Domnule Volosevici, un caine a sarit la copilul meu!!!

    Inevitabilul s-a produs! Pentru ca in Romania, daca ai un copil, intrebarea nu este DACA, ci CAND o sa iti vezi copilul atacat de un caine comunitar. Adica al comunitatii? Comunitatea l-a lasat pe strada, ce e drept. Prin comunitate, la ora asta eu inteleg primarul Andrei Volosevici, tanarul primar din generatia noastra, care a spus ca impreuna vom schimba Ploiestiul. Apai domnule Volosevici, io n-am aruncat gunoi pe strada, matale ai lasat caini "comunitari" pe strada???

   Sa revin...eram IN PARC. In parcul de copii de vis-a-vis de Kaufland Vest. Mara s-a dus alergand pe aleea din spatiul pentru copii cu leagane...din peretele de gard viu care desparte parcul de strada Cantacuzino (apropo, o strada cu pretentii in acest oras) a sarit un caine. Da, DIN PERETE , adica din acel gard in care el statea si se odihnea sau io stiu, isi numara purecii din blana....

  A sarit, adica a inceput sa alerge catre Mara latrand tare si aratand coltii. Desi mie una imi e frica mare de caini, stiu sigur cum arata un caine care vrea sa se joace cu un copil (asta ca sa nu cumva sa se scoale careva iubitor de caini sa imi explice ca ala vroia sa se joace) si cum arata un caine care sare la atac.

  Mara a pus o frana brusca....ala a continuat sa alerge catre ea. In aceste clipe despre care zic, eu eram pe o banca la circa 6-8 metri de Mara. Nu pot sa explic cam cum am sarit. Urmatoarea etapa a fost eu alergand si zbierand cat ma tineau si anume bojocii din dotare...ea fugind in directia opusa, ca fugea de caine, cainele fugind catre noi si inca aratandu-si coltii...cand am ajuns aproape de el si am mimat gestul de a lua ceva de jos sa arunc dupa el tipand in tot acest timp....a fugit ...cu inca doi prieteni de-ai lui pe care nu ii observasem.

  Pana am intors capul Mara era la banca pe care statusem eu, suita si cu picioarele sus. Eu...eu am crezut ca mor de inima acolo. Pe cuvant. Cainele cu pricina, stand in patru labele lui, avea capul cam la pieptul Marei. Nu era un caine mic. Si nici jucaus. 

  Avea insa cercel. Un cercel nou, proaspat pus in ureche. Si ceilalti caini pe care ulterior i-am numarat la fata locului si erau cinci acolo in parculetul de copii, erau frumos inscriptionati. Cine i-a lasat pe strazi? De ce nu ii aduna nimeni? Sa ma mai apuc sa zic ca io i-as eutanasia si pe cei care le dau de mancare printre blocuri? Pe acei "iubitori de animale" care nu inteleg diferenta intre cainele din casa si ala liber pe strazi?

  Traim intr-un oras european, domnule Volosevici? Vreti sa schimbati Ploiestiul? Sau asta era doar un slogan de doi bani facut de o firma de publicitate pentru campania electorala?

  Sa mai raspund la intrebarile astea? Sunt retorice. Traiesc pe un mare bulevard care nu are TROTUAR, dar are caini "comunitari" in libertate. Oare domnul Volosevici are copii? Oare are curaj sa mearga cu ei zilnic in parc? 

  Io sincer de azi...nu prea mai am. 

     Semneaza cetateanca Alexandra Albu

       O proasta platitoare de taxe. 

Generatia de azi

  Ieri in troleu in drum spre parcul nostru. Era ceva lume, chiar multa, insa dupa prima statie s-a mai debarasat situatia. Nu stiu insa din ce cauza, doua domnisoare de circa 15-16 ani bucata (sau poate erau mai mici insa erau asa de machiate ca nu imi puteam da seama exact) vin gramada peste mine.

  Io de obicei cand ma urc cu Mara in mijloace de transport in comun, daca nu e loc de stat, refuz categoric orice "oferta" gen "veniti si stati aiiiici, dar vai luati looooc etc" si le spun politicos ca noi avem PICIOARE. Cum ar veni am plecat de acasa pe jos, deci nu vad de ce in troleul ploiestean care merge maxim 20 de minute de colo colo unde am io treaba, trebuie neaparat sa ma asez jos cu copilul. Nu inteleg de ce copilul meu nu trebuie sa inteleaga, chiar si mic fiind, doi sau trei ani, cum e cu mecanica statului in picioare intr-un autobuz care se misca. Mie una mi se pare foarte important sa invete asta de mic pentru ca peste mine au tot picat de-a lungul vremii niste handicapati oameni adulti prin 369 din Bucuresti in cele 6 luni in care am avut marea nefericire planetara de a frecventa acest autobuz acu' multi  ani cand eram io la facultate. 

  Revenind din scurta mea trauma bucuresteana...mda, nu consider ca trebuie sa mi se dea locul in autobuz cand ma urc cu un copil de 5 ani in el. Whatever. Toate babele isi proiecteaza frustrarile asupra mea si dau sa sara de pe scaune. Le refuz politicos. Revenind la domnisoare. Domnisoarele, desi era loc in partea lor dreapta mai mult....au venit calare pe mineeee si pe copilul care era cocotzat ca de obicei pe o chestie ca o margine de sub geamul troleului...ala e locul ei preferat. Se tine de bara si vede pe geam si nu o calca nimeni in picioare. 

  Acu' daca ele au venit peste mine gramada...una tinandu-se cu mana de aceeasi bara ca Mara, cu bratul prin fata mutrei mele...am putut sa constat ca deodorantul nu mai e o prioritate pentru noua generatie de lume care traieste la oras in anul 2012. Sau daca o fi, poate e d-ala "eco" sau ceva, d-ala de putzi mai rau cand il dai decat daca nu te-ai dat. Maiculitzaaaaaaa....intorc capul si ma uit la ea....foarte aranjata, machiata, accesorii jmechere...te durea capu'. Doar ca te durea nu din cauza ca era asa frumoasa, ci din cauza ca emana o putoare de tractorist care tocma' s-a dat jos de pe utilaj in luna lu' august. Fuck! 

  Intorc capu', dau din nas mai incolo...si numa' ce le AUD. Acum sincer nu stiu ce a fost mai rau: MIROSUL de transpiratie sau AUZUL celor ce ieseau din gurile domniilor sale. 

  Pitzi 1 - Bai deci io iti zic, Moldoveanu e tare de tot

  Pitzi 2 - l-am vazut cu masina prin oras are o super masinaaa....fata stii ce misto era, da' era cu o parasuta dupa el, n-am putut sa ma bag. Fata ala cumpara numa tzoale de Armani, si e pe bune, nu fake-uri!( io stiu cum sa scriu, da' ea ma indoiesc ca stia, deci feicuri)

  Pitzi 1 (vazand pe geam o colega intr-o masina cu mama ei) Ahhh uite-o pe urata dracu'....ete e cu ma-sa...

  Pitzi 2 - fata, ce fatza de ren are (WTFFFFF reeeeeeeeeeeen????, ma uit repede...era o domnisoara ca oricare alta cu o mega doamna la volan, ma uit la asta de langa mine...zic puii mei, de ce aia e ren si asta nu???)

  Pitzi 1 - aoleu si ma-sa uite ce fatza de ren are, fata, sa nu ne vada ca vorbim despre ele! (da fa' proasta clasei, aia iti citeste pe buze, ea in masina, tu in troleu)

  Pitzi 2 - fata da' l-am vazut pe fra-su e frumos foc!

  Pitzi 1 - nu e ren?

  Pitzi 2 - nu fata, e frumos de pica, sa mor io!

  Pitzi 1 - fata, asta e statia noastra? (WTFFFF sunt 10 statii cu totu' in tot orasu')

  Pitzi 2 - da, hai, fata jos ca ramanem aici ca proastele (noooo kiddding!!!!)

  Mie imi place mult de Mircea Badea. El e un om ca si mine, care a incercat ca si noi sa isi faca o afacere in tara asta de cacat si care a fost infundat de "sistem". Dar, mai mult decat atat, Mircea Badea e un om foarte inteligent, care a pus cu multi ani in urma o intrebare cheie pentru aceasta tara: "astia sunt cei care o sa imi plateasca mie pensia?"....Acestea fiind spuse....ce sa mai zic. Decat sa o intreb pe Corina Albu, sora lui Marius Albu, aka cumnata...acum intelegi, "fata", ce vroiam eu sa iti zic acum 8 ani? Ea a inteles pe parcurs...insa ce vine din urma generatiei ei...e tragic de tot. 

Masterchef in depozit

  Sau cum romanii pot distruge orice format de televiziune. Asta imi e clar demult, de cand am vazut alea cu dansul, stelele, vocile si alte asemenea pe la altii si apoi le-au "facut" si romanii nostri talentati. Le-au facut praf. Pentru ca in Romania intai si intai e prostie. Apoi e saracie. 

  Sa detaliez. Aseara m-am uitat cu mare interes la Masterchef Romania. Uau, mi-am zis eu acu' vreo saptamana cand m-a sunat sotul sa imi zica ca a vazut promo...au luat baietii formatul? In secunda doi eu m-am intrebat daca cumva a trecut saracia din tara asta, pentru ca Masterchef e un format scump. Adica cum ar veni care necesita bani multi sa il "pui in scena" si sa il duci la capat onorabil. Numa o sala d'aia cu 30 sau mai mult de posturi de lucru si te rupe la bani...d-apoi restul. Urmatoarea intrebare din capul meu a fost oare cine va fi in juriu. Nu e ca si cand traim intr-o tara cu restaurante reale. Sau cu "chefi" sau lume care stie sa faca meseria asta la nivel international. 

  Aseara intrebarile mele si-au gasit raspuns. Raspunsul a fost un hohot de ras din toata inima. Pentru ca Masterchef Romania se tine intr-un depozit. Cred ca a lu' Metro, da' n-as paria. Drumul concurentilor pana la juriu se intampla printre paletzi de marfa. Sau un "decor" care seamana uluitor cu niste paletzi de lemn pe care se tine marfa in depozit. Adica cum? Faci o ditamai productia de atatia bani si nu ai bani de niste...pereti falsi din altceva decat paletzi? 

