Long live the Queen!

  Avem un prieten. Da, stiu e uluitor, si noi ne mai miram inca ca il avem. Are vreo 33 de ani, mintea cam de 3 ani, e relaxat si fara griji ca orice baiat simpatic. Acum cateva luni si-a gasit printr-o conjunctura bizara o prietena... sa zicem. Adica ea era sora nu stiu cui, care ea traia in UK, care tara continea o masina pe care el si-o dorea, careee... ea s-a amorezat de el grav asa ca i-a dat bani sa ia masina. Prea multe amanunte complicate.

  Una peste alta ne-am pomenit luni cu ei in vizita, deoarece domnisoara (romanca de-a noastra de la Valea Calugareasca mutata in UK acu' 9 ani) a venit in concediu pe meleagurile patriei, sa il vada pe amicul cu pricina. Acu' omu' ne zisese mai demult ca doamna "e doar frumoasa", dar nu am mai stat sa intru in amanunte despre de ce sta cu ea daca e proasta, ca nu am atatia ani la dispozitie pe lumea asta.

Well... au venit! Era ora 13. Ea era asa de frumoasa ca iti venea sa fugi. Rar o femeie mai urata la fata. Rar. Bluza cu sclipici mult nu reusea sa prea faca mare lucru, pentru ca geanta aurie o eclipsa. Daca aveai sange in instalatie ajungeai cu privirea la nivelul fetei si acolo incremeneai. Un fard verde te pocnea in freza... urmat de o bentita-banda-bandana-dracu sa o ia... tot verde, strategic amplasata la jumatea fruntii pe sistemul cataplasma cu varza. Unghiile evident roz aprins. Varsta: 31 de ani.

  Sa zicem ca daca nu ii vedeai capul, la corp era bine, adica nu te facea sa ii dai branci din pat cu un picior in coaste. Daca ar fi tacut era si mai bine. Dar nu tacea si aici a intervenit amuzamentul unei dupa-amieze. Pe sistem autist cred, te striga mereu pe nume. Adica daca o intrebai ceva nu zicea da sau nu... iti zicea si numele, ca asa o fi invatat la bunele maniere englezesti. De cate ori imi zicea pe nume imi venea sa ma ridic in picioare sa raspund ca la scoala.

  Din una in alta vorbeam despre vacante. A auzit ca am fost in Grecia, a zambit larg, a tras aer in piept si... a urmat o conversatie DIVINA:

Ea: megeti in Grecia? aaaaa...trebuie sa mergeti la Afina, am auzit ca e foarte frumos!

Eu:(scormonindu-mi creierul sa imi aduc aminte sutele de nume de insule sau localitati din Grecia) : unde?

Ea: la AFINA (cu accent pe I)

Eu: imi cer scuze, nu stiu ce e... unde este? e o insula?

Ea: Afina, e ca o capitala, cum e Bucurestiul la noi...

Eu: (dupa o secunda de procesare) adica vrei sa zici ATENA? Capitala Greciei?

Ea: (rosie la fata) da, Afina, Atina, nu stu cum ii zice (Nota...in engleza e Athens, dar grecii ii zic Athina, ea probabil la vreun grec a "prestat" si a auzit din zbor ceva)

Eu: (razand destul de rau): Atena mai, capitala Greciei, e un oras mare de tot... da' tu nu stii care e capitala Greciei? (n-am putut sa ma abtin desi am incercat, va jur)

  Trecem mai departe, ies din camera sa rad in alta camera, incerc sa imi pun fata la loc si sa nu ma mai gandesc ca sa nu rad iar, merg in sufragerie.

Ea (tinand in mana un cactus de jucarie): vaiii, cand am fost in Grecia era plin pe marginea drumului de plante din alea care inteapa... (flutura cactusul)... nu stiu cum le zice.

Eu si Marius (in cor) : CACTUS?

Ea: da... si mai erau unele asa, da' rotunde, da' tot intzepau...

Marius: (cu cea mai caraghioasa fata din lume si calm) TOT CACTUS, TOT CACTUS LE ZICE!!!

 Sa va mai povestesc cam cat am ras tot restul zilei? Neaaaa...Uimirea mea ramane: statul roman trimite agenti sub acoperire care sa distruga din interior marile puteri ale lumii? Si mai ales...cum dracu' bai nene sa zici ca aia e FRUMOASA?