miercuri, 24 septembrie 2014

Surubul si mainile in minus

  Nu-s o inginera din nascare. Urasc cifrele, le-am urat din totdeauna asa cum am iubit cuvintele si literele. Vorba si gandurile. Pentru ca am crescut fara un tata sau fara un personaj masculin in casa a trebuit sa ma invat sa fac chestii mecanice singura. Sa repar diverse, sa fac diverse chestii din astea care necesita si putere si gandire mecanica. Mainile mele, adica palmele, sunt de marimea unui copil. Vorbesc serios. Am 1,64. Am 36 la picior dupa sarcina, inainte aveam 35. Iar palma mi-e cam jumate din talpa! Deci n-am cum sa am forta aplicata mecanic din cauza de lipsa parghie. Oricati muschi ai avea, cand n-ai cu ce sa apuci e grav. 

  Acestea fiind spuse azi am realizat imposibilul Stan si Bran. Adica am montat un pat metalic Ikea fara instructiuni si fara un alt om. Mi-a luat 2 ore si as zice cam... 2 ani din viata. Nu m-am mai enervat asa demult! Cand am reusit sa gasesc instructiunile online si pe prima pagina mi-a aratat un prost singur taiat adica nu incerca asta singur m-am enervat si mai tare :)))) 

  Domle, am doua maini pe stanga, ce sa zic! Iar tablia patului are doua gauri pe parti diferite. Una mai mare si una mai mica. Si daca intai am montat de zor si am scapat piulita in gaura inauntrul piciorului metalic(nu ma intrebati cum e sa o scoti!), ulterior am constatat ca nu montasem bine, am demontat si cand sa montez la loc.... gaura era prea mica, ca sa zic asa. Pentru ca atata m-am invartit cu fiarele prin camera incat am intors fara sa-mi dau seama tablia invers. Si cum e din metal sculptat... de unde dracu' sa stii care e fata si care e spatele. Si cum sa-ti imaginezi ca pe o parte gaozu' e mai mare si pe o parte mai mic.

  Asadar m-am gasit in fata imposibilului de film absurd: piulita nu mai incapea! La modul DELOC! Ma uitam si creierul imi zicea "fah, esti tampita? adineauri l-ai montat si acu nu-ti mai incape surubu'?". Raspuns da. Plina de spumele cele mai spumoase am cautat instructiunile. Am mai zis eu si alte dati ca-s facute pentru ceva genii. Sau ceva oameni care nu cunosc cuvinte si imaginea e singura disponibila. Insa imaginea nu spunea nimic. Imi interzicea unele lucruri, asta am banuit deoarece ele lucrurile ierea taiate cu o linie si ti se arata cum tre' sa fie. Insa a doua imagine era identica cu prima! :)))))))))))

  Cand sa zic ca ma lamuresc...pac n-am toate piulitele. Mutzucumbarele ca nu prea seamana a piulite. Ie asa ca niste moatze cu doo capete. Doua n-aveam. Ma, ce dracu'... ii zic Adei, aia lesina ca mi-a dat tot, punga cu ele fusese lipita cu simt de raspundere pe pachet...Zic aia e, da-le dracu', gasim inlocuitor. Si-l fac asa, impart ce am la cate gauri... La finalul finalului le gasesc trase de Mara sub aspiratorul pe care o rugasem sa-l dea in pana mea oleaca mai incolo ca era camera de n-aveam pe unde sa trec intre televizor, fotoliu, pat, bucati de pat, etc...Si ea, ajutorul de nadejde, a tras ala cu piulite cu tot. Si eu tocmai il pusesem pe pozitie si terminasem. Trage-l iar, muta alea pune suruburile corect. Nene, dupa doua ore ma ceream piua!