  Plasarea de produse se intampla aproximativ la orice ingredient folosit de concurenti...hahahahaaa...jenant nene. Tipic romanesc. Juriul...juriul nu stiu cine e. Am cautat informatii, am incercat sa aflu. Revin, nu traim intr-o tara in care bucataria high-end e ceva care sa existe. Traim intr-o tara in care nici macar n-a adus nimeni la tv vreo alta editie Masterchef de prin lume, ca sa stie romanul ce e aia cand se apuca sa se uite la Protv. Concurentii, in marea lor majoritate, mi-e clar ca habar nu aveau ce e aia Masterchef si nici nu ce se mananca. Si ca nu e despre mamaliga. Sau tocanita. 

  Azi am cautat sa vad cam ce comentarii au aparut online despre emisiune. Foarte multa lume ofensata de atitudinea juriului. Deci clar nimeni n-a vazut editiile internationale. Asa e formatul, oameni buni. Juriul le-a vazut, pentru ca incercau sa imite cu o stangacie fantastica juratii din strainatate. Era ca la desene animate aproape...ma uitam si incercam sa vad daca nu cumva o sa scape si vreun tic verbal in engleza al celor de prin SUA sau UK. Ideea show-ului este ca se cauta nu  un "bucatar" ci un "maestru bucatar" sau "chef" cum ii zice pe la altii. Ori ala nu e un bucatar oarecare, ala trebuie sa fie la capatul de sus de tot al grilei culinare. Unde pe la altii exista niste standarde fenomenale. La noi exista carnati cu muraturi. 

  Juratii aratau ca niste domnisoare de pension care vor sa fie motociclisti tatuati. In prima jumatate de ora a fost groaznic, apoi cred ca le-o fi zis regizorul sa nu mai incerce sa para altceva sau altcineva, si s-au mai repart un pic. Am realizat inca odata imposibilitatea adultilor din tara asta de a vorbi liber coerent intr-un mediu public. Si juriul si concurentii se comportau ca niste copilasi care isi recita poeziile la serbarea lu' Mos Gerila. 

  Eu una o sa ma uit la emisiunea asta cu un mare interes. Le-am vazut pe cele internationale de factura englezeasca pe toate. As vrea tare mult sa le gasesc si pe cele din Europa si sa le vad. Emisiunea e una foarte misto cand e facuta cum trebuie. Pe mine m-a captivat si am invatat foarte multe chestii de tehnica culinara din cele vazute pe la altii. Asa ca sunt extrem de curioasa ce o sa invat din cea romaneasca. Ieri am invatat ca paletzii sunt utili. Si ca exista trei maestrii bucatari pe care ii cunoaste doar mama lor, dar care sunt "de top" pe meleagul mamaligii. Astept continuarea. 

  

Atentia la detalii

  Dimineata. El se grabeste. Baga capul in sertarul cu sosete. Ale lui toate. Ia una, o priveste, trage de ea. Mai ia una, o priveste, trage de ea, o pune langa cealalta. E cu doi centimetri mai scurta. Injura. Scurma mai adanc in sertar. Gaseste alta. O pune langa prima. Injura direct. Nu e aceeasi culoare. Il intreb cu candoare "ce faci acolo, iubi" ...imi raspunde scurt "iar n-am sosete". Ma mir un  pic in gand in ideea ca ieri i-am pus eu acolo un morman de sosete curate. Nu am stat sa i le imperechez, dar asta doar pentru ca aveam impresia ca a depasit varsta de 5 ani. Mara si le face singura.

  "Cum sa n-ai mah, sosete?"....si incepe "ca n-aaaaaaam, ca niciodata nu le gaseeeeesc ca uite nu-s aiiiiici, nu sunt perechi, unde dracu' e perechea lu' asta ca nu e aici...nu eeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee". Ma ridic de pe canapea, ma duc pe la spatele lui, arunc un ochi, bag doar varfurile degetelor in sertar de unde pescuiesc doua sosete. Pereche. Tace si si le vara indesat cu draci in picioare. 

  Reversul medaliei. Alexandra si masinile. Bun, deci masinile sunt...ca niste masini. Au patru roti. Si o culoare. Cam atat. Nu, degeaba imi zici, iubitule, ca ai parcat langa marca x modelu y de masina. Cand ies din Kaufland sunt ca o gaina decapitata. Daca am venit singura, e simplu: aia galbena pe care scrie preturi si ii zice taxi e a mea. S-a rezolvat. Dar daca am venit cu masina noastra iar eu tre sa ma duc la ea...ghinion. De cativa ani avem una mai inalta ca a tuturor, asa ca am inceput sa ma descurc mai bine, ma uit peste toate si unde vad portbagaju' lu' a noastra...ma duc. Dar daca mergem cu una mai mica, cand iesim din magazin, inevitabil Marius o ia intr-o directie (despre care stim sigur ca e cea corecta) iar eu fix in cu totul alta parte. De aia de cate ori iesim dintr-un hipermarket io tre sa ma agat de mana lui cu mare angajament. 

  El are impresia ca eu stiu unde e masina. De multe ori nu stiu nici cu ce masina am venit, ca la noi in familie sunt cam multe masini, asa ca statistic pot gresi repede. El mai are si impresia ca eu as avea vreun fel de idee despre unde a parcat el masina. Eroare. Habar nu am. Deloc. De nici un fel. Asa ca el o ia repede si avantat intr-o directie, eu dau sa ma duc in oricare alta, el striga "u'n te duci fata?"...io ii zic ca nu stiu unde ma duc, ca daca stiam eram acolo deja...si tot asa.

  Daca merge o singura data intr-un loc, nu numai ca a doua oara stie sa ajunga acolo, dar stie si tot ce scria pe toate casele, reclamele si probabil pungile din mainile trecatorilor de pe traseu. "Pai cum, n-ai vazut, acolo la intersectia unde era stalpul de la stop ciobit pe dreapta"....wtf da' sosetele nu le vezi!!! Da drumul la gps numa'ca sa faca misto de tanti aia care ii zice "in 50 de metri virati la dreapta" si el "du-te fa ca esti proasta, e mai repede pe aici"

  Dar daca ma duc acum si inversez prosoapele in baie, el vine si se sterge cu ce prosop gaseste el pe ceea ce numeste "cuiul meu"...habar nu are de fapt care prosop e al lui. Si nici unde tinem sapunul. Cand se termina sapunul de la cada e in stare sa isi ia pielea de pe maini frecandu-se cu un milimetru de sapun ramas acolo, pentru ca nu stie unde e sapunul in casa. De fiecare data cand aterizeaza in dus si gaseste acolo doar o frimitura de sapun, o ia si se freaca super-constiincios cu ea. Ce e drept, dureaza mai mult sa faca dus, da' banuiesc ca satisfactia e mai mare!

Extremismul scutecului

   Sau unde s-a ajuns cu exagerarile in materie de nastere si crestere a copilului. Eu una nu sunt adepta extremelor de nici un fel. Nu e bine sa fii niciodata intr-o extrema. Mai ales atunci cand ai un copil. Insa se pare ca de la o vreme au aparut niste curente de crestere a copilului care mie una mi se par cel putin bizare. Sa o luam pe rand, incepand cu nasterea.

  1. Nasterea acasa, neasistata, Lotus. Acasa ar fi bine, daca n-ar fi groaznic in ideea unor pericole. As face asta insa nu neasistata de macar o asistenta de specialitate. Aia cu Lotusul, adica lasat copilul cu placenta atarnata de el pana cand ii cade cordonul de la buric...mi se pare cel putin aiurea. Inteleg ca acum s-a demonstrat ca e mai bine sa nu tai cordonul decat cand acesta inceteaza sa mai pulseze, si e foarte logic sa faci asta (nu, nu o sa faca spitalele romanesti asta nici cand mi-or creste mie aripi) dar de ce sa lasi placenta acolo? Dupa ce ala nu mai pulseaza, toata jmecheria moare. Care e logica sa lasi copilul atarnat de o bucata de tesut mort niste zile? Eu cred ca tre' sa fie cel putin incomod daca nu si periculos.

  In partea cealalta a nasterilor e cezariana "la cerere" si eventual "la rece", adica fara ca travaliul sa fi inceput macar. Pentru ca pleaca doctorul in concediu. Sau pentru ca nu lucreaza cand te apuca pe tine. Sau pentru ca ti-e frica sa nasti. Sau pentru ca...orice alt motiv in afara de pericol iminent asupra mamei sau a fatului.

 2. Alaptarea pana cand se intarca copilul singur. Adica pana cand isi ia singur ghetele, ghiozdanul, gagica de mana, si pleaca la scoala pe jos....sau ceva. Din punct de vedere al evolutiei omului, eu una zic ca daca omu' are dinti, merge si denumeste obiecte...e cam gata cu laptele. In momentul in care incepe sa iti zica cum se cheama partea aia de corp a ta devine cel putin ciudat sa il mai alaptezi. Dupa varsta de 2 ani copiii incep sa aibe amintiri permanente. Deci acel om isi va aduce aminte toata viata cum sugea la mama lui. Eu nu cred ca e ok sa se intample asta. Nici pentru baieti nici pentru fete. E aberant. Da, copilul trebuie alaptat macar pana la 6 luni, da, laptele matern este cel mai bun lucru pentru copilul tau, insa nu e cazul sa credem orice "studiu" ni se flutura prin fata ochilor pana nu stim cine l-a platit, cum a fost facut si in ce fel. Da, se poate intampla ca un copil alaptat sa fie mai destept ca unul hranit cu sticla, insa se prea poate sa nu fie asa. Da, se poate ca un copil alaptat sa nu aibe alergii, insa depinde cu cine comparam. Comparam cu unul care bea cola de la 1 an si nu a fost alaptat, sau comparam cu unul care e hranit foarte sanatos si nu a fost alaptat? 

  Un corolar si mai misto al ideii de alaptare perpetua este acela al "alaptarii in tandem" adica mai faci unu' mic si ii alaptezi pe amandoi deodata. Unul de 2,3,4 ani si unul nou nascut. Eventual in acelasi timp. Si eventual ala mai mare iti si spune ce trebuie sa faci si cum, ca deja el e om mare...si stie. 

