus sa cedeze doar sa fie pace) dar cu Emmy mai am mult de lucrat, la ea nervii se canalizeaza brusc in pumni si gheare... deci zic eu ca depinde si de copil, pentru ca ea in casa nu vede violenta de nici un fel, dimpotriva, asa ca nu-mi explic de ce reactioneaza asa violent cand e frustrata, asa a fost dintotdeauna chiar si cand era toddler. Mai lucram :-D

    RăspundețiȘtergere