  In plus...azi chiar ma gandeam cat de funny era daca aveam aici camere de luat vederi sa ma vaza careva pe repede inainte. Pai tine tu nene de capu' si curu' patului un singur om. Mara saraca incerca sa ma ajute dar nu putea sa tina ala de metal ca era prea greu. Si incepea sa se foiasca. Si cand se foia, ia ghici, mai nimeream io surubu in gaoz? Raspuns ...f#$@^^&)......mamicaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!! Bre si patul metalic e greu si pentru mine! Dar mi l-am doriiiiit! Era fix patutul pe care tot baleam la Ikea de niste ani. Si pe care acum prin vointa ambasadei care i-a dat Adei unda verde.... l-am primit! 

  Asadar, dupa doua ore de rupt de maini, spate, picioare... bre, mai aveam putin si-l tineam in dintzi ca sa poci sa bag cate 3 suruburi pe fiecare picior...copilul nostru are patul ei. Prima data in viata ei. Intai a dormit pe salteaua de langa tati. Apoi pe o canapeluta (canapeaua mea din adolescenta) langa patul nostru, apoi pe un fotoliu extensibil. Acum are primul ei pat care din prima i-a semanat cu o "caleasca", asa i-a zis. E o caleasca cu valuri pe margini, e un pat frumos cum doar Ikea stie sa faca. Si mai ales e un pat cu energia Lioarei in el. Si a Irinei, prietena Marei. Si a Adei, prietena mea. Si precis a lui Laur (pe care imi era rusine azi sa-l sun sa-i zic ca-s proasta rau) care l-a demontat pentru noi. Va multumim, va pupam si va uram drum-bun si o viata asa cum meritati in alta tara! Mara are caleasca! 

O poza proasta caci telefonul meu atat poate. Insa se vede incantarea! 

  

16 comentarii :

  1. hai, c-am ras. dupa-aia m-am gandit mai bine si n-am mai ras. ca ma vedeam pe mine. si nu ma vedeam bine.
    zici ca tine si de "parghii"? s-o pictez pe subsemnata: 1,50 m (nici macar un cm in plus), 35 la pantof (inca n-am nascut), palma de chiar 2/3 din talpa (aici te-am luat :) ). in plus, pauza forta musculara. vrei sa-ti explic cum a venit pe la 6 si ceva dimineata (in drum spre serviciu) sotul prietenei mele ca sa-mi schimbe un bec?! sunt d-alea economice si au fost insurubate cu simt de raspundere de mesterii care mi-au renovat apartamentul acu' niste ani (au tinut becurile alea, ce sa zic), deci si parghii si muschi la insurubat, zero barat la desurubat. sunt d-alea cu un fel de brate/picioruse. am crapat un piciorus d-ala, dar becul nu s-a clintit vreun pic. (invarteam in sensul corect, sa ne intelegem).
    sa nu ma zic ca desi, eu am avut si am tata, n-am avut de la cine invata d-astea. tata cheama mesterul cam la orice "treaba de barbat" din casa. (becurile le schimba singur :) ).
    a nu se intelege ca am o problema cu treburile de barbati. eu am o problema si cu treburile de femei: cusut, tricotat, crosetat, etc-uri d-astea. mai bine ma injuri de mama decat sa ma pui sa cos un nasture. nici sa fac curat nu ma pasioneaza, dar fac. in rest ocolesc cu gratie.
    in schimb imi place sa gatesc si sa calc. n-am nimic impotriva sa tai maruntel legumele pt salata beuf pt un botez sau sa fac maioneza cu lingura, sau sa calc asternuturile de pat. :)
    ady