  In partea opusa alaptarilor de orice fel este ideea ca "nu alaptez pentru ca mi se lasa sanii" sau oricare alt motiv in afara de lipsa laptelui sau boli care te impiedica. Insa nici martiriul alaptarii nu mi se pare ok, adica sa ajungi sa plangi in continuu ca te doare si sa iti urasti copilul pentru ca trebuie sa il alaptezi. Mai bine o mama cu mintea la locul ei decat un copil alaptat cu stres si nervi. 

3. Co-sleepingul, adica dormitul in pat cu sugarul tot pana se cere el afara. Adica pana cand se duce singur si isi cumpara un pat. Ca altfel nu vad cum sa se hotarasca el singur ca nu mai vrea cu parintii. 

 Ideea opusa e sa il nastem si sa il punem in alta camera. O alta exagerare, dupa parerea mea, pentru ca s-ar putea ca monitorul sa ramana fara baterii fix cand copilul pateste ceva. Iar sindromul de moarte subita in primele 6 luni de viata e o chestie chiar demonstrata pe numaratoare, nu doar asa cu "studii". Eu nu zic sa dormi cu el in pat, dar nici sa il pui in alta camera cand e foarte mic nu mi se pare o idee buna. 

4. Purtatul in brate e un alt trend. Da, adica purtatul NUMAI in brate. Tot timpul si tot pana cand se cere el singur jos. Eu cred sincer ca cei care au zis ca e mai bine asa nu aveau hernie de disc. Sau aveau un magazin d-asta de wrap-sling si alte asemenea acareturi care vad ca se vand pe o gramada de bani. Da, copilul trebuie luat in brate cand e mic, ca are nevoie de afectiune si de atentie si de ajutor. Insa sa il duci numai in brate mi se pare o exagerare teribila.

 In toate trebuie o cale de mijloc. Nici o extrema nu e buna. Nu mai bine alegi o cale de mijloc, ceva cat mai bun pentru copilul TAU, decat sa alegi o extrema? Compromisul face parte din viata. Ce mi se pare bizar e ca cu cat extrema e mai la margine, cu atat adeptii sunt mai infocati, mai frenetici, mai plini de sine si de ideea ca ai lor copii vor fi "altfel" sau "mai buni" atunci cand vor fi mari. Ori eu una nu cred ca avem de unde sa stim acum ce vor alege ei sa faca atunci cand o sa fie oameni mari. S-ar putea sa ne uimeasca. 

Non-stop

  Scot dopurile din urechi dimineata. Instantaneu, un cap ciufulit apare la 5 centimetri de nasul meu. Isi ia avant, trage aer si...incepe inca o zi: mami, mami, mami, te-ai sculaaaat?! ce bine imi pare, acum imi dai sa mananc? te rog, mi-e foame rau, mor de foame, mami! ce imi dai? imi dai? Nora (bunica mea) vrea cafea. am auzit-o la bucatarie. mami, m-am speriat de ea. da' azi la 12 ce mancam? ma duc sa ma spal pe dinti. aoleuuu fac pipi pe mine...ma duc. (pauza circa 20 de secunde...zgomot de picioare goale si mici tropaind pe gresie, buf usa) mami, ma imbrac repede si imi dai sa mananc? azi nu e razvan si dani? de ce nu e? da' io ce mai desenez? literele astea sunt bine? unde e papusa mea? da' tati cand vine? da' vine? de abea astept sa vina! pot sa dau drumu la televizor? 

  Da' diseara ce mancam? mami ai niste bube pe tine! da' tati de ce are par pe picioare? tati n-are bube. mami te iubesc mult da' cand mancam? nu e ora? mie mi-e foame. mor de foame. nu vrei sa mergem la un restaurant? vreau sa te ajut io. strang io rufele astea. tai io maslinele? auzi mami, da' maine la 12 ce mancam? vreau un mar. vreau o banana. vreau afara. vreau acasa. vreau un creion. mi-ar placea o maimutzica mica. mami da' mos craciun de unde stie ca pe mine ma cheama mara albu? mami, incruntatul pentru ce e? da' ce inseamna razna? ce e aia celebritate, mami? 

  Mami, nu ii dai lu Nora sa manance? da' Nana (mama mea) cand vine? Da' unde e? da' de ce nu mai vine, ca eu vreau sa ma joc cu ea? vreau eu sa intind rufele. si ce daca nu ajung la sarma? pot sa matur si eu cu tine? vreau iaurt. vreau branza. vreau prune uscate. auzi, mami, da' diseara ce mancam? da' Horia Varlan e de-adevaratelea? mie imi place de Horia Varlan. mami fata aia de ce nu stie sa gateasca? ce e aia pitzipoanca? (aici publicul adult poate deduce logica discutiei)

  Se aude usa...a venit tatiiiiiii!!! mami, azi am fost cuminte? auzi tati ca nu prea am fost. nu stiu de ce. maine o sa am o zi mai buna. tatiiiiiiiiiiiii...(din carca lu' ta-su) ce fericita sunt ca ai venit acasa! tati sa stii ca Nora a umblat la bucatarie. si Nana a fost la Kaufland si a luat iaurt. si branza. si banane. te joci cu mine? bine, te las sa mananci. hai joaca-te cu mine. da'de ce nu vreeeeiiii....mami n-a inceput Cireasa de pe Tort? n-a inceput? nici acum? da' acum? 

  Bine, ma dezbrac, da' ma spala tati si ma duce cu calu' la baie, da? da mami? da? mami de ce nu imi raspunzi? mami imi pune pijamaua, ca tu nu stii! vreau apa. iar vreau apa. mai vreau niste apa. vreau perna invers. inveleste-ma. pot sa ma dezvelesc? da' ma invelesti tu mami dupa ce adorm? da? 

  LINISTE. 

Jap-jap

  Mie imi place comunicarea. Imi plac mult oamenii care au ei o parere. Despre ceva. Tu le zici ceva, si ei incep propozitia cu "da, pai cam asa e" dupa care urmeaza "da' tu de fapt esti un idiot, si stai sa iti zic eu ce trebuie sa crezi" Jap-jap...nu cu cuvintele astea, ca ar fi prea simplu. Incep sa peroreze condescendent despre subiectul in cauza, spunandu-ti din doua in doua cuvinte ca ce crezi sau faci tu e gresit si ca tu ar trebui sa crezi sau sa faci altceva. 

  Ok, pana aici nimic nou. Toti putem avea alta parere. Da' de ce mama naibii nu incepi cu "eu nu sunt deacord"? Aia nu pricep. De ce nu spui INTAI asta, si apoi de ce tu nu ai fi deacord cu x lucru? De ce incepi intai cu ceva care se vrea a fi pozitiv gen "daaa, si eu ma gandeam la asta dar....jap-jap". De cele mai multe ori condescendentii sunt asa de ocupati cu propria lor gandire pe care ei o considera mirifica, incat nici nu aud de fapt ce ai tu de zis. Le zici "imi e rau azi" si ei zic "SI MIE, iar mie mi-a fost odata si mai rau, iar tie iti e rau pentru ca oricum tu esti un idiot"...si tu incerci cu jumate de gura sa te scuzi si ca iti e rau si ca esti un idiot ca iti e rau...si persoana face "da' las' ca stiu eu ca oricum iti e rau din vina ta"...jap-jap...

  Imi mai plac mult oamenii care nu sunt deacord cu tine AZI si iti comunica asta peste doua saptamani, peste o luna, doua, sapte. Brusc. In mijlocul unei discutii despre fierberea bobului de fasole se aude brusc...jap-jap....pentru ca ai zis si ai facut si ai dres...Si tu ramai blocat. In noua cazuri din zece nici nu ai vreo amintire clara despre lucrul x la care se refera. Si stai si incasezi jap-jap...si incerci sa iti aduci aminte cand, ce, cum, cu cine, de ce ai facut, dres, zis...Moment in care evident e mult prea tarziu sa incerci sa mai afli de ce tu esti un idiot iar persoana in cauza e o minune a planetei. O revelatie a omenirii in materie de umanitate, gandire, stiinta, dragoste de aproape....ce mai, se caca aur!

  Si de obicei iti vine sa razi. Dar nu poti sa razi, pentru ca se aude prea tare sunetul de jap-jap...si stai si te intrebi ca prostul...oare omul asta e de-adevaratelea? Oare el exista sau e o plasmuire a imaginatiei mele bolnave? Oare el se aude pe sine? N-are cum, zgomotul de jap-jap e prea mare. 

   Si normal, inzapezitii sunt niste betivi. Si probabil niste curve, da' nu puteau aia sa ne zica la teveu ca nu da bine.

4x4=?

   Acum cateva zile s-a intamplat imposibilul. Raspunsul la intrebarea cat face 4x4 s-a modificat! Sa detaliez. Exista niste oameni care iubesc masinile mai mult decat pe ei insisi. Un astfel de om este sotul meu. Acesti oameni, iubesc masinile in general, insa pe cele zise 4x4 in special. Asa ca ei cred despre aceste utilaje ca sunt imbatabile. Ba mai mult, le-ar lua de nevasta. Le-ar pune in casa la loc de cinste, s-ar inmulti cu ele daca ar putea (cred ca unii chiar incearca), si ar aduce pe lume multi, multi puiuti de 2x2.

  Mai exista pe lumea asta oameni care vor sa salveze omenirea. Sotul meu, din nou, este un astfel de om. Omu' ar face el tot ce nu vrea primaria sa faca, si este chiar ofensat de ideea ca nu poate sa pocneasca din degete si sa nu mai fie zapada in oras. Si cand combinam ideea ca el are o masina care poate orice cu ideea ca EL e ala care trebuie sa faca lucruri...ce rezulta? Pai s-a dus in parcare sa plece cu soacra-sa la Metro, si pentru ca doamna a uitat ceva acasa, in cele doua minute in care ea a urcat pana sus...ce era sa faca el? Sa stea linistit sa o astepte? Nuuuu....lasa ca mai bine dau io cu masina mea cea mare uite peste mormanu asta de zapada beton d-acilea, ca sa fac io, voluntarul planetei, loc sa parcheze cineva. 

  Trebuie sa precizez ca noi in spatele blocului avem o tarla de parcare in care s-a facut dezapezire dupa cum urmeaza: a venit in prima zi cu zapada mare un utilaj, a luat o cupa si a plecat. Jur. Apoi au mai tocmit unii pe unu' cu un utilaj d-ala mic, care a venit si a facut un pic de poteca asa, dar cam nimic. Apoi mai venise unu' alaltaieri  si a scarpinat poteca primului pret de 3,5 minute, dupa care s-a dus acasa la el. Asa ca masinile sunt ingropate intre mormane de zapada de 2 metri, iar pe multe din locurile libere s-a strans zapada multa, prin bunavointa cetatenilor care si-au cautat masinile zilele astea. 

