vineri, 31 iulie 2015

Anglia la aterizare

  Inca nu am cuvinte destule. Nu le am la mine. Se poate sa fie si oboseala, se poate sa fie si fericirea absoluta pe care o simt de mai bine de o zi. Se poate sa fie si amuzamentul ideii ca toate casele pe care le-am ales eu foarte, foarte brusc in viata mea, constransa de imprejurari de fiecare data... au avut multe trepte. Poate mi se trage de la una dintre melodiile vietii mele...Eu sunt un om pe niste scari.

  Mansarda mea din Bucuresti cu cele cinci etaje de scara sadic de mica in spirala. Apartamentul nostru inchiriat in Ploiesti de la ultimul etaj, cu cele 4 etaje fara lift si trepte inalte. Si acum mansarda noastra (observati va rog modelul!) din Portsmouth cu cele 30 de trepte interioare. Mansarda cu etaj avem. Doua etaje de fapt... si inca trei trepte. Le-a numarat Mara azi pe toate de 342 de ori.

  La ora 9 a picat lata. E atat de frumos aici totul incat inca nu pot sa povestesc pentru ca nu-mi gasesc cuvintele.

fereastra catre fericire

straduta de dupa colt

un om pe niste scari :)))) doar acolo s-a jucat azi! 

14 comentarii :

  1. Ce fereastra frumoasa. Cat imi plac geamurile care culiseaza vertical :)
    Sa aveti o viata minunata acolo!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))) Aici doar asa se deschid. Se "sparg in doua", foarte ciudat.

      Ștergere
  2. Alexandraaaa, doar atat?!!
    Glumesc, e o casuta frumoasa, haiii...astept restul, nu ma tine in visare fara imagini! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asteapta! Cand mi-or veni cuvintele oi scrie :)

      Ștergere
    2. Astept! :)))
      Alexandra, curte..spune-mi ca aveti cuuuurteeee!

      Ștergere
    3. N-avem curte dar peste straduta avem un parc maaaare si frumos :)

      Ștergere
  3. :) sa va fie de bine. mie imi place genul asta de apartament, am stat in vizite la prieteni, cred ca o sa va simtiti tare bine acolo
    mi-ai trezit nostalgia aterizarii noastre, acum un an si o luna. au trecut ca prin vis, ne e atat de bine si liniste in normalitate... restul a devenit asa, un fel de vis urat din ce in ce mai indepartat, de care ne mai amintim cateodata...
    Diana (mamaocupata)

    RăspundețiȘtergere
  4. Uraaaaa!
    Să vă meargă din plin în noua vostră viață,să fiți sănătoși și fericiți!
    Cât despre mansarde,eu o ador pe a noastră plus cele 14 trepte până la ea.

    Carmen

    RăspundețiȘtergere
  5. O viața așa cum ți-ai dorit va doresc!Esti o femeie,,trăznet",ai o familie frumoasa,mult noroc!Citindu-ți blogul(pe nerăsuflate) am trecut prin tot spectrul sentimentelor.Luptatoare ce mai,multă bafta!

    RăspundețiȘtergere
  6. Sunt cu gandul alaturi de voi! Doar ca e un gand in limba romana, in engleza n-am...accent! :)
    Va doresc tot binele din lume si sa urcati cat mai multe trepte spre fericire.

    RăspundețiȘtergere