    RăspundețiȘtergere
  2. ps. sa doarma bine mara in noua ei caleasca.
    ady

    RăspundețiȘtergere
  3. Cand am vazut poza am vrut sa spun ca seamana mult cu o corabie de vise pe care am vazut-o eu in alte poze :-))) Care pana la urma nu ca semana, era chiar aia :D
    Sa o foloseasca cu placere, imi place la nebunie cum ii sclipesc ochii Marei cand e fericita :-)
    Cand am citit cum te-ai chinuit cu el, au inceput sa ma manance palmele (tot de-alea mici, si eu pe acelasi calapod cu 1.54 si 36 la picior, hahaha), io-s moarta dupa tot ce e surubareala, in special surubareala de Ikea... barbatu-meu, care nu sufera activitatea asta, se retrage intotdeauna gratios si imi spune "nu pot sa-ti stric placerea sa le asamblezi tu, doar stiu cat iti place" :-))))) dar zau ca asa e, cred ca 99% din mobila din casa (care e in majoritate covarsitoare Ikea) e asamblata de mine, si dupa ce am cumparat-o, si dupa ce ne-am mutat :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fah, tu esti nebuna, am zis! Azi l-am invocat pe Marius mai ceva ca la orgasm, crede-ma! Ma tot gandeam maaama ce bine e sa ai un barbat in casaaaaaaaaaaaa sa le faca el. Pentru ca da, era simplu. Doar ca pe dos. Si nu aveam putere sa tin cap de pat cu cap de pat singura ca nu aveam cum fizic! Ai montat PAT? de inaltimea ta?

      Ștergere
    2. Am montat un pat California King size... Si doua paturi Twin size. Si canapea extensibila. Si vreo tz-spe biblioteci, mese, comode, dulapuri, you name it... Tot ce vezi poze la noi in casa e montat de mine. Stai asa, daca vrei, iti arat poze cu ce am FACUT cu mana mea (a.k.a. gard, terasa, rafturi in garaj, scari, demisol, spalatorie, si asa mai departe...). Eu plang dupa mana de barbat in casa cand mi se arde ficatul pe aragaz :-)))))))))))))))

      Ștergere
    3. Deci clar esti cu genul gresit la tine! Nebunoooooo!

      Ștergere
  4. Deci:
    - m-ai facut sa imi masor talpa cu palma (palma=~3/4 din talpa)
    - incep sa cred ca nu mi s-a părut ca pantofii mei "fensi" mi-au rămas mici dupa ce s-a nascut Teo (am fost duminica la un botez, deci pantofi "fensi")
    - vise placute in caleasca :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ti s-a parut! Toate femeile patesc asta pentru ca greutatea se mareste brusc iar incheieturile primesc hormonii de 'inmuiere' in vederea nasterii. Si atunci talpa se mai imprastie un pic. Si in lungime si in latime. Mie nici adidasii de atunci nu mi-au mai venit.

      Ștergere
  5. Mai intai sa ma dau mare, ca eu am 1,67 si port 37! Da' la suruburi sunt miniona rau de tot, nici nu stiu la care capat se infileteaza piulita. :) Doar ca nu e nevoie sa ma pricep la montat, la mine vin pacientele "montate" gata. :)
    Daca tot voiai caleasca pentru printesa nu era mai simplu sa dai cu bagheta magica intr-un bostan? ca in povesti am vazut ca asa se face... Da' oricum, bravo, sunt mandra ca sunt vecina cu tine!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am avut bagheta la mine, bre! Asa vecine ce suntem ca n-am reusit sa ne vedem pana la ora asta! Halal vecine! Apropo, cumnata a nascut cu bine bebel sanatos, avem nepot! A ales Ploiestiul pana la urma.

      Ștergere
  6. :-))))Mi-ai adus aminte cat m-am chinuit si eu sa montez singura o bicicleta de camera. Da are si aia piulite si cat m-am chinuit ca nu reuseam sa pun suruburi, si sa imbin.
    Ok, patul e funny, iat Mara e o mica printesa pe care patul cel frumos o va face sa viseze lucruri demne de ea, intr-un taram de basm:-* dana

    RăspundețiȘtergere
  7. Sa viseze invatatoare buna si frumoasa, si visul sa i se implineasca!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa sa fie! Inca asteptam verdictul inspectoratului...

      Ștergere