  Dar sa revenim: a vrut sa faca loc de parcare. Asa ca sa suit pe un morman de zapada si a ramas acolo cu mareata 4x4. Cu zeul Mitzubishi si sfintele rotzi degeaba-invartitoare...Si cu soacra-sa racaind cu o lopata pe sub masina. Asta da imagine: m-am uitat pe geam si am vazut femeia cu pardon dosu' in sus incercand sa gadile mormanul care tinea ditamai masina de cateva tone oarecum in aer....

  Intrebarea e...io ce fac acu? Ca imi vine sa rad rau de tot...Problema e ca, din nou, il cunosc pe Yeti asta al meu ca pe sosteta mea dreapta: daca o sa indraznesc sa zic "aaahahahaahaaaa de cate ori ti-am zis ca 1.masina e doar o masina si ca 2. nu tre sa ai momente de voluntariat pionieresc" o sa se supere. Rau. O sa tipe si o sa zica ca soacra-sa e de vina ca a vrut la Metro. Si ca eu sunt de vina ca oricum din cauza mea a ramas el acolo impotmolit. Nu ma intrebati de ce dar cam asa decurge orice discutie in contradictoriu intre noi. 

  Vad scenariu asa: 

EU: hahaha ce ai facut maaaa...rusinicaaa! 

EL: daca nu erai tu nu se intampla asta! 

EU: cum asa? io te-am pus sa te bagi in zapada?

EL: ma-ta a vrut la Metro!

EU: pi, si te-am pus io sa te duci? Da' de ce te-ai suit pe zapada aia? Ti se pare ca esti jmecher? Inca mai ai impresia ca masina aia poate face orice?

EL: tu esti de vina! Nu masina! Sa nu indraznesti sa dai vina pe masina mea 4x4! Am zis! Ma-ta a vrut la Metro!!!! 

EU: auzi iubitule, da' parca zilele trecute le dadeai la astia lectii prin parcare despre cum sa iasa din zapada. Azi de ce invarteai rotile alea in gol asa?

EL: esti de-a dreptu' nesimtita...tu n-auzi ca ma-ta a vrut la Metrooooooooooo????

                         

Pietonul

  Eu sunt pieton. Unul de succes, adica n-am de gand ca in aceasta viata sa ma mai urc vreodata la volanul unei masini. Am carnet de prea multi ani, n-am condus deloc, l-am luat degeaba, pentru ca eu urasc masinile. Urasc sa le conduc, urasc sa fiu in ele si sa imi fie frica ca mor strivita sau ca imi moare copilul pocnit de vreun idiot. Daca as putea as merge pe jos oriunde...toata viata...pacat insa ca nu pot. 

  Dar oricum, eu sunt pieton. Asta ar fi destul de ok intr-un oras ca Ploiestiul. Daca imi pun ambitia pot sa ajung cam oriunde pe jos in maxim o ora. Problema e cand vrei, tu pietonul, sa traversezi o strada. Una care n-are semafor. Atunci e misto tare. Atunci vine adrenalina maxima. 

  Eu sunt un pieton fricos. Mult mai fricos ca orice soarice din lumea asta. Eu as sta pana nu mai e nici o masina in zare. Dar ar insemna sa merg numai pe la 3 noaptea. Nu merge. As sta. Ca mie oasele mele imi plac. Avem o relatie indelungata, de 32 de ani, in care eu, pietonul, le-am mentinut intacte. Ele ma duc unde am treaba, nu pot sa nu le respect. Asadar, daca trec strada, trebuie sa ma asigur. Intens.

  Asta pentru ca dusmanul natural al pietonului e soferul. Soferul uraste mult de tot pietonul. Ar vrea sa il omoare si incearca asta cu fiecare ocazie pe care o are. Il opreste doar ideea ca merge la puscarie daca face asta, asa ca pune o frana teribila cand nesimtitul de pieton indrazneste sa calce pe carosabil. Nu numai ca il uraste cu tot sufletul, dar ii uraste si copiii, ii uraste si geaca, si adidasii, si sprancenele...si ar vrea sa il vada mort sub roti cu geaca lui cu tot. Ce sa caute pietonul in calea autovehiculului sau? Cum sa indrazneasca asa ceva? Ce, el pietonul, nu stie ca soferul este o specie de om jmecher? Mult mai inteligent si mai puternic. El are o masina. Masina este mai mare ca pietonul, deci...mucles!

  Eu nu ca ma laud, dar sunt un pieton de mare bun-simt. Nu sar niciodata de pe trotuar cand soferul e la 3 metri de mine. Nu ma intorc niciodata din drum ca sa nu mai stie ala pe unde sa ma ocoleasca. Nu cobor de pe trotuar decat cand vad ca are intentia sa opreasca. Nu ma pun in pericol. Sau macar incerc. Stiu ca masina e mai mare ca mine. Am invatat asta cand eram mica si mi-a zis mama "masina e mai mare ca tine, deci fereste-te". Eu am fost un copil ascultator. 

  Cu toate astea soferii sunt nemultumiti. Pentru ca, eu totusi vreau sa TREC STRADA. Adica inca mai am tupeul de nerusinare sa incerc sa fac asta fara o masina. Daca as incerca asta cu o masina, ar fi total natural pentru Romania. Toata lumea taie bulevarde cu masina...no news there. Insa ca pieton, ce sa cauti nene? Ce treaba ai pe partea aialalta? A, acolo e unicul magazin din cartier? Ete na, du-te dracu' la Kaufland, e la 3 kilometri mai departe dar e pe partea pe care e si blocul tau!

  Acum doua zile am incercat sa ma intorc de la numitul magazin. Un sofer venea cu mare rapiditate, asadar m-am oprit la jumatatea drumului, intre sensuri. Se apropie foarte amenintator, pune o maaaare frana cand ajunge la zebra, dand din mana frenetic. Eu, astept sa se opreasca, pentru ca nu eram ferm convinsa ca aia intentiona sa faca, si nici nu aveam chef sa aflu ca nu e aia intentia lui cand eu eram in calea masinii domniei sale. Ar fi fost tardiv. Si ma astepta lumea cu painea acasa. Iar eeeeelll...scoate capu' pe geam si ma injura. Ca adica de ce nu am alergat io sa trec repede ca doar el mi-a facut semn cand mergea el cu 80 la ora. 

  M-am intors la el, i-am recitat numarul masinii si l-am informat ca daca e un cacat retardat, io pot sa sun si la politie si sa le spun ca ...numarul cutare...nu m-a lasat sa trec pe trecere, poate rezolvam si cu carnetul ala care ii sta in buzunar degeaba. Sa nu ii ocupe locu' acolo, ca ar fi pacat sa nu mai aibe loc sa puna punga cu seminte. Adica eu trebuia sa alerg ca o curca decapitata sa nu ma calce el cu masina, ca el sa nu fie nevoit sa SE OPREASCA. L-am deranjat. 

  Acum eu stiu ca sunt foaaaarte multi pietoni idioti. Care ori se arunca in fata masinii ca si cand acu au aflat cat e salariu minim pe economie in Romania, ori merg incet de zici ca acasa ii asteapta Zavoranca pe post de nevasta...ori merg si apoi fug si apoi merg si apoi se impiedica in fata masinii...ori traverseaza prin orice alt loc decat trecerea de pietoni...ori...toate la un loc. Insa cu toate astea eu mereu vad lume civilizata alergata de soferi pe trecerile de pietoni. Inclusiv alea semaforizate, ca de ce sa nu opreasca el masina pe zebra daca tot l-a dus masina pe el, nu el masina...

  Asa ca eu le urez celor care se bazeaza pe faptul ca ca masina lor e mai mare decat oasele mele...sa se impiedice in supermarket pe o podea uda si sa isi rupa diverse! Si cand li s-or intampla karme d-astea misto, sa isi aduca aminte cata lume au alergat pe trecerea de pietoni in ultima luna. Si atunci ii va durea mai putin.

D-ale protestului

   Cu rusine recunosc ca nu m-am dus nici macar in Centrul Ploiestiului sa manifest. Am pentru ce sa protestez, am multe subiecte de nemultumire in legatura cu tara asta. In ultimele zile am auzit teorii conform carora ar trebui ca romanii democratici sa astepte votul ca sa penalizeze alesii. Sau sa apeleze la legi.

  

  Am doua lucruri de spus: votul ultima data a fost pe baza de autobuze cu oameni care au votat de mai multe ori.  Iar legile tarii asteia in ultimii 8 ani au fost pe baza de ordonante de urgenta, asumari guvernamentale sau si mai frumos toate impreuna si numarate cum le-a numarat doamna Anastase. Care e de aici de la Ploiesti si al carei tata e un mare mafiot local. 

  Asa ca eu una, in imensa mea ignoranta trag concluzia ca mie ca cetatean mi s-au luat demult toate mecanismele democratice prin care as putea sa "cer" ceva alesilor, sa ii "penalizez" sau sa fac orice fel de actiune in interesul vietii mele. Sunt deacord sa platesc taxe, insa nu mi se pare normal ca toti banii nostri sa dispara pe drum de la mine pana la autostrazi, spitale, scoli, gradinite si alte lucruri de care noi avem nevoie pentru a trai civilizat. 

  Am mai auzit (si nu e prima data) si ca "mie imi e bine aici, am bani de mancare si chirie". Nu stiu ce sa spun cand aud asa ceva. Mi se pare ireal. Mi se pare ca pana si cei care au un trai bun au ajuns sa isi scada stacheta asa de jos incat mancarea si casa devin suficiente. Standardul a ajuns acela in care nu murim la propriu de foame si nu traim la propriu pe strada in cutii de carton? A, pai atunci tre sa fiu fericita, ca na, am o locuinta incalzita in iarna asta si de bine de rau n-am murit de foame. Dumnezeule! La asta am ajuns? 

  Nu cred ca protestele vor avea vreun rezultat. Nu fac decat sa ne mai elibereze psihic de cateva frustrari. Maine, sau poimaine sau cand se va termina, nu vor fi nici taxe mai mici, nici autostrazi cladite sau in curs de aparitie, nici sisteme functionale, nici spitale care sa aibe algocalmin si vata. Totul va fi la fel ca inainte. Nu stiu ce va fi la votul urmator. O sa ma duc sa imi anulez votul, ca ma indoiesc profund ca voi avea pe cine sa ALEG. Asta daca la vremea votului o sa mai fim in Romania. Eu sper ca nu. 

Cum mi-am luat vaca

   Nu chiar una intreaga. Un sfert dintr-o vaca crescuta la munte. De fapt chiar un bou, desi initial mi-a fost prezentat ca "vitel". Prin luna octombrie m-a sunat o prietena care stia ca vreau carne curata, si mi-a zis ca taie nenea ala al ei un "vitel de anul asta" si ca un sfert de carcasa o sa fie undeva la 30 de kile. Ca ei iau, si daca vreau imi aduc ei si mie.

  Dupa ce m-am scarpinat oleaca sub cusma ancestrala, am zis usor speriata "da", gandindu-ma ca desi sunt singura acasa, adica cu fi-mea si cu bunica-mea de 88 de ani, o sa ma descurc eu sa transez jivina. M-am pregatit cu un cutit electric, cu niste cutite d-astealalte... si am asteptat cuminte "sfertul". In dimineata cand m-a sunat prietena i-am auzit glasul usor incurcat. Vitelul avea patru sferturi, numa' ca fiecare din ele avea 45 sau 55 de kile. Mi s-au inmuiat picioarele brusc. Cum eu sunt genul de om cu care daca ai batut palma, ramane bine batuta, nu mai puteam sa dau inapoi. Am inghitit cu noduri si i-am zis sa mi-l aduca pe cel de 45.

  A venit doamna cu doi angajati de la firma ei, au deschis portbagajul si au zis mandri "uite!". Era plin. Cu "sfertul" meu. Am ras, si le-am aratat pe unde intram in bloc cu cadavrul sangerand. Vreo saptamana a fost sange pe scara blocului. Asa am aflat cat de rar ni se face curat pe scara. Am ajuns in casa, le-am indicat bucataria, am intrat si eu si am fost intrebata "unde il vreti, doamna?"

  Intrebarea m-a incurcat. Era cat un om. Sau cat doi mai mici. Pregatisem dulapul de la bucatarie, insa acum ma uitam la el (dulapul) si nu eram ferm convinsa ca jivina incape acolo. Zic cu juma' de gura "pe jos?" Ei rad amuzati, pentru ca sunt doi barbati pe la 50 de ani fiecare si clar au mai vazut cadavre d-astea... si unul din ei imi zice "doamna, daca il punem jos o sa stati in patru labe toata ziua". Hm... patru labe? Toata ziua? Suna bine, insa nu cand ai treaba!

  Brusc unul de ei, cocosat de capatul greutatii pe care o tinea in mana zice "hai ma Ionele, la trei il suim pe dulap acilea"... io ma gandesc... la trei? E ora unu! Cum la trei? Ei incep sa balanseze carcasa cu amplitudine mare, ca sa isi ia avant sa il poata sui pe dulap...unuuuu, dooooooooooi..... TREI..... BUF pe dulap. Mobila e nou-nouta. A troznit puternic. Ma uit sa vad daca s-a crapat. Dulapul! Era intreg, rasuflu usurata. Oamenii dau sarumana si pleaca veseli spunanadu-mi ca ei cred ca pana diseara o sa reusesc.

  Raman in bucatarie la un metru de dulap, neputincioasa. Rad singura. Mara ma aude si vine repede. Cand vede dulapul isi pune mana la nas scarbita si fuge. Ma uit la dulap. Are un metru jumate lungime, 80 cm adancime, iar pana la dulapul de sus e cam juma' de metru. E PLIN. Scot mobilul, fac doua poze, ii trimit una lui Marius care e la 2 Mai. El rade. Eu rad. Intra bunica-mea. Rade si pleaca dupa ce imi zice "vaidemine mama, cum o sa faci?" Nu stiu. Ma mai uit putin la el sa vad daca n-am visat. Ii dau tarcoale. Bine ca n-are cap sa ranjeasca la mine. Ranjesc eu la el, cu o grimasa data de spaima care incepe sa ma cuprinda.

  Iau cutitul si incep sa sculptez. Scot toate oalele si cratitele pe care le am in casa. Le umplu. Nu se vede ca am umblat la el. Pe sac scrie 45 kile. O fi corect? Pare mai mult... dar anatomic e corect un sfert dintr-o vaca. O vaca mare. Bine crescuta la munte. I-o fi placut la munte? Sculptez mai departe si ma gandesc ca nu o sa reusesc niciodata sa ii dau de cap. Osul cracului e gros cat mana mea. Incerc cutitul electric. Nici macar nu il zgarie. Ma apuca rasul. Dupa doua ore nu imi mai simt mainile, asa ca iau o pauza de cinci minute. Oalele sunt pline, nu mai am altele. Dulapul e plin, nu mai am altul... rasuflu si ma duc inapoi.

  Cinci ore a durat. In care am facut doar 5 minute pauza, ca eram stresata ca o sa vina noaptea si eu nu o sa fiu gata. Cinci ore am sculptat, am busit cu ciocanul peste toporul de snitele strategic amplasat pe oasele aratarii extraterestre. Am reusit sa umplu congelatorul cu carne, si sa fac oasele de niste masuri care sa incapa in frigider pana le duc la unchi-miu in congelator. Sun un prieten sa vina cu un topor mare sau cu un fierastrau, ceva... rade de mine si imi zice ca o sa vina a doua zi. Ii explic inca odata importanta MARIMII toporului cu care va veni. Iar rade de mine si ma asigura ca e mare toporul lui. Rad si eu de el.

  In seara aia imi tremurau mainile din omoplati. Eram ca o papusa de teatru al carei manuitor are Parkinson. Nu mai nimeream nici sa duc furculita la gura. Noroc ca nu mi-a mai trebuit nimic de mancare doua zile. Am adormit si am visat munti de carne, grasime, oase, sange, crime in serie si o vaca fericita care paste pe un deal la Cerasu. Are o floare la ureche ca alea din desene animate, insa ii lipseste un sfert din corp.

Balet pe gheata

  M-a pus necuratul. Altfel nu imi explic. Nu pot sa zic ca m-a pus fi-mea pentru ca ea doar a zis asa intr-o doara "mama ce frumos patineaza astia pe gheataaaa" (aia fiind la tv) si "vreau si euuuuu", dar in cazul ei asta se aplica si la varza si la suruburi. Deci nu pot da vina pe ea.

  Si ne-am dus. Si am dat banii (multi dealtfel)...am inchiriat patinele altora de care mie imi e o scarba inimaginabila. Si am purces pe frumoasa gheatza. La primul pas ea era placinta pe jos iar eu nu stiam unde e, ca nici nu vazusem cand a derapat din mana mea. La al doilea pas a strigat ofuscata "io nu mai vreau asa ceva!" La al treilea pas deja ma imi imaginam cum eu o sa aterizez ca balena peste ea si o sa o fac timbru. Sau cum o sa ne rupem diverse oase. Sau cum...

  N-am mai avut timp sa ma gandesc la nimic. Picioarele i-au fugit de sub ea in timp ce chiuia ba de frica ba de un ras isteric care o apucase brusc. Era cea mai mica de pe patinoar. S-a agatat de mantinela cu amandoua mainile, dar marginea mantinelei era undeva sus deasupra capului ei. Statea acolo cu fata la lemn, atarnata in maini si striga "mami, nu prea imi place patinaju astaaaaaaa". As fi ras dar nu puteam pentru ca imi venea sa pic in cur. La propriu. Si des.

  Acum 17 ani cand am patinat eu acolo ultima data, gheata se facea natural. Era proasta si flescaita, stateai foarte bine pe ea, pentru ca patinele se infigeau in mocirla de deasupra. N-aveai treaba. Acu'...ai dracu' au facut-o lucioasa oglinda. Iti puteai intoarce mustata in ea. Sau curul, dupa caz. Nu stu nene, fiecare cu ce are.  Nu am picat, ceea ce e un miracol. Ea tot incerca sa pice insa eu o tineam de maini si de fiecare data dadeam sa pic odata cu ea.

  Greu nenica, greu...dupa 45 de minute de distractie d-asta...ea radea copios si mai vroia. Eu imi gasisem niste muschi unde nu stiam ca am. Ma durea si sfincterul de cat ma incordasem sa nu dau cu dintzii de lucioasa aia...iar ea radea sa lesine si striga ca ei ii place si ca mai vrea si sa vina si tatiiiiii!!! Iar ma busea rasul la gandul de a-l vedea pe Marse pe gheatza. Si iar nu puteam sa rad ca imi venea teribil sa cad.

  Picioarele ma dureau. Rau. Mainile nu mai zic, ca distractia ei era sa cada, iar a mea sa o prind. De cateva ori a picat si am ridicat-o prin apucarea de geaca, ca altfel nu mai puteam. Daca ma aplecam prea mult riscam sa cad in cap. Peste ea. Asa ca da-o dracu' de geaca ca mai are la second! Iar ghinionu e ca ei i-a placut. Mai vrea. Eu ma intreb daca la noapte mi-o veni vreo nevoie ce naiba ma fac, ca Marse nu e acasa, si cine ma ridica pe mine din pat sa ajung la baie?

Regula moale

  Sau aia romaneasca. Care e asa de fleasca incat se indoaie la cea mai mica bataie a vantului, a banului, si de fapt a oricui vrea. Regula spagii. Regula "tratatiei" si "atentiilor", regula "sa ma simt si io' cu ceva", regula "usa aia cu ce o deschid?"

  Sa fiu mai clara. Aseara, la Antena 1 la jurnalul de stiri am auzit cu mare incantare la ora 19 si 7 minute cum ca, citez: "Pentru Mircea Lucescu programul de vizite nu a avut limite"...mda...nu mai spune!?! Cu mare mandrie zicea "jurnalistul" aceste cuvinte. Adica asa, plin de patos si de admiratie fata de Lucescu. Eu una nu am nimic cu Lucescu saracu. Mi-e irelevant. Insa cand ajungem sa zicem la televizor cu mandrie ca o sectie de terapie intensiva indoaie regula pentru un Xulescu de mare rang...ce asteptari putem sa mai avem de la orice?

  Da, stim cu totii ca daca ai parale si le plasezi unde trebuie...regula se inmoaie brusc. Ce daca ATI-ul este o sectie cu oameni jumate morti, vai de capul lor...cu rani si operatii majore? Care cica trebuie feriti de infectii. Lasa, pentru domnul Lucescu pana si microbii o sa isi dea jos palaria si o sa strige "hai cu fotbalu'" Stim cu totii ca asa e in spitalele romanesti. Dar astia care se dau ei "jurnalisti" n-or fi aflat ca nu e frumos sa zici la teveu cum incalca unii regulile pentru o vedeta? Sau atata ii duce capul?

  Io astept cu mare interes poate ne zic azi cu mare veselie exact cat a prestat nevasta la asistente, infirmiere, portari, si bineinteles la medicii care il asista pe domnul Lucescu. Sa ne faca si un grafic d-ala placinta domnule, ca sa mai aflam si noi piata spitalelor de pe la capitala!

Copiii care aud

    Inainte sa devin parinte imi era groaza de copiii care au crize de nervi, in special in public. Dupa ce am devenit mama groaza s-a inmultit cu o mie, pentru ca acum imi era groaza sa nu faca copilul meu asa. Din cate vad eu in jurul meu, exista doua feluri de copii: copii care AUD ce le spui, percuteaza, inteleg (chiar si la un an si jumatate sau doi) si copiii care SE AUD. Adica cei care nu fac decat ce le trece prin cap, si atunci cand incerci sa comunici cu ei, ori nu ridica privirea catre tine, ori nu ii pasioneaza deloc ideea ca un adult le spune sa nu mai tranteasca bibeloul bunicii de pamant in mod repetat. Si carora le place sa faca zgomot. Sa tipe, sa urle, sa vorbeasca excesiv de tare...si mai ales sa planga. Si o fac ca pe o forma de comunicare.

  Am auzit de multe ori de la parinti formula "eh, e copil, ce sa ii faci". Pai cum adica ce sa ii faci? In primul rand sa il educi. In al doilea rand sa nu il pui tu, parintele, in situatii nepotrivite varstei lui. Adica sa nu il duci la film cand el are cateva luni si apoi sa te miri ca plange. Sau sa il duci la hipermarket daca stii ca se tavaleste pe jos la vederea raftului cu Cola sau a bomboanelor sau jucariilor.

  Da, stiu, nu ai cu cine sa il lasi. Pai atunci nu ar fi mai simplu ca din start sa iti imaginezi ca oriunde vei merge cu el, el va trebui sa fie cuminte? Si atunci de ce sa nu il educi in consecinta? A, cand are 6 luni nu te gandesti ca daca ii dai dulciuri o sa urle ulterior dupa ele? Ieri la Kaufland am vazut ceva ce nu observasem pana acum: reclama pentru "casa fara dulciuri"...ca or fi luat-o razna si saracii angajati ai magazinului de plozii care ajung la casa si incep sa urle la standul cu diverse. Anuntul era cumva politicos si incepea cu "dragi parinti" ceva de genul "stim ca al dvs urla, veniti va rugam acilea, ca nu mai putem de urechi"

  Sunt si multi oameni fara copii care stramba din nas automat la aparitia unui copil in spatii publice. Nu pot spune ca nu ii inteleg. Sincer. Multi chelneri s-au uitat urat la mine cand am intrat cu Mara undeva, m-am simtit oarecum ofensata, dupa care a mai venit o familie cu un pusti care a intors restaurantul pe jos si ne-a spart creierii. Si atunci am inteles. E normal sa se uite chioras la tine, pentru ca experienta le spune ca e naspa rau cu copiii mici. Dar daca tot nu poti sa il controlezi, cum reusesti sa iti faci avant sa te duci cu el in locuri de genul asta? Pai e simplu: pentru ei asa e normal. N-a fost niciodata altfel, devine din ce in ce mai rau cu trecerea timpului, s-au obisnuit cu asta si multi nici nu ii mai aud cum fac. Sunt imuni.

Semi pornografia

  Tot cautand pe Face Book diverse persoane intru la tot felul de fetite din astea despre care vorbiram zilele trecute. Bai nene, toate, dar absolut toate au la profil o poza pe care o cred ele ca ar fi sexi. Si sexi pentru ele inseamna urmatoarele:

 1. sa tina gura sub forma de bot si sa abordeze o mina foarte serioasa, uitandu-se fix in camera foto... fetica, vrei silicon, du-te si fa-ti bot de Zavoranca, nu mai incerca asa ca nu iti iese, ce naiba fata...

 2. sa fie imbracate cat de cat provocator, adica cu decolteu, cu cate un crac pe afara, cu cate o bluza cazuta de pe un umar...papushe...semi-dezbracarea s-a inventat demult. Cu multe mii de ani in urma. Stai linistita, orice parte anatomica pe care incerci sa ne-o arati...s-a mai vazut.

 3. sa se SPRIJINE. de ceva. de o mobila, de un copac, de un perete, de vitrina cu bibelouri a lu ma-sa...Mai usor cu sprijinitu de exponate, domnisoara! Sa nu pice dracu' balerina peste pestele de sticla sa il faca praf, doamne fereste si apara!

 4. sa faca din gura gestul de sarut...wtf? pe cineeee? pe noi toti?

 5. sa se uite undeva in sus in zare...cu o moaca melancolica insa cu un ochi care oarecum fuge catre obiectiv. Good job! Acolo e camera, da...stai linistita, nenea iti face poza!

 6. sa se pupe pe bot cu prietenu'...ca doar na, ei sunt singurii care au descoperit pupatul cu limba, asa ca acum trebuie, nu-i asa, sa ne arate cat de mult se iubesc ei in gura...maine poimaine o sa vedem poze cu aialalta interactiune dintre doua organe nah...

  Io ce sa mai zic...daca cumva din vreo eroare sunteti asa, stati linistite ca nu sunteti nici cele mai frumoase, nici cele mai sexoase, doar cele mai jenante. A fi femeie nu inseamna a poza in femeie. Cand o sa cresteti mari o sa intelegeti (sau nu) asta. A fi semi-pornografic insa, e foarte usor. A fi pornografic calumea e greu, ca necesita sange in instalatie si multa stapanire de sine. Asa cu jumatati de masura, nu merge mamica, nu va ia nimeni nici de nevasta si nici nu va cumpara MeLeu. Puneti-va o poza care sa va reprezinte, sa fie reala, frumoasa si adevarata, si atunci cine stie, poate veti deveni femei adevarate.

O noua zi

  Gata cu porcariile. Punct si de la capat. Despre ce sa mai discutam in aceasta frumoasa zi? Dar in cele ce urmeaza? Am nevoie de subiecte mai vesele ca sa ne mai descretim oleaca fruntile! Ascult opinii! Cine citeste pe aici si de ce? Ce va place si ce nu? Ia sa aud!

Leii si Animal Planet

  Pentru ca Marei ii plac emisiunile despre animale, aterizam destul de des pe canalul de mare angajament Animal Planet. Acum cateva seri, cand am ajuns pe canalul cu pricina, ne-am oprit din vorbit si eu si omul meu, pentru ca era ceva palpitant. Un baiat care tipa la un leu. Leul alerga catre el foarte pus pe treaba, iar baiatu' asta, cu un baston in mana (din ala de lemn cum avea tataie in patru'shopt) striga la leu "Termina! Termina!", ma rog, asa traduceau astia, el striga "Cut that out! Go away".

  Emisiunea se numea Into the Pride si il continea pe baiatu' asta, pe bastonul lui, una bucata ATV mai altoit asa, si o turma de lei. Turma de lei era undeva in Africa, prin Namibia din cate am inteles, in ceva ce ei numeau o "rezervatie naturala cu scopuri turistice". Dupa cum vedeti am fost extrem de atenta la detalii, ne-am uitat cu ochii cat cepele, pentru ca era ceva de-a dreptul minunat.

  Adica era Africa cum ar veni...ea asa...cum a lasat-o natura. Si baietii aia de pe acolo au zis ca cum sa faca ei sa vina niste turisti "pai ete bah, avem acilea niste lei pe un camp... zic sa vina niste turisti aici sa ii vada asa, cum ar veni in natura". Probabil sa si plateasca pentru asta. Da', numa' ca pe leii aia, si pe rinoceri si pe toti aialaltii care erau acolo la ei acasa, nu i-au intrebat. Asa ca atunci cand au venit niste turisti, astea, adica animalele i-au cam mozolit, ce sa zic... i-au pupat mai apasat. Cum i-au gasit plimbandu-se pe acolo, cum i-au fugarit, si dupa cum as crede eu, i-au cam prins. I-au prins rau de tot!

  Bun, deci astia din Namibia au constatat ca e cam naspa cu turistii pusi pe camp cu leii... asa ca acest baiat impreuna cu postul Animal Planet, au decis sa intervina salvator. Si de aici emisiunea cu pricina. In care el... atentieeeee... vorbea cu leii! Ca sa ii convinga sa nu mai molfaie turistii! Perfect.

  Inarmat cu bastonul si cu ATV-ul si cu echipa de filmare au purces sa convinga leii de pe camp ca oamenii nu-s asa naspa cum par, si sa ii roage frumos sa nu ii mai manance. Si se ducea cu ATV-ul, se dadea jos de pe el si se ratzoia la lei. Dupa care aia normal ca se ridicau asa alene si incepeau sa il alerge pe acolo un pic, iar tipul se ducea repede la ATV, si isi cocotza curul pe el, avand impresia clara ca daca face asta e "safe", adica nu stiu la ce se gandea. Ca, la o adica, daca leul venea la el si ii aplica o laba. zbura el cu ATV cu tot de nu se vedea.

  Cand se ridica leul la el incepea sa tipe frenetic si sa batzaie din baston. Dupa care ne explica noua cum el trebuie domnule sa il convinga pe ala, care era capul turmei, ca oamenii nu-s naspa, si ca ei, leii, nu trebuie sa vrea sa ii haleasca cand vin pe acolo sa ii vada. Mmmm, ooook!

   Adica cum ar veni sa schimbe perceptia leului despre lume si viata. Eu ii doresc succes! E o emisiune minunata, educativa, care te face sa razi cu lacrimi. Bravo mah baiatule! A mai fost un nene, Steve, ala de s-a dus el si a inotat cu pisica de mare numai ca pisica aia de mare era cam anti-sociala asa, si in nesimtirea ei a indraznit sa il omoare nah...Ghinion! Animal Planet si prezentatorii masochisti care mor din cauza de... animale! Culmea! 

Eu sunt Grinch?

   Aia am ajuns sa ma intreb de cativa ani incoace. Nu ma intelegeti gresit, Craciunul e sarbatoarea mea preferata. The best. Insa eu am o problema. Craciunul e pe 25 decembrie. Pe bune. Deci sa zicem ca pe 24 este Ajunul, si incepem sa ne bucuram. Insa e vorba de 24 decembrie. Nu octombrie. Anul asta am vazut in data de 5 noiembrie primele standuri "de Craciun" in magazine...really? Inceputul lui noiembrie? Pai daca o luna si jumatate eu il tot vad pe Mos Craciun si aud colinde, ce dracu de stare de craciun sa mai am pe 24 si 25 decembrie? Mi-a trecut demult nene...preludiul e bun, da tre sa fie putin si la momentul potrivit, nu cu o luna inainte.

  Apoi ajungem la magica zi de 6 decembrie...cand intr-un final vine Mos Preludiu...ca nu stiu cum altfel sa ii zic lu' Mosul ala mai mic care pune chestii in ghete la lume. Din ziua aia incolo se da drumu' la colindat. Cand zic se da drumu' am fix impresia ca niste oameni, in special tineri, se bucura nespus ca vor face rost de niste bani de tzigari din ziua aia si pana pe la Revelion. Nene...anul asta m-au colindat PITZIPOANCE. La modul cel mai serios. Pitzi blonde, pe la 17-18 ani asa, pe tocuri, strident machiate, cu unghii false si genti Lui Viton de Obor. Ma rog, nu m-au colindat pentru ca eu nu deschid usa la "colindatorii" care tin neaparat sa sune la sonerie. Vrei sa ma colinzi, baga mare, colinda si apoi mai vedem daca iti dau io doo mere si patru nuci, ca doar asa era TRADITIA acestui gest, nu?

  Acu pe bune, daca io deschideam usa la "colindatoarele" astea si rageau ele la mine "Buna Dimineata la Mos Ajun" (WTF...e 6 decembrie unde ma-ta vezi tu Ajun acu'?) ca oricum ala e singurul colind pe care ele il stiu...si io le dadeam cate un mar si doo nuci de caciula? Ce credeti ca mi se intampla? Io zic ca mi se umplea brusc frigideru' de niste carne, si nu d-aia de porc...Pai la astea ce sa le dai nene? Poate niste prezervative sau cate un pachet de tigari...sau evident bani, ca doar se pregatesc pentru viitorul stralucit pe care il vor avea in industria de divertisment pentru adulti. Ca asa aratau, ma scuzati...sa am pardon...

  Dupa ce am luat vreo trei sonerii d-astea in creier, la indicatia lu' fi-mea care e mai desteapta ca mine, am facut frumos un afis pe care l-am pus pe usa. "NU PRIMIM! NU SUNATI!" si m-am simtit absolut obligata sa le desenez o stea pentru ca altfel cred ca nu intelegeau saracii ce nu primim si de ce sa nu sune. Si la ce sa nu sune...era deja prea mult. Drept pentru care aseara, inca o shatra de pitzi au intrat pe scara dand vesele din tocuri, (as vrea sa stiu care e cretinul care le tot da drumul la interfon, sa ii urez io niste chestii) si cand au vazut afisul...au inceput sa rada isteric. Au stat in fata usii cam cinci minute sa dezbata daca sa SUNE sau NU...Intr-un final una a zis "poate ne bate dracu' vreunu'" si au plecat troncanind. In ultima secunda, una mai platinata s-a intors fuga la usa cu telefonul mobil si a facut o poza afisului razand copios. Cred ca se ducea la careva sa i-l descifreze.

   Sa nu ne intelegem gresit: mie imi plac colindele. Imi plac si grupurile de colindatori care CANTA. Adica cei care stiu cum se face activitatea asta, care au un repertoriu de mai mult de o strofa dintr-un colind, si care le canta cum ar veni la momentul potrivit. Adica aia cu Ajunu' in Ajun, aia cu Steaua de Craciun...si Sorcova pe 1 ianuarie, nu pe 30 martie...Astia care vin ei sa raga la mine si suna de cate 4 ori in timp ce bat cu bocancii in usa mea...astora le-as da foc sincer. Pentru ca ei nu inteleg nici spiritul Craciunului, nu vin sa imi ureze mie nimic bun, ei vin sa faca rost de niste bani de tigari. Nu cred ca asta ma face Grinch, desi asa ajung sa ma simt atunci cand imi vine sa ucid niste "bieti colindatori" sau cand ma ia cu voma cand vad al 550-lea Mos Craciun circuland liber in luna lu' noiembrie...

  Lumea vad ca se aliniaza la chestia asta pornita de catre magazine. Lumea face bradul la 1 decembrie, sau oricum mult mai devreme decat ar fi cazul. Si eventual il desface pe la 1 martie asa...si uite asa se intinde Craciunul cate patru luni...din noiembrie pana in februarie...si din ceva care era placut si ma facea sa ma simt mai calda pe dinauntru, ajunge sa fie o mare placinta tziganeasca cu iz de manele. Sa fie mult si prost, in loc sa fie putin si foarte plin de semnificatii.

  Eu, eu o sa ma fac ca nu vad toti Mosii care imi ies in cale inca doua saptamani de acum incolo...o sa fac bradul pe 24 decembrie asa cum l-am facut intotdeauna, o sa fac curat in casa si o sa fac sarmale si cozonac, o sa ascult pe 25 cateva colinde bune cantate de lume care nimereste cu instalatia din gat...si o sa desfac bradul pe 2 sau 3 ianuarie. Dupa aia, o sa astept cuminte pana la anul in decembrie, cand stiu eu ca vine Craciunul...Si o sa incerc sa imi aduc aminte ce frumos era in Copilarie cand Craciunul venea intotdeauna in luna decembrie si tinea fix trei zile.

Alimentatia copiilor

  O sa supar multa lume cu asta, insa simt nevoia sa punctez niste probleme. Stimate mamici, sa fim bine intelese, de FIECARE data cand mergeti la un pediatru sau la un farmacist trebuie sa luati in considerare ca ei sunt PLATITI cu spagi de diverse forme ca sa recomande anumite chestii. Unii sunt mai corecti ca altii, insa majoritatea nu au citit si informatii noi despre cum se hranesc copiii in mileniul 3. Deci nu ii mai puneti pe vreun piedestal si nu mai luati de bune tot ce va spune mama, bunica sau pediatrul. Atata vreme cat exista campanii de publicitate va exista si ignoranta majoritatii publicului. Eu personal am participat la o campanie de Mistery Shopping acum 10 ani, in care le ofeream farmacistelor bijuterii de aur daca ma duceam sa cer ceva pentru gat si ele imi recomandatu Strepsils. Ati inteles?

  Bun, acum revenind la oile noastre, si anume cu ce hranim copilul mic. Initial e simplu: cu lapte matern daca ai, sau cu formula daca nu ai. Dar daca ai lapte matern, atunci nu te supara pe mine, nu te indopi cu doi litri de suc cu chimicale pe zi "ca sa faci lapte" si in rest tii "regim" ca tre' sa slabesti dupa nastere. Daca ai lapte matern, trebuie sa MANANCI. Sa mananci BINE, curat si sanatos. Si sa nu fumezi, sa nu bei cafea sau alcool sau alte prostii. Altfel mai bine ii dai formula din cutie.

  Dupa ce termini cu prima faza incepe faza doi. La faza doi, in anul 2011 trebuie sa va informez, cu mare parere de rau, ca niste oameni mai destepti ca noi, din alte tari mai educate ca a noastra, au decis (deci nu eu, nu freza mea nu muschii mei) ca:

  1. CEREALELE SI PAINEA nu sunt bune. Cand auzi cuvantul cereale, da stimata doamna, aia include si COVRIGII pe care ii dai la copii de 7-8 luni ca sa se "scarpine la gingii". Doar pentru ca asa a facut mama ta acum 30 de ani, nu inseamna ca e BINE sau SANATOS. Nici pentru metabolism, intestine, si dintii care tocmai ies. Stii ceva, stimata mamica din mileniul trei: s-au inventat jucariile pentru dentitie!

  2. Laptele dulce dupa varsta de 1,5 sau maxim 2 ani...nu mai are sens. Odata terminata formula pe care ai ales-o, NU trece la lapte dulce de vaca, mai ales la cel din magazine, ultra procesat si mort din punct de vedere biologic. Lactatele sunt bune daca sunt FERMENTATE. Si aici dovada exista in faptul ca foarte multi oameni au intoleranta la lactoza. Daca nu stii ce este aceea, apeleaza la prietenul Google care te va lamuri.

 3. Copiii nu se nasc cu cu dorinta de ZAHAR. De nici un fel ar fi el. Si nici de CHIMICALE. Sotului meu i-a spus cineva odata ca e "criminal" pentru ca nu da "dulciuri" copilului. Cum adica domnule, ii distrugi copilaria. Bai nene, copilul nu stie ce e aia dulcele si nici nu e dependent de el din nastere, asa cum sunteti voi, acum la 30-35 de ani pentru ca vi s-au dat bomboane cand erati mici. Asa cum sunteti dependenti si de paine, si mancarea "nu intra" daca nu o infunzi pe gat cu paine.

  Romania e pe primul loc la consumul de paine din Europa. Trebuia sa fim si noi primii la ceva, ce dracului. Eu pot sa inteleg ca noi astia batranii suntem varza. Multi nu pot manca fara paine nici cartofii, nici pastele...altii nu pot trai fara desert. Inteleg asta. Dar de ce sa vrei sa ii faci si copilului tau aceleasi greseli? Mai ales ca acum STII, ai aflat ca nu sunt bune, ca nu e ok...de ce sa mergi inainte cu ideea ca "daca noi n-am murit, n-are nimica"? Noi n-am murit insa nici foarte sanatosi nu suntem, ca generatie.

   De la sotul meu din clasa de liceu au murit doi oameni. Doi din 28. Unul de cancer la stomac. Altul de ceva similar in gat. De la mama mea din clasa, care acum are 55 de ani, nu a murit nimeni. Cam care credeti ca vor fi statisticile pentru generatia copiilor nostri?

  Eu cunosc trei femei, la modul apropiat, care au avut cate un avort spontan pana in 30 de ani, sau un pic peste. E mult. Este ENORM ca eu, care cunosc PUTINI oameni, sa am asemenea statistici aici, langa mine. Cum credeti ca va fi pentru fetitele noastre?

  Eu am crescut in Ploiesti toata copilaria. Am cunoscut un singur baiat supra-ponderal. Ii facusera un "tratament" ca nu manca destul. Au reusit sa ii dea metabolismul peste cap cu nu stiu ce naiba de chimicale, de a ramas gras. Acum eu ma uit in parc si vad cel putin 30 la suta din copiii MICI ca sunt supra-ponderali, ca sa nu zic obezi, ca ala e un cuvant dur care implica o greutate foarte mare. Nu sunt acum obezi, insa vor deveni.

  Stimati parinti, nu va ingrijoreaza statisticile despre diabetul infantil de tip 2 din Romania? Sau nu stiti ce e ala? Pai puteti sa aflati, e simplu...Nu ne permitem luxul de a fi ignoranti.

  Nu va e teama de MacDonalds si altii asemenea? Nici de Fanta, Cola si Sprite? Nici de "ciocolata pentru copii", "ou kinder cu surprize" si alte asemenea? Credeti ca Nadia Comaneci chiar ii da lu' ala micu' margarina? Sau produse de patiserie de la magazin? Crezi ca daca pe sucul TEDI scrie ca e din morcovi, e bun pentru copilul tau de 2-3 ani? Nu mai bine ii dai tu un morcov sa il roada?

  Ce imi place este ca am vazut un medic intr-o zi la televizor spunand cu jumatate de gura ca are multe cazuri de ginecomastie la copii de 3 sau 4 ani. Nu stii ce e aia ginecomastie? E cand cresc sani pe baietei. Sau pe fetite de 4 ani pana la urma. Stii din ce cauza? Pentru ca mananca carne hormonata de la magazin, si pentru ca NIMENI din tara asta nu SPUNE ca nu e ok sa faca asta. Si eu am dat copilului carne de la magazin, pentru ca n-am avut incotro. Insa am luat curcan nu pui, pentru ca o rasa mai mare nu va fi umpluta de tot atatia hormoni ca sa creasca. Si cand am aflat cam ce probleme se ivesc de la hormonii si antibioticele din carne, am facut tot posibilul sa caut macar pentru ea carne curata.

    Eu sunt una din acelea care a facut copil mai devreme. Acum 5 ani cand eu eram insarcinata, multe din femeile care azi sunt mame nu isi puneau nici un fel de problema despre ce o sa faca si cum o sa fie. Si atunci informatiile erau mult mai putine, iar eu eram cu cinci ani mai proasta ca acum. Insa am INVATAT. Mi-am dat silinta sa aflu ce e bine si ce nu. Am citit, am incercat sa aleg din informatii ce a fost mai corect, si pana in final eu am un copil de 4 ani si 8 luni care n-a baut SUC in viata ei, care nu a mancat prajituri sau bomboane in viata ei, care nu stie ce e aia ciocolata si ce gust are. Daca am mai facut in casa deserturi la sarbatori, le-am facut cu grija, cu UNT nu cu margarina si cu CACAO nu cu ciocolata...etc. Si nu e perfect, mi-as dori sa am bani sa cumpar numai chestii BIO, sa fac totul asa cum trebuie, nu se poate de multe ori asta, insa ce depinde de MINE eu fac cu tot dragul si cu tot interesul.

   Si stiti ceva? De multe ori mi-a venit sa zic "da' ce dracu mai mancam daca nimic nu e ok" dupa care mi-am dat doua palme la oglinda, pentru ca oameni ca Cristi Margarit, au studiat si mi-au dat informatie mura in gura. Deci in mare STIU ce sa fac si ce nu. Insa nici n-am avut aroganta sa plec la drum cu ideea ca doar ce a facut mama e bine, si doar ce zice pediatru e bine. Asta inseamna sa nu GANDESTI cu capul tau personal. Ca poate pediatrul ala e ca unii de ii stiu eu din facultate, care au trecut prin frumoasa facultate de medicina beti si fumati si petrecand 6 ani, dand spagi la examene, si acum ei sunt "pediatri" iar eu ar trebui sa imi fac cruci in fata lor. Sunt pediatrii care la orice raceala banala ii dau copilului TAU un antibiotic. In ziua de azi copiii sunt rezistenti la antibiotice pentru ca le primesc si in mancare (carne) si de la medicii pediatri. Si ajung sa se imbolnaveasca mult mai des si mult mai rau pentru ca nu mai au sistem imunitar. Si eu trebuie sa cred fara discernamant TOT ce spune un medic din tara numita Romania? Nu cred.

  Nu nene. Nu merge asa. Am acceptat faptul ca de aproape 5 ani pe oriunde ma duc lumea se uita crucis la mine cand le spun ca Mara nu mananca cutare sau cutare lucru. Mi-a fost clar de la inceput ca o sa fie greu, am renuntat demult sa incerc sa educ oameni, nu am creieri destui pentru asa ceva. Insa tare mi-ar placea sa nu mai fiu EU aia judecata cum ca EU sunt aia gresita in toata situatia asta. Lumea incepe sa nu mai fie ignoranta, si din ce in ce mai multi parinti aleg sa incerce sa isi hraneasca sanatos copiii.

  Macar sa incercam! Nu o sa fie perfect mereu, nu o sa avem mereu tot ce trebuie asa cum trebuie, insa in mare, ne putem feri copiii de porcarii, si ii putem invata de mici ce este bun si ce nu. Copilul il ai in mana ta si in familie foarte PUTIN timp. Extrem de putin. Dupa ce nu mai depinde de tine pentru ca nu ii mai dai tu in gura tot timpul, el trebuie sa stie sa aleaga corect. In mod sigur, copilul meu va alege de cele mai multe ori corect si sanatos, pentru ca e invatata de mica despre DIFERENTA dintre aceste doua chestii. Ea stie de acum foarte exact ce e ok si ce nu, am invatat-o chiar si denumirile de care trebuie sa se fereasca ulterior. Si are GUSTUL format pentru chestii sanatoase. Asta e un alt aspect real al problemei: daca tu, mama lui, ii pervertesti gustul cu zahar si glutamat si chestii procesate, el va dori alea, nu brocoli cu smantana.

  Si aici ajungem la problema oribila a gradinitelor din aceasta tara. Care gradinite hranesc copiii cu gunoaie. Pentru ca asta e sistemul: sa fie simplu, ieftin si mult. Pana si cele particulare, despre care ai putea crede ca sunt mai bune...pana si aia dau numai nenorociri copiilor mici. Putine locuri sunt ok. Aici intervine alegerea. Aici intervine votul publicului. Daca parintii ar fi informati, si ar alege numai locuri corecte, atunci toti s-ar replia. Insa daca mama zice ca "branza topita" e "branza" sau ca "cremvurstii pentru copii" sunt "carne"...ignoranta ajunge sa dicteze. Si daca in tara asta "nutritionistii" recomanda PAINE bolnavilor de diabet...eu ce sa mai zic? Daca nutritionistul pune in balanta doua felii de paine cu x grame de mazare sau fasole, si ii spune pacientului ca sunt ACELASI LUCRU ca si continut de glucide....io ce sa mai zic? Cum sa incerc eu sa explic cuiva caruia i-a zis "nutritionistul" chestia asta, ca mazarea sau fasolea sunt legume bune, au proprietati bune, au nutrienti, se digera altfel si au un alt efect total asupra organismului decat acele doua felii de paine?

  Eu am auzit intrebari de genul "pai daca nu ii dai paine ATUNCI ce manannca ea?"...cum sa raspund la intrebarea asta fara sa imi vina sa rad? De obicei raspund: mananca materie prima. Adica carne,peste, lactate fermentate, oua, legume si fructe.  De toate.

  

Romanisme

  Anul asta am mers cu trenul multicel. Nu mai mersesem de mult, asa ca nu vizionasem noile achizitii ale CFR-ului. Noile trenuri de calatori. Sunt ok. Chiar civilizate. Pacat ca circula cu romani in ele, deci saracele, nu au nici o sansa la viata. Nici macar una.

  Ploiestiul are doua gari, una de Vest care ne leaga de Ardeal, si una de Sud care ne leaga de multe chestii dar mai ales de Moldova. Acu' ghici care trenuri sunt mai distruse? Da, ai ghicit, cele care sunt pline de moldoveni. Pai ce sa le pui nene la astia BUTOANE electrice sa deschida usa? Cum trage trenul in gara, isi iau papornitele si incep sa traga frenetic de usi. Sau in cel mai bun caz sa apese cu pumnul butonul de deschidere, in mod violent si repetat. Acu' alea sunt niste mecanisme electronice, nu niste saci cu cartofi, asa ca la atata abuz cedeaza in mod evident foarte repede.

  Asa ca acum, multe nu se mai deschid. Sau cum am nimerit duminica, apesi butonul, se deschide ditamai usa aia...da eroare...si se inchide cand esti fix cu capu in ea...Daca ai noroc o vezi ca vine si te dai jos repede, daca nu...ai toate sansele sa iti iasa ochii ca la melc, ca aia daca te prinde acolo te-ai scos, n-are decat niste zeci de kile cu care te face muci.

  In interior sunt civilizate, dar parte din cutiile pentru gunoi au fost smulse de la locul lor, scaunele sunt uneori murdare pentru ca multi "intelectuali" dorm cu picioarele urcate pe ele...si tot asa. Ce sa le dai mai frate la astia trenuri civilizate? Cum sa le dai? Nu o sa fie Romania niciodata o tara civilizata, pentru ca efectiv nu are cum...e populata majoritar de papornitzari. De oameni care nu se spala nici pe ei d-apoi sa tina curat in jurul lor, mai ales in locuri publice. Daca maine ar veni Zana Minunatiei si ar face ca peste tot in tara asta sa apara echipamente noi, moderne si curate...in 24 de ore 80 la suta ar fi stricat, si probabil restul ar disparea. Sau invers.