Old

   Nu am mers niciodata la un concert altfel decat simfonic, insa daca prietena avea invitatii tocmai la Nana Mouskouri, nu puteam sa zic nu, pentru ca am trait in copilarie cu casete cu ea, bunica mea ii fredona melodiile si imi povestea cat de mult o iubea bunicul meu care murise inainte sa ma nasc eu, era grec si mi-a lasat mostenire un spirit aprig de langa Salonic.

  Am cautat pe net sa vad cati ani are femeia asta pentru ca eram foarte uimita si ca mai traieste d-apoi ca mai urca si pe scena sa cante. Raspuns 77. Bunica-mea are 88 si cand a auzit ca ma duc la ea la concert a facut "da' mai traiesteeeeee?" Bunica mea e cu un picior in groapa, de cantat nici vorba.

  Am purces spre Bucuresti cu mare placere sa imi vad prietenii, insa cu indoiala clara ca tipa aia nu are cum sa mai cante la 77 de ani. Nu stiam de ce gandesc asa, dupa ce am auzit-o si am fost nevoita sa ma gandesc cu seriozitate la subiect, m-am mai luminat.

  Tipa inca e vie, misca, era departe si nu am putut-o vedea la fata, insa am vazut la tv ca arata ok, e calcata cu fierul de calcat, frumos, intinsa, tencuita cu un strat gros de fard aproape alb, ruj rosu...iese ca o fata de om foarte ok. Ea a fost o femeie foarte frumoasa, si e o batranica frumoasa. Dar e o batranica.

  Rochia de mare dizainar era frumoasa insa nu ii putea ascunde cocoasa. Da, cocoasa. Aia pe care o fac femeile de la spondiloza si de la varsta, sus in carca. Cocoasa. Care din profil se vedea chiar si de sus din loja de unde eram noi. Cocoasa nu m-ar fi deranjat insa deloc daca ea ar fi cantat frumos. Dar cum nu canta frumos, am apucat sa bag de seama cocoasa.

  Daca nu as fi ascultat-o cand era tanara, daca nu stiam cine e...as fi zis ca e ca o soprana asa...care canta o muzica internationala. Prea internationala dupa gustul meu care vroiam mai multe grecesti. Vocea i s-a transformat enorm. E in alta parte pe portativ. In cu totul alt loc...mult mai sus...aproape ca tipa in loc sa cante. Prietena a zis ca "piuie" si eu am ras doua zile in continuu. Pentru ca facea la anumite momente niste sunete care te cam sterpezeau in urechi. Ducea melodia, muzica era ACOLO, IN EA....insa din pacate nu mai avea pe unde sa iasa.

  Aparatul o tradeaza. Instalatia s-a modificat din cauza varstei. Chestie care m-a facut sa realizez ca la femei vocea se modifica la batranete, pe cand la barbati nu prea. Leonard Cohen canta si acum la fel de bine CU ACEEASI voce, aia a lui, pe care o stim de pe cd-uri. Pe tanti Nana daca o auzeam si nu stiam unde sunt si cine canta nu as fi recunoscut-o ever.

  Sala plina de capete albe. De sus din loja ii vedeai. Domni si doamne sau cate doua doamne veniti la concertul celei cu care isi luminasera tineretea. Dadusera bani multi, enorm de multi pe bilete, si pe fetele lor se citea dezamagirea si uimirea ca femeia canta insa nu era vocea ei. Si nici orchestratia nu era la fel. Incerca sa fie mai moderna, insa mie un bouzouki electric imi face parul maciuca. Sala Palatului era plina. Probabil de aia ea inca mai canta. Pentru ca lumea o stie de legenda si salile se umplu mereu de ideea de Nana Mouskouri, si de oameni care vin sa isi retraiasca clipe fericite din tinerete si copilarie.

  La pauza am plecat. Prietena casca de i se rupeau falcile, pauza dura 20 de minute, iar eu la gandul ca mai vine inca o tura de sunete inalte care imi cariaza creierul...dadeam sa rup usa. Am luat-o la pas prin Cismigiu ca doua doamne, am trancanit pana acasa, asa ca a fost cat se poate de